Unde gresesc?
Raspunsuri - Pagina 2
xelanoimis spune:
Si eu am aceiasi problema cu baietelul meu de 2 ani jumatate.
De obicei nu incepe bataia, dar daca cineva nu il lasa pe topogan sau il impinge de la casute intra in "modul de lupta", devine agresiv si fata de alti copii din jur, chiar daca conflictul se incheie. Noi incercam tot cu vorba si expicatiile dar sincer si mie imi e frica sa nu dea in partea cealalta si sa incaseze apoi cuminte de la toti. Si ma gandesc, pentru ca initial am trecut si prin faza cu incasatul pe tacute si prin faza cu fugitul in directie opusa cum vedea alt copil. A fost o vreme cand se bucura daca nu era nimeni in parc ca putea sa se joace si el pe topogan. Eu zic, slava Domnului ca a trecut si acum abia asteapta sa mearga in parcuri pline de copii.
Imi pare tare rau cand dau in parc peste parinti neintelegatori. Odata, o mamica a inceput sa strige la el ca suna la politie si mi s-a parut de prost gust. Nu mi se pare normal sa sperie copilul aiurea pentru un conflict minor. Si poate e bine ca exista aceste conflicte si ar trebui lasati sa le rezolve si singurei, mai ales daca nu degenereaza si nu devin un comportament generalizat. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu vreau un copil bataus sau obraznic, dar nici unul care sa se lase agresat fizic sau verbal.
xelanoimis spune:
Ma gandeam ca e nedrept fata de copil sa-l pedepsesti si sa plecati din parc, mai ales daca nu el a inceput cu "bataia" sau daca el nu a avut intentii agresive.
E dificil si pentru noi adultii sa gasim intotdeauna cea mai buna reactie la o anumita situatie. Cred ca de multe ori asteptam prea mult de la cei mici, uitand ca de fapt sunt copii si vad cu totul altfel lumea.
Rufus spune:
Ce naiba sa faci? Sa continui cu explicatiile si sa ai rabdare...o fi vreo perioada care trece. Cand esti cu el, fii atenta...ce sa faci altceva?
E bine ca te pui in pielea parintilor celor loviti...chiar daca nu toti reactioneaza elegant, macar ii intelegi, deci n-are rost sa pui la suflet.
La gradinita...nu-i cel mai bun comportament, dar eu cred ca o sa-i treaca, cand va avea alte preocupari acolo.
RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008
iulix spune:
Eu cred ca este o perioada. Si eu pe npotelul meu de 2 ani care l-a inceput pt. ca ii reusea ceva se batea singur. Cand era nemultumit, sau nu voiai sa il lasi undeva incepea sa isi dea palme. Acum s-a linistit, dar a inceput in schimb sa ne bata. Si tot din neputinta o face. Poate si Luca al atu e frustat de ceva si asa isi exprima el furia. Vezi in ce conditii da in copii, analizeaza-i reactiile si poate vei prinde vreun indiciu care sa te ajute sa intelegi de ce are comportamentul acesta.
iulix spune:
Si nu cred ca gresesti undeva. Asta este doar o faza care poate il ajuta pe el sa inteleaga mai bine lumea. Multa putere si sa treceti repede peste acest capitol.
Tala spune:
Si baitelul meu a inceput sa loveasca tot pe la 3 ani insa doar pe un singur copil, baietelul unei prietene care mai are o fetita de o varsta cu al meu. Pe fetita o iubeste si am senzatia ca pe cel mic (care o incaseaza de la al meu) este cam gelos (e singura explicatie pe care o gasesc). La noi nu prea a functionat ca 'nu-i frumos' (asa ceva pur si simplu n-are nici o logica pt copil) ci ori separarea si evitarea intalnirilor cu el ori cand era de neevitat prima varianta, explicat ca cel mic e mic si nu intelege asa ca el, si nu stie...etc (s-a simtit mai bine cand i-am zis ca e mare si practic trebuie sa aiba putina compasiune pt 'lipsurile' celui mic).
In legatura cu gradinita...aici a intalnit vreo 2-3 'batausi', i-a identificat ca atare si nu prea trebuie sa ia ei initiativa caci e posibil ca al meu sa inceapa doar pt ca asa STIE el, cu baitetii respectiv se bate (nu rau...).
Ce am incercat eu sa-i explic ca sa fiu cat mai concisa a fost ca daca el bate va fii la randul lui batut - de celilati copii sau, mai rau, de parintii acestora (stiu ca la noi chiar e posibil asa ceva) si nu vrem lucrul asta pt ca l-ar durea si eu as suferii f tare sa fie si doar certat, nu mai zicem de bataie. Incerc mereu sa-l conving sa se puna in locul celui care intr-un fel sau altul ii face vre-un rau (aici includem si catelul pe care nu-l bate dar pe care il intarata ascunzandu-i jucariile sau alte mici rautati de genul)
Ca n-am facut si nici nu voi face nicodata: nu i-am spus niciodata ca-i rau, nici despre batausii de la gradi i-am zis ca nu-i corect sa-i numim rai (i-am explicat ca probabil au patit ceva si sunt mai violenti dar nici un copil din lume nu e rau)
Sunt convinsa ca va trece si aceasta perioada (la noi este deja muuult mai bine) dar ce am invatat eu: totul tine de obisnuinta - daca s-a obisnuit sa faca asa ceva cred ca alt element declansator nu-i trebuie, asa ca probabil bine ar fii sa evitati o perioada zonele, situatiile in care se comporta astfel si in paralel sa nu uitati sa 'observati' cu voce tare cand e tandru, intelegator etc.
Inearca sa nu te invinovatesti pt ca astfel nu faci decat sa accepti cumva situatia (in subconstient) si sa nu ai propria convingere ca o poti schimba in mai bine. Ai un copil bun care in anumite momente asa se exprima (sincer, nici nu cred ca exista copil care sa nu loaveasca la varsta asta) si asa cum te-a sfatuit prietena psiholog nu mai insista cu explicatii si morala interminabila caci poate intelege ca el NU intelege si de aici alte frustrari, sau mai rau, poate intelege ca el nu e inteles (poate vorbeste bine dar cu siguranta prea putin iti poate explica ce se intampla in capsorul sau in sufletelul lui)
M-am intins prea mult....concluzia: ai incredere in copilul tau si arata-i si lui lucrul asta
http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!
lulu77 spune:
Tala
De doua saptamani, se observa schimbari majore....enorme...Luca este altfel, mai intelegator, mai maleabil, mai "blnad" cu copii din jurul lui, chiar si cu cei care il bat.
De ex ieri am fost la un loc de joaca, s-a jucat ff frumos, era un baietel mai mare acolo, ii impingea pe toti, Luca trecea pe langa el si il ingonora(inclusiv cand baietelul l-a strans efectiv de gat pe Luca) .La un moment dat ,a aparut o fetita cu un laptoc de jucarie, locul de joaca plin de copii, peste 15, Luca s-a pus in fund langa fetita si tot incerca sa butoneze si el laptop-ul fetiteti, fetita s-a rididat, l-a impins pe Luca si s-a dus mai incolo.Luca dupa ea, tot insista, fetitza tipa la el ca este laptopul ei, Luca striga ca este si randul lui 
, si tot asa vreo cateva secunde, pana fetita la impins, a cazut in fund...s-a ridicat si s-a dus spre ea cu mana ridicata (clar se pregatea sa o loveasca) ,l-am strigat, s-a uitat la mine si a plekat de acolo.
Cu nici un copil de acolo nu a avut nici un conflict, cu nici altii de doua spatamani.Fetita de aseara bag seama ca a produs un motiv de frustrare.Nu l-am certat ptr ca a ridicat mana sa loveasca fetitza, l-am luat deoparte si i-am spus a stiu ac este suparat ca nu l-a lasat sa se joace cu jucaria ei, dar nu este corect sa loveasca copii. Are alti prieteni cu care se poate juca.
Si-a continuat joaca, ingnorand fetita.
Alina, mamica lui LUCA GABRIEL (20.08.2007)
www.picasaweb.google.com/comenzi.hainutze/
"Nu exista funie sau lant care sa lege mai strans si mai iute decat itele dragostei!"
roxy spune:
lulu 77 si eu trec cu cel mic prin faza de bataie, dar nu pot sa nu remarc reala satisfactie pe care o citesc printre randuri cand descrii dorinta de lovire manifesta de baiatul tau.Cel putin ranjetul din paranteza in care descrii cum a ridicat copilul mana la fetita aia, mi se pare cam...pacat.Nu te-ai gandit ca poate fetita aceea nu dorea sa-i fie stricata jucaria, poate parintii ei i-au atras strict atentia ca il poate lua in parc da sa nu il strice? Am patit de multe ori sa vin cu jucariile stricate din parc, si parintilor respectivi nu numai ca nu le-a pasat ca ai lor copii au stricat jucariile, se poate intampla , dar nu cand o dai de pamant cu intentie, sau cand tragi de ea, ca o vrei tu cu orice pret, de aceea incearca sa nu ii transmiti chiar tu prin aceasta aprobare fatisa, dorinta de a reactiona prin lovire.
Iarta-ma ca am scris asa , dar nu-mi plac persoanele care sunt satisfacute cand copii lor sunt agresivi.
monalac spune:
ROXY,bine punctat...cel mic al meu are 2 ani si 2 luni si inca nu imparte jucariile.nici nu cere jucariile altor copii,dar nici pe a lui n o da.si ma dispera cand vine alt copil la el si ii ia jucaria din mana,iar parintii nu zic nimic...frate,daca el nu vrea s o dea[si nu pricepe el acum prea multe cand ii spun ca tb s o imparta],de ce sa l fac sa sufere doar pt ca alt copil i o ia si parintii asista impasibili?
si el,daca copilul insista,se apara impingandu l...dar asta numai dupa ce i spune copilului respectiv''nu ti o dau.e a mea'',si i tot repeta asta,se trage mai in spate...
plus ca nu inteleg faza asta cu ''daca loveste,explica i si gata,fara sa fii prea sacaitoare,ca afectezi copilul...''dar la copiii celorlalti ,cei loviti in permanenta,nu se gandeste nimeni?
in parcul unde merg eu e un copil care tot timpul impinge alti copii[pe cel mic al meu l a trantit cu capul de ciment],intra cu bicicleta in picioarele copiilor,iar maica sa ii spune doar''matei,nu e frumos mama.sa stii ca mergem acasa''...credeti ca se potoleste copilul?da de unde!''....nu mi am permis niciodata sa l jignesc[nici eu nu sunt de acord cu apelativele de genul ''rau''],insa ii spun pe ton ferm ''nu e voie sa faci asa''....sau ''de ce l lovesti?daca l mai lovesti,ma supar''....pacat insa ca maica sa,exact ca in multe cazuri,nu vrea sa traumatizeze copilul certandu l prea aspru,iar ceilalti copii au de suferit...
beshter spune:
roxy, cred ca ranjetul ala era de satisfactie ca mama a inteles la timp ca urmeaza 'escaladarea conflictului' si ca l-a putut dezamorsa.
In ceea ce priveste jucariile scumpe si complicate luate in parc, nu cred ca are vreun sens sa-i atragi atentia copilului ca are voie sa le ia da' sa nu le strice. Noi avem seturi de jucarii 'de parc' - de la care sunt pregatita sa-mi iau adio si copilul la fel - si jucarii 'de casa', pe care ori nu le ia in parc deloc ori, daca insista, intelege ca si altii le vor si le pot strica.
Daca se apropie cu intentii razboinice de jucaria altcuiva, ma uit cu atentie la el sa vad daca-si aduce aminte de dascaleli. Constat ca a inceput sa evalueze intentiile si dorintele celuilalt. Daca celalalt nu vrea sa imparta, a inteles ca e ok (ca nici el nu vrea tot timpul) si incearca cu schimb/troc. Daca nici asa nu merge, isi indreapta atentia in alta parte.
Daca altcineva vrea jucaria lui si el nu vrea s-o dea, are mama ghidul de supravietuire la ea (adica bag mana in rucsac, iau de-acolo o masinuta pusa pe furis pentru astfel de cazuri si i-o dau copilului celalalt ca sa-i multumesc pe amandoi). Cateodata evident ca o vrea fix pe-aia. N-are nimic, tot se rezolva. O ia pe-aia iar copilul celalalt primeste jucaria 'initiala'. Si tot asa.
Ma rog, asta a fost cam off-topic. Lulu77, nu cred ca gresesti undeva. Fiu-meu a avut o perioada muscacioasa acum aproape un an si a trecut ...tot cu explicatii si cu intelegere. Si pe mine ma treceau sudori reci cand mergeam in parc la gandul ca iar capseaza pe cineva. Stateam tot timpul in sufletul lui si cu ochii pe el dar era atat de imprevizibil incat tot mi-au scapat niste 'conflicte'. Noi am avut noroc de parinti intelegatori, n-am nimerit pe nimeni care sa tipe si sa insulte copilul. Pot doar sa te sfatuiesc sa mergi in continuare cu el sa-si ceara scuze chiar daca nu provoci vreo reactie imediata. Nu trebuie sa te astepti la reactii din partea parintilor; tu (sau el) ceri scuze copilului lovit.
Succes!