Burtici cu ursuleti de nov - dec 2010 (59)

Vasari spune:

Beatrice, nu stiu daca sunt femei care sa nu aibe depresia post-partum. Cred ca difera doar ca intensitate. La mine a fost mama la inceput sa ma "ajute". De fapt eu nu am suportat sa puna nimeni mana pe copilul meu. Uram cel mai tare cand mergeam sa manac repede o supa si M incepea sa planga, iar mama spunea sa stau sa mananc linistita ca merge ea la Maria. Saream imediat si alergam eu. Mi se parea ca nu se linisteste la nimeni altcineva in brate. Oricat de obosita eram parca dispareau toate cand o luam si incercam sa o linistesc. Si sincer la mine parca ii treceau toate ca prin magie. De multe ori adormeam cu ea pe burtica (ea a avut colici f mult timp). Mama a mai facut de mancare, curatenie, cred ca mi-a dat indicatii bune in legatura cu alaptatul, iar sotul o schimba mereu pe M si ii facea baita. De la inceput a fost foarte indemanatic, desi nu mai pusese mana pe vreun copil mic. Sincer am fost foarte usurata cand a plecat mama la ea acasa (nu e din Bucuresti), desi avem o relatie f stransa. M-au deranjat vizitele, desi au fost numai cei f apropiati si stateau tare putin. Si pe langa faptele in sine, au fost "cosmarurile", adica miile de scenarii cu ce i se putea intampla. Dar asta au durat cu anii, insa incet-incet la intensitate mai mica. :)

Alina si Maria - 3 nov 2007 si bb2 16+
Primul orice

sunset_zuzi spune:

super tare ....si eu o sa am problema cu soacra si cu neamurile

Doamne ai grija si de noi 19