bebe plange noaptea
Raspunsuri - Pagina 2
Luna1 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui accept92
Nu stiu daca exista mofturi la copii, dar in mod sigur mofturi la adulti exista. De exemplu am si eu un moft...vreau sa dorm in pat si in camera doar eu cu soata. Si nu simt nevoia sa ma justific, nu inteleg de ce si-ar permite cineva sa imi ceara sa me explic. Avem si noi adultii dreptul la mofturile noastre si cand noua ne este bine, le este bine si copiilor. |
.Accept total de acord atat timp cat reactionezi la plansul copilului. Asta am vrut eu sa subliniez ca in fapt ai doua alegeri: ori dormi in pat cu soata si faci x ture pe noapte la copil sa-l linistesti, ori il iei in pat. Insa sa-l ignori ca e un moft... asta e ceva ce mi se pare aiurea.
Eu de ex am culcat printesa la ea in pat mereu insa daca a avut perioade cand si-a dorit sa doarma langa noi trezindu-se noaptea am considerat prioritar sa am mintea limpede ziua si am luat-o in pat. Nu au existat urmari, atat timp cat s-a culcat la ea in pat a inteles ca acolo e patul ei, iar eu i-am satisfacut tarziu in noapte nevoia de a ma simti langa ea atunci cand si-a dorit. Acum la aproape 3 ani doarme peste noapte la ea in pat pentru ca probabil nu mai simte nevoia de a ma simti langa ea. Se trezeste doar o data, face pipi la olita apoi o pun la loc in pat si doarme.
Deci nu vad unde a fost tragedia ca intre un an si 2 ani jumate de ex se trezea plangand si in loc sa o las sa zbiere o luam cu mine in pat. Binenteles ca si sotul si-a dorit asta, altfel gaseam alta solutie, care n-ar fi inclus insa ignorarea plansului ei.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Luna1 Deci nu vad unde a fost tragedia ca intre un an si 2 ani jumate de ex se trezea plangand si in loc sa o las sa zbiere o luam cu mine in pat. |
Dar cine a spus ca a fost o tragedie...nu ti-a cerut nimeni sa te justifici pentru metodele tale, nu s-a mirat nimeni "retoric" ca nu intelege. Aici este diferenta de atitudine intre noi parintii. Pe de alta parte nici plansul unui copil nu este o tragedie sau un element care sa ne dirijeze viata. Si nici macar nu cred ca cei care se bat cu pumnul in piept pe la diverse subiecte despre cum isi rup ei oasele sa nu cumva sa aiba copilasul un discomfort fac un sacrificiu, ci isi satisfac tot o nevoie personala. Si anume nevoia de a avea copilul nevoie de tine. E o nevoie foarte raspandita printre femeile care daca nu ar petrece 2 ore adormind un copil nu ar avea cu ce isi umple timpul in mod placut. Copiii nu au nevoie sa-i adormim noi, sunt perfect capabili sa adoarma si singuri. Daca le permitem sa incerce si daca le este somn, evident.
kj74 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui accept92
Dar cine a spus ca a fost o tragedie...nu ti-a cerut nimeni sa te justifici pentru metodele tale, nu s-a mirat nimeni "retoric" ca nu intelege. Aici este diferenta de atitudine intre noi parintii. Pe de alta parte nici plansul unui copil nu este o tragedie sau un element care sa ne dirijeze viata. Si nici macar nu cred ca cei care se bat cu pumnul in piept pe la diverse subiecte despre cum isi rup ei oasele sa nu cumva sa aiba copilasul un discomfort fac un sacrificiu, ci isi satisfac tot o nevoie personala. Si anume nevoia de a avea copilul nevoie de tine. E o nevoie foarte raspandita printre femeile care daca nu ar petrece 2 ore adormind un copil nu ar avea cu ce isi umple timpul in mod placut. Copiii nu au nevoie sa-i adormim noi, sunt perfect capabili sa adoarma si singuri. Daca le permitem sa incerce si daca le este somn, evident. |
de acord chiar daca suna mai dur asa... pt urechile noastre e adevarat
Natasa spune:
Baietelul nostru se trezea noaptea pe la 2 si mai adormea la 4 (a facut asa de la 5 la 8 luni). In pat cu noi nu l-am luat, dar stateam cu el, il tineam de minuta si asteptam sa adoarma. A dormit in patutul lui din prima zi si l-am luat cu noi in pat doar in concedii. Eu una nu judec cuplurile care dorm cu copilul in pat pina la 10 ani, e treaba lor, noi nu am facut asa si cu siguranta cu a suferit copilul. Nu l-am lasat sa plinga noaptea, am stat linga patutul lui sute de ore, dar patul nostru a ramas un pat in care dorm doi adulti si atit.
Vili, nu exista un raspuns care sa-ti rezolve problema, din pacate. O sa-ti sara in cap o armata de cunoscatoare care spun ca e musai sa tii copilul cu voi in pat, dar solutia nu o ai decit tu. Daca nu mai poti si esti surmenata, atunci pune in balanta plusurile si minusurile si decide. Daca te mai tin nervii, fa in continuare un dute-vino noaptea la ea si cu cu timpul vor trece si plinsetele astea nocturne.
alex_andra spune:
Fetita ta poate sa planga din mai multe motive: eruptie dentara, vise urate, se trezeste noaptea si nu-i place singura, etc.
comportamentul lor nocturn poate diferi de la o luna la alta.
Ce-am facut eu: ture noaptea, dintr-un dormitor intr-altul. Ture, eu sau sotul, pe rand.
Atunci cand turele s-au indesit, adica, o linisteam, ma duceam in pat la loc si incepea iar, am stat ore intregi, langa patul ei, tinand-o de mana.
Daca o tineam de mana, dormea linistita. daca plecam, plangea.
Si uite-asa ma duceam la servici, nedormita. Mi s-a intamplat de cateva ori.
Avand in vedere ca lucram amandoi,deci nu ne putem permite sa mergem la servici nedormiti chiar deloc, iar eu nu-mi pot lasa copilul sa planga, atunci cand mai are astfel de episoade (ca nu le are mereu), o iau cu noi in pat.
Te deranjeaza ca se poate obisnui in pat cu voi? Atunci stai langa ea, in camera ei.
Iti e somn? dormi ziua cand doarme si ea.
O cale de mijloc poti gasi.
noi ne culcam dupa ora 1, moment in care incepe si eva sa planga. ne trezim la 6-7 dimineata. deci chiar nu putem sa traim fara somn
Vrea fata in pat cu noi? Nu ma deranjeaza.
Singurul lucru de care mi-e frica este ca noaptea sa nu o lovesc, de aceea dorm cu grija.
Cam asta ar fi.
PS: mai grav e atunci cand nu se linisteste nici in pat cu voi. Atunci sa vezi distractie
PLimbata prin casa ore intregi, la 6 dimineata adormea linistita, eventual zambind, iar eu chiauna imi faceam cafeaua, sa plec la servici
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
BAZAR UMANITAR
alex_andra spune:
Revin cu o specificare:
fiecare parinte face dupa cum considera: in pat sau nu cu copilul, e problema fiecaruia.
Ideal e da, fiecare cu intimitatea lui.
Si eu sunt pro pentru ideea fiecare cu camera lui, patul lui, cearceaful lui.
dar mai conteaza si alte aspecte, care duc la decizia finala.
ca,daca tu nu vrei sa-ti inveti fata cu voi in pat, e ok, asta e, dar daca asta inseamna sa nu dormi deloc si oboseala acumulata sa-ti afecteze sanatatea sau starea psihica, sau sa-ti lasi copilul sa planga ore in sir, doar pt ca ti-e teama sa-l inveti prost, din punctul tau de vedere....eu stiu ce sa zic?
Gandeste-te bine si pune in balanta toate aspectele.
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
BAZAR UMANITAR
daniela_b spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui accept92
Si anume nevoia de a avea copilul nevoie de tine. E o nevoie foarte raspandita printre femeile care daca nu ar petrece 2 ore adormind un copil nu ar avea cu ce isi umple timpul in mod placut. |
Bun asa. Bun de stiut.
Valoros. Interesant.
Doamne cite carti ai putea scrie despre nevoi!
maria58 spune:
plinsul reactia la dureri fizice sau sufletesti,nici un copil fie el cit de mic nu plinge fara un motiv,plinsul este un strigat de ajutor catre cea care i-a dat viata!daca strigatul de ajutor al unui bebelus ,nu ne miscs nici o coarda a sufletului,nu ne face sa renuntam la confortul propriu,pentru ai asigura confortul celui pe care din propria dorinta l-am adus pe lume si care are nevoie de dragoste si sacrificiu sa creasca sanatos fizic si psihic,atunci in mod sigur ceva este in neregula cu cea care i-a dat viata!
Sabina spune:
dca ti-e frica de faptul c la 15 ni o sa doarma tot tine, te incuraje eu.
Ambii mei copii ( aproape 8 si aproape 3 dorm bine merci la ei in pat.)
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Luna1 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui accept92
Dar cine a spus ca a fost o tragedie...nu ti-a cerut nimeni sa te justifici pentru metodele tale, nu s-a mirat nimeni "retoric" ca nu intelege. Aici este diferenta de atitudine intre noi parintii. Pe de alta parte nici plansul unui copil nu este o tragedie sau un element care sa ne dirijeze viata. Si nici macar nu cred ca cei care se bat cu pumnul in piept pe la diverse subiecte despre cum isi rup ei oasele sa nu cumva sa aiba copilasul un discomfort fac un sacrificiu, ci isi satisfac tot o nevoie personala. Si anume nevoia de a avea copilul nevoie de tine. E o nevoie foarte raspandita printre femeile care daca nu ar petrece 2 ore adormind un copil nu ar avea cu ce isi umple timpul in mod placut. Copiii nu au nevoie sa-i adormim noi, sunt perfect capabili sa adoarma si singuri. Daca le permitem sa incerce si daca le este somn, evident. |
Nu sunt in masura sa vorbesc in numele tuturor pe la nu stiu ce subiecte si nici n-am chef sa intru in vendete vechi de pe DC. Mi se pare totusi jignitoare concluzia ta, cum ca cine prefera sa isi adoarma copilul sau sa ii stearga lacrimile noaptea in loc sa le ignore, isi satisfac propria dependenta.
Exista mai multe metode de a da independenta unui copil, de ex fetita mea e foarte foarte independenta, in asa masura incat toata lumea s-a minunat ca e asa tinand cont de cum am crescut-o pana acum. Insa este asa tocmai pentru ca am vrut sa abordez o alta metoda, aceea de a ii satisface nevoile sufletesti si a ii asigura confortul psihic. Eu nu am crezut in control crying (decat intr-o situatie extrema cand o afecta fizic si pe ea si pe mine un obicei creeat prost, dar am folosit metoda schimbata, fiind langa ea in fiecare secunda), nu am crezut in "mofturi" (mai ales nu la 9 luni), nu am crezut in "las-o jos ca o obisnuiesti in brate", nu i-am ignorat nevoia de mine. Iar acum are aripi cu adevarat.
Si acum total on topic: nu sunt impotriva dormitului separat. De altfel fiica mea a dormit la ea in patut pana la un an cand a inceput sa aiba nevoie de apropierea mea. Nu sunt impotriva stabilirii unor limite peste care nu se poate trece. Nu stau doua ore sa o culc. In 10-15 minute adoarme, uneori singura, uneori cu unul dintre noi langa ea. Patul nostru este majoritar al nostru, cu micile exceptii cand se alinta ea. Seara la 8 se culca, iar la 9 se culca si cel mare. Am "me time/us time" din plin.
Insa mi s-a parut trist cand m-a vizitat o prietena si, fiind foarte mandra de faptul ca bebele ei adormea singur (ca marea majoritate daca sunt lasati) dormea totusi la capatul opus al patului, fara a il atinge, ca sa nu o simta si sa nu se obinuiasca cu ea. Iar intr-una dintre nopti a luat-o de gat (a gasit-o prin pat) iar ea mi-a povestit impresionata a doua zi. Extremele astea mi se par triste, sincer.
By the way, ambii mei copii dorm in paturile proprii, singuri (sau cu asistenta 10 minute) si devreme. Si nu le-am ignorat plansul crezand ca e un moft.
Si sa va fereasca totusi cel de sus de night terrors, sa vedem, ignorati si atunci plansul unui copil terminat de frica, inca sub influenta unei lumi din vis?
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)