sa ne numaram binecuvantarile (cap.6)

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Grishca spune:

ce mai faceti?
cum mai sunteti?

Noi suntem binisor. Eu cel putin sunt mai bine decat acum o luna si mult mai bine decat acum 2 luni. Parca incep sa ma obisnuiesc sa traiesc fara el, desi am momente in care intru in panica, dar si momente in care sunt mandra de mine ca ma descurc si singura.
Tudor e cel mai minunat copil ever (modestia sa traiasca), merge singur, vorbeste, e serios si foarte analitic, dar daca ii place cineva si habar n-am ce criterii de selectie are e tot un zambet si un ras.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

Grishca ma bucur ca esti mai bine.
Fiecare stare (cu barbat sau fara barbat) are avantaje si dezavantaje. Adevarata fericire o vei gasi doar atunci cand indiferent de stare vei aprecia avantajele si vei invata sa te bucuri de ele in loc sa-ti plangi de mila din cauza dezavantajelor.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CrinaAndreea spune:

Gabi, oare exista adevarata fericire?
Mai ales atunci cand ti se rupe sufletul din tine la fiecare suflare? Atunci cand iti vine sa urli de nervi pentru ca ai lasat sa ti se intample asa ceva? Si mai ales copilului tau? Atunci cand nu ai certitudinea ca vei face fata divortului si mai ales ca vei reusi sa te descurci in continuare?
Inca nu am divortat, dar... curand se va intampla si asta, trebuie doar sa ajung la avocat cu actele. Spunea Grishca de plecatul cu fostul sot si actuala iubita. Doamne.. mi-e groaza de varianta asta. Din aceleasi motive: e copilul meu, eu trebuie sa fiu alaturi de el, cu mine ar trebui sa-si petreaca vacantele, sa se simta iubit si in siguranta.

Binecuvantarea mea... baietelul meu, scump si drag, pentru care as muta si muntii din loc.
Acum, cred ca sunt in pragul unei depresii, si asta numai din cauza mea, pentru ca am permis sa ajung asa, pentru ca l-am pus pe el "sotul" intotdeauna pe primul loc.
Oare voi reusi sa renasc din cenusa? De dragul copilului meu...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Crina, ai de ales ?
Daca nu ai, raspunsul categoria e da
Si cam toate am trecut prin ce treci tu si uite, suntem aici

Noi de 3 zile o tinem in vizite, vin prietenele cu copiii la noi, si acum astptam o prietena cu baieteii ei la mic dejun.
Deci ce avantaj mare am eu fata de ele oricand pot sa vina fara sa se preocupe daca va fi deranjat "printul" casei

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

Crina, exista adevarata fericire. Important e sa gasesti in orice situatie de kkt ceva bun si sa stii sa apreciezi atat de mult acel bun, sa nu ta doara restul.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CrinaAndreea spune:

mamagiuliei - nu, nu am de ales.
Am uitat sa spun ca sunt a doua nevasta, copilul e al doilea copil, pentru el. Dar asta nu l-a impiedicat sa faca aceleasi greseli.

La noi nu vine nimeni. Poate doar mama, din cand in cand. Pe el nu l-a acceptat nimeni in viata mea, drept urmare m-am indepartat de toti prietenii, amicii, crezand ca alaturi de el voi avea totul, fericirea deplina.
Si eu, ca si Grishca intru in panica, mi-am pierdut orice urma de incredere in fortele proprii. Da, sunt convinsa ca alaturi de prieteni poti trece mai usor peste asta, dar la mine prietenele imi raspund la telefon si putem sta de vorba doar daca sotii lor nu sunt prin preajma sau daca nu au altceva mai bun de facut. Fiecare are propria viata, nu sunt o prioritate pentru nimeni. Stiu, am gresit, dar as fi avut mare nevoie de suportul lor in aceste momente...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Ce porcarie asta cu prietenele si raspunsul la telefon si eu am renuntat la unele "prietene" si nu eram divortata, insa nu-mi plac perosnale care nu au libertate personala si drept de alegere
Insa macar aici la subiect iti poti descarca sufletul oricand simti nevoia !
Si ti vei putea face noi prietene.
Prioritate vei fi intotdeauna pt tine insati, nu te baza pe altceva si nu vei mai fi dezamagita. Ce bine daca ai suportul mamei tale

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CrinaAndreea spune:

mamagiuliei cine crezi ca va vrea sa-si faca prietena o femeie divortata si cu copil mic? Poate cineva tot in situatia mea, cineva care intelege ca nu sunt ciumata, ci ca nu am avut noroc de o casnicie frumoasa.
Daca as avea cu cine sa ies, sa nu mai stau toata ziua in casa.. poate timpul ar trece mai repede, si cu riscul de a toca pe cineva la cap cu povestea mea, as reusi sa ma impac cu gandul incet incat.
Vreau doar sa nu mai doara atat de tare. Stiu ca nu mai este cale de intors, stiu ca nu pot trai asa, stiu ca nu mai simte nimic pentru mine si stiu ca nu il intereseaza nimic decat persoana lui. Am deschis si un subiect nou, dar am vazut ca a fost doar citit, nimeni nu a avut nici un sfat. Poate ca sunt eu nebuna si din afara se vad lucrurile altfel, dar.. vreau sa fiu si eu iubita, sa simt o imbratisare, sa aud o vorba buna. Nu mai pot trai asa, fiecare invelindu-se separat de f mult timp, jigniri, reprosuri, ajutor cat mai putin, lipsa de interes pentru propriul copil.
Sunt constienta ca nimeni nu se va lega la cap cu mine si cu copilul meu, dar.. chiar nu mai pot trai asa. Mor cate putin cu fiecare clipa care trece. As vrea sa imi dea Dumnezeu puterea de a merge mai departe, de a privi totul la rece, de a lasa deoparte orgoliul meu ranit ca nu a fost sa fie cum mi-am dorit eu, ca nu am putut sa ii ofer copilului meu o familie completa, formata din copil, mami si tati. As vrea sa ma trezesc si sa nu mai simt nimic ref la aceasta situatie de kkt.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Va veni si ziua in care te vei trezi si vei putea respira, va veni si ziua in care sa primesti toate acele imbratisari, insa pana atunci mai ai de trecut prin doliu.
Stiu ca suna ciudat, asa am simtit si eu cand mi s-a scria ca dupa divort urmeaza doliul.
Asta e timpul in care sa ti plangi toate durerile, dezamagirile, pana nu mai poti si sa incepi o noua etapa.
Etapa in care sa vezi si lucrurile rozalii din viata si sa te focusezi pe ele, nu doar pe cele negative care vin cu un divort.
Cat timp are copilul tau acum ? Vi-ati pus de acord cu viitorul fost sot pt toate detaliile ?

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CrinaAndreea spune:

Bogdan are 2 ani si 3 luni. Este un copil extraordinar si il iubesc nespus de mult. Imi este ciuda ca in loc sa stau cu el, sa profit de timpul nostru liber, stau si imi plang de mila, stau si analizez si reanalizez trecutul si imi este greu sa accept prezentul si mai ales viitorul.

Daca ne-am pus de acord... pai clar copilul ramane la mine. Imi va da o pensie alimentara (asa cum ii placea sa se exprime), iar ref la progr de vizite, sper sa nu ceara asta prin tribunal, sa nu apara in hotararea judecatoreasca. Poate ca acum la inceput va vrea sa il vada, dar in timp.. dorinta lui va disparea. Spun de experienta primului lui copil. Il lua pt ca stateam eu cu ea, pt ca ma ocupam eu de ea, iar el fuma sau se uita la tv. Chiar si cu ea, care are 9 ani nu poate sta mai mult de 30 de min. Spune ca nu are ce vb cu ea, ca se plictiseste, ca nu stie ce ii place si ce nu... De ce ar alege alta cale cu Bogdan? Pe el il deranja si enerva copilul cand steteam in aceeasi casa, cand formam o familie, dar acum... Poate ca il va lua sa se laude lumii.. ce copil mare, frumos, destept si ingrijit are el. Dar.. cred ca doar atat. Sa fiu sincera..nu stiu cum as rezista stiindu-l cu el, cu fam lui, mai ales ca nu le pasa nici cat negru sub unghie. Dar.. sa dea bine in fata lumii si sa ma scoata pe mine din sarite.. e posibil sa-mi tranteasca si un progr de vizitare al copilului.
Cel mai greu imi este sa accept ca nu ne iubeste, ca poate trai fara noi, desi atunci cand era cu noi se purta urat si distant.

Doliul... as vrea sa pot trece de etapa asta, sa nu mai simt durere si ura. As vrea sa simt doar dragostea pentru copilul meu, cel putin pentru moment!

Mergi la inceput