Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (60)

cipicah spune:

Alte minuni ale Sf.Ioan Maximovici :

SCAPARE DE CANCER
Nu stiu despre Vladica Ioan decat ce am citit in revista dumneavoastra. Anul trecut, dupa 20 octombrie, mama era in spital cu o durere mare in stomac. Eram foarte suparata, temandu-ma sa nu aiba cancer; si apoi, in noaptea dinaintea zilei cand doctorul trebuia sa-mi comunice rezultatul analizelor, am avut un vis. O mul#355;ime de oameni erau aduna#355;i in jurul unei biserici mari, albe, cu turle rusesti. Un batran imbracat in alb a iesit de acolo cu o carja in mana si a traversat strada, venind drept spre mine si spre mama. Cand a ajuns la noi mi-am dat seama, din fotografii, ca era Vladica Ioan. Ne-a binecuvantat pe mama si pe mine si apoi imediat m-am trezit. Nu mai eram mahnita din cauza mamei. Dupa cum s-a dovedit, avea un ulcer care s-a vindecat repede. Acum ma gandesc adesea la Vladica.
Tamara Hurt
Sarnia, Ontario, Canada
25 iulie 1975
Nota editorului: In articolele privitoare la Arhiepiscopul Ioan publicate de Episcopul Sava in Or-thodox Russia sunt mai multe vise asemanatoare cu acesta si Episcopul Sava face o observa#355;ie insemnata dupa ce descrie unul dintre vise: „Putem lua drept adevarat acest vis, caci Sfantul Varsanufie cel Mare scrie ca, daca cineva vede in vis crucea, acesta este semn ca visul este de la Dumnezeu, de vreme ce satana nu poate reprezenta crucea. Desigur, si alte vise pot fi de la Dumnezeu, insa nu avem un semn atat de sigur ca un vis este de la Dumnezeu ca atunci cand vedem semnul crucii. Iar daca visul este de la Dumnezeu, trebuie sa avem grija, spune Sfantul Varsanufie, sa nu-l interpretam gresit, caci aici satana ne poate insela.” (Orthodox Russia, nr. 3 din 1967). Faptul ca Vladica Ioan a facut semnul crucii (cand binecuvanta) in acest vis si prin acesta a daruit pace sufleteasca arata ca si acest vis este de la Dumnezeu si ca a fost o aratare de-a lui Vladica, daruita prin har, pentru o persoana care il cinsteste.

***
ROAGA-TE PENTRU BOLNAVI!
Lunea trecuta, seara, am avut un vis despre Fericitul Vladica Ioan de San Francisco, pe care n-am sa-l uit cat voi trai. Era un vis din cele care nu as mai vrea sa se termine si m-am trezit cu o asemenea bucurie si fericire si m-am sim#355;it atat de nevrednic sa vina la mine in vis.
Fericitul Ioan purta reverenda si panaghia sa. Era incovoiat, uitandu-se la mine cumva dintr-o parte, avea parul negru cu suvi#355;e carunte si isi scosese ochelarii; mi-a spus ca este fericit ca am fost hirotonit diacon si a adaugat:
- Mai sunt fericit si pentru ca la slujbe te rogi adesea pentru bolnavi. Nu-i uita pe bolnavi, roaga-te pururea pentru ei si-i cerceteaza.
Iar eu am spus:
- Da, Vladica, asa o sa fac.
Apoi T., enoriasul nostru, l-a intrebat:
- Pute#355;i, va rog, sa-mi spune#355;i cate ceva despre vie#355;ile sfin#355;ilor din Irlanda?
Caci T. era mul#355;umit ca la inceputurile sale Vladica adusese la lumina Sfin#355;ii apuseni dinainte de Schisma. Vladica si T. au inceput deci sa vorbeasca. Si asa s-a sfarsit visul. Nu mi s-a mai intamplat un lucru atat de plin de bucurie in toata via#355;a mea.
Inainte de avea acest vis nu mai lucrasem de peste noua saptamani, insa in ziua de dupa vis am fost angajat… Este atat de trebuincios sa ne rugam la acesti oameni binecuvanta#355;i care l-au iubit pe Hristos si Biserica Lui atat de mult, si in acelasi timp sa facem lucrurile pe care le-au facut ei in vremea cand erau pe pamant (eu insa cred ca ei sunt inca aici in duh). Am citit despre cat de des mergea Vladica Ioan sa-i cerceteze pe bolnavi, sa-i ingrijeasca si cat de mult se ruga pentru ei.
Parintele Dimitri Serfes
Endicott, New York
9 ianuarie 1976

***
APROPIEREA SFINTILOR
Prima mea intalnire cu Vladica Ioan a fost provocata de un mare necaz – o boala grava. In 1953, in New York, am facut o opera#355;ie nereusita la ochiul stang, la care aveam cataracta. Vreme de mai multe luni am fost amenin#355;ata de orbire. In cele din urma am fost din nou internata si mi s-a facut un asa-zis tratament “de soc”, in urma caruia aproape ca am murit.
Dar dupa acest „soc” imi puteam deschide ochiul, insa atunci a aparut o noua nenorocire: glaucomul… M-am operat din nou, pentru a fi inlaturat lichidul care se adunase in ochi, si mi s-a spus ca va trebui sa fac aceasta opera#355;ie in fiecare an. Trebuie sa adaug aici ca atat la inceput, cand ochiul a inceput sa se inflameze, cat si mai tarziu, o data cu sporirea presiunii dinauntrul lui, aceasta napasta era inso#355;ita de dureri de nesuportat, din cauza carora nu puteam nici sa dorm, nici sa muncesc. Iar situa#355;ia noastra materiala era foarte proasta.
In aceste condi#355;ii, auzind ca Arhiepiscopul Ioan a venit din Europa, ne-am dus la biserica sinodala unde slujea. Dupa slujba, so#355;ul meu m-a dus la Vladica. I-am povestit pe scurt despre nenorocirea mea si l-am rugat sa se roage pentru mine. Spre uimirea mea, Vladica, desi nu ma cunostea catusi de pu#355;in, mi-a spus pe nume cand m-a binecuvantat. Dupa ce am primit binecuvantarea, m-am dus la spital pentru opera#355;ie, cu desavarsire linistita. Si prin mila lui Dumnezeu, prin rugaciunile sfantului Vladica, a fost ultima mea opera#355;ie: au trecut deja 17 ani de cand n-am mai avut nevoie de nici una.
Dupa aceasta l-am inclus pe Vladica Ioan pe lista preo#355;ilor si a mirenilor pentru a caror sanatate ne rugam cand ne facem canonul zilnic de rugaciune.
Totusi, dupa ce a trecut un anumit timp, din cauza epuizarii extreme a so#355;ului meu, a trebuit sa ne gandim la scurtarea canonului de rugaciune. Ne-a venit gandul sa pomenim mai pu#355;ini oameni, vii si mor#355;i. Vrajmasul a pus in mine gandul de a-i spune so#355;ului meu:
- Vladica Ioan este un om sfant si nu are nevoie de rugaciunile noastre nevrednice. In seara aceea nu l-am pomenit pe Vladica Ioan, si nici pe alte persoane pe care le pomeneam inainte.
Dupa rugaciune, m-am culcat. De-abia reusisem sa a#355;ipesc cand deodata, fie in somn, fie in realitate, l-am vazut pe Vladica Ioan (care era in Europa atunci), cu mantia sa neagra si o cruce in mana dreapta. M-am dus cu bucurie la el ca sa iau binecuvantare, insa el mi-a spus:
- Nu, acum nu ai nevoie de mine si nu o sa-#355;i dau binecuvantare. Cand ai avut nevoie de mine, te-am binecuvantat si daca in viitor vei avea nevoie de mine, atunci vino la mine dupa binecuvantare.
Si cu aceste cuvinte Vladica a plecat fara sa ma binecuvanteze.
Desigur ca nu am mai putut adormi si m-am gandit fara incetare la nevrednicia mea, la faptele minunate ale lui Dumnezeu si la inva#355;atura Apostolului Pavel, potrivit careia trebuie sa ne rugam pentru to#355;i inva#355;atorii nostri si pentru toata lumea.
Diminea#355;a, infricosata, i-am povestit so#355;ului meu despre vis sau vedenie si din acea zi nu am incetat si nici nu vom inceta sa ne rugam pentru Vladica Ioan; inainte il pomeneam in randul viilor, acum ne rugam pentru odihna sa, cerandu-I Domnului ca, pentru rugaciunile sfantului nostru Vladica, sa ne mantuiasca si sa ne miluiasca pe noi pacatosii.
La ceva vreme dupa aceasta intamplare am auzit ca Vladica Ioan a venit si va sluji la Biserica Sfantul Arhanghel Mihail din Brooklyn. Mi-era teama sa ma duc la el sa primesc binecuvantare, insa Vladica s-a uitat bland la mine si m-a binecuvantat cu bucurie.
O, Sfinte Vladica, roaga-te pentru noi pacatosii inaintea Tronului Atotputernicului, ca sa nu ne paraseasca, ci sa ne intareasca in credin#355;a si in rabdare, ca sa ne purtam crucea pana la sfarsitul zilelor noastre si sa stam cu in#355;elepciune si liniste impotriva duhului stricacios al apostaziei atat de raspandit in zilele noastre de premergatorii lui Antihrist.
Maria Mostiko
Washington, D. C.
Inaintepraznuirea Schimbarii la Fa#355;a
5/18 august 1973

cipicah spune:

Iertare...diacriticile

Alte minuni ale Sf.Ierarh Ioan Maximovici:
SCAPARE DE CANCER
Nu stiu despre Vladica Ioan decat ce am citit in revista dumneavoastra. Anul trecut, dupa 20 octombrie, mama era in spital cu o durere mare in stomac. Eram foarte suparata, temandu-ma sa nu aiba cancer; si apoi, in noaptea dinaintea zilei cand doctorul trebuia sa-mi comunice rezultatul analizelor, am avut un vis. O multime de oameni erau adunati in jurul unei biserici mari, albe, cu turle rusesti. Un batran imbracat in alb a iesit de acolo cu o carja in mana si a traversat strada, venind drept spre mine si spre mama. Cand a ajuns la noi mi-am dat seama, din fotografii, ca era Vladica Ioan. Ne-a binecuvantat pe mama si pe mine si apoi imediat m-am trezit. Nu mai eram mahnita din cauza mamei. Dupa cum s-a dovedit, avea un ulcer care s-a vindecat repede. Acum ma gandesc adesea la Vladica.
Tamara Hurt
Sarnia, Ontario, Canada
25 iulie 1975
Nota editorului: In articolele privitoare la Arhiepiscopul Ioan publicate de Episcopul Sava in Or-thodox Russia sunt mai multe vise asemanatoare cu acesta si Episcopul Sava face o observatie insemnata dupa ce descrie unul dintre vise: „Putem lua drept adevarat acest vis, caci Sfantul Varsanufie cel Mare scrie ca, daca cineva vede in vis crucea, acesta este semn ca visul este de la Dumnezeu, de vreme ce satana nu poate reprezenta crucea. Desigur, si alte vise pot fi de la Dumnezeu, insa nu avem un semn atat de sigur ca un vis este de la Dumnezeu ca atunci cand vedem semnul crucii. Iar daca visul este de la Dumnezeu, trebuie sa avem grija, spune Sfantul Varsanufie, sa nu-l interpretam gresit, caci aici satana ne poate insela.” (Orthodox Russia, nr. 3 din 1967). Faptul ca Vladica Ioan a facut semnul crucii (cand binecuvanta) in acest vis si prin acesta a daruit pace sufleteasca arata ca si acest vis este de la Dumnezeu si ca a fost o aratare de-a lui Vladica, daruita prin har, pentru o persoana care il cinsteste.

***
ROAGA-TE PENTRU BOLNAVI!
Lunea trecuta, seara, am avut un vis despre Fericitul Vladica Ioan de San Francisco, pe care n-am sa-l uit cat voi trai. Era un vis din cele care nu as mai vrea sa se termine si m-am trezit cu o asemenea bucurie si fericire si m-am simtit atat de nevrednic sa vina la mine in vis.
Fericitul Ioan purta reverenda si panaghia sa. Era incovoiat, uitandu-se la mine cumva dintr-o parte, avea parul negru cu suvite carunte si isi scosese ochelarii; mi-a spus ca este fericit ca am fost hirotonit diacon si a adaugat:
- Mai sunt fericit si pentru ca la slujbe te rogi adesea pentru bolnavi. Nu-i uita pe bolnavi, roaga-te pururea pentru ei si-i cerceteaza.
Iar eu am spus:
- Da, Vladica, asa o sa fac.
Apoi T., enoriasul nostru, l-a intrebat:
- Puteti, va rog, sa-mi spuneti cate ceva despre vietile sfintilor din Irlanda?
Caci T. era multumit ca la inceputurile sale Vladica adusese la lumina Sfintii apuseni dinainte de Schisma. Vladica si T. au inceput deci sa vorbeasca. Si asa s-a sfarsit visul. Nu mi s-a mai intamplat un lucru atat de plin de bucurie in toata viata mea.
Inainte de avea acest vis nu mai lucrasem de peste noua saptamani, insa in ziua de dupa vis am fost angajat… Este atat de trebuincios sa ne rugam la acesti oameni binecuvantati care l-au iubit pe Hristos si Biserica Lui atat de mult, si in acelasi timp sa facem lucrurile pe care le-au facut ei in vremea cand erau pe pamant (eu insa cred ca ei sunt inca aici in duh). Am citit despre cat de des mergea Vladica Ioan sa-i cerceteze pe bolnavi, sa-i ingrijeasca si cat de mult se ruga pentru ei.
Parintele Dimitri Serfes
Endicott, New York
9 ianuarie 1976

***
APROPIEREA SFINTILOR
Prima mea intalnire cu Vladica Ioan a fost provocata de un mare necaz – o boala grava. In 1953, in New York, am facut o operatie nereusita la ochiul stang, la care aveam cataracta. Vreme de mai multe luni am fost amenintata de orbire. In cele din urma am fost din nou internata si mi s-a facut un asa-zis tratament “de soc”, in urma caruia aproape ca am murit.
Dar dupa acest „soc” imi puteam deschide ochiul, insa atunci a aparut o noua nenorocire: glaucomul… M-am operat din nou, pentru a fi inlaturat lichidul care se adunase in ochi, si mi s-a spus ca va trebui sa fac aceasta operatie in fiecare an. Trebuie sa adaug aici ca atat la inceput, cand ochiul a inceput sa se inflameze, cat si mai tarziu, o data cu sporirea presiunii dinauntrul lui, aceasta napasta era insotita de dureri de nesuportat, din cauza carora nu puteam nici sa dorm, nici sa muncesc. Iar situatia noastra materiala era foarte proasta.
In aceste conditii, auzind ca Arhiepiscopul Ioan a venit din Europa, ne-am dus la biserica sinodala unde slujea. Dupa slujba, sotul meu m-a dus la Vladica. I-am povestit pe scurt despre nenorocirea mea si l-am rugat sa se roage pentru mine. Spre uimirea mea, Vladica, desi nu ma cunostea catusi de putin, mi-a spus pe nume cand m-a binecuvantat. Dupa ce am primit binecuvantarea, m-am dus la spital pentru operatie, cu desavarsire linistita. Si prin mila lui Dumnezeu, prin rugaciunile sfantului Vladica, a fost ultima mea operatie: au trecut deja 17 ani de cand n-am mai avut nevoie de nici una.
Dupa aceasta l-am inclus pe Vladica Ioan pe lista preotilor si a mirenilor pentru a caror sanatate ne rugam cand ne facem canonul zilnic de rugaciune.
Totusi, dupa ce a trecut un anumit timp, din cauza epuizarii extreme a sotului meu, a trebuit sa ne gandim la scurtarea canonului de rugaciune. Ne-a venit gandul sa pomenim mai putini oameni, vii si morti. Vrajmasul a pus in mine gandul de a-i spune sotului meu:
- Vladica Ioan este un om sfant si nu are nevoie de rugaciunile noastre nevrednice. In seara aceea nu l-am pomenit pe Vladica Ioan, si nici pe alte persoane pe care le pomeneam inainte.
Dupa rugaciune, m-am culcat. De-abia reusisem sa atipesc cand deodata, fie in somn, fie in realitate, l-am vazut pe Vladica Ioan (care era in Europa atunci), cu mantia sa neagra si o cruce in mana dreapta. M-am dus cu bucurie la el ca sa iau binecuvantare, insa el mi-a spus:
- Nu, acum nu ai nevoie de mine si nu o sa-ti dau binecuvantare. Cand ai avut nevoie de mine, te-am binecuvantat si daca in viitor vei avea nevoie de mine, atunci vino la mine dupa binecuvantare.
Si cu aceste cuvinte Vladica a plecat fara sa ma binecuvanteze.
Desigur ca nu am mai putut adormi si m-am gandit fara incetare la nevrednicia mea, la faptele minunate ale lui Dumnezeu si la invatatura Apostolului Pavel, potrivit careia trebuie sa ne rugam pentru toti invatatorii nostri si pentru toata lumea.
Dimineata, infricosata, i-am povestit sotului meu despre vis sau vedenie si din acea zi nu am incetat si nici nu vom inceta sa ne rugam pentru Vladica Ioan; inainte il pomeneam in randul viilor, acum ne rugam pentru odihna sa, cerandu-I Domnului ca, pentru rugaciunile sfantului nostru Vladica, sa ne mantuiasca si sa ne miluiasca pe noi pacatosii.
La ceva vreme dupa aceasta intamplare am auzit ca Vladica Ioan a venit si va sluji la Biserica Sfantul Arhanghel Mihail din Brooklyn. Mi-era teama sa ma duc la el sa primesc binecuvantare, insa Vladica s-a uitat bland la mine si m-a binecuvantat cu bucurie.
O, Sfinte Vladica, roaga-te pentru noi pacatosii inaintea Tronului Atotputernicului, ca sa nu ne paraseasca, ci sa ne intareasca in credinta si in rabdare, ca sa ne purtam crucea pana la sfarsitul zilelor noastre si sa stam cu intelepciune si liniste impotriva duhului stricacios al apostaziei atat de raspandit in zilele noastre de premergatorii lui Antihrist.
Maria Mostiko
Washington, D. C.
Inaintepraznuirea Schimbarii la Fata
5/18 august 1973

ramonacopil spune:

N-am ce ierta ca nu mi-ai gresit cu nimic. Ba chiar iti multumesc ca mi-ai atras atentia . Sa ma iertati voi pe mine ca am scris fara sa ma documentez mai bine .

Mami de ingeras din ceruri

Livsy spune:

Buna dimineata si din partea mea,

Ma bucur sa gasesc atata lume aici, ce frumos!

Bebe3, imi cer iertare ca am uitat sa iti raspund si eu, am citit cu emotie ce ne-ai scris, e atat de frumos ca ai doi copilasi si ti-l doresti asa de mult pe al treilea. Sper sa ne mai scrii si sa ne aduci vesti bune. Asa cum spui tu, minuni face Bunul Dumnezeu... Sa fii binecuvantata!

Salut cu bucurie faptul ca ne-a scris si Ciprian. Multumesc pentru tot ce ne-ai trimis si pentru faptul ca ai puterea sa fii vigilent intr-un fel atat de frumos! Doamne Ajuta!

Lili_g, multumesc ca mi-ai raspuns! Am vazut si eu pozele cu familia ta, sunteti atat de frumoooooosi.... pana la urma, ai aflat daca vei avea fetita sau baietel?

Rara avis, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru ca esti alaturi de noi, chiar daca ne scrii mai rar! Ma rog pentru noi toti, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, dar acatiste nu duc, pentru ca parintele meu mi-a spus ca noi am facut aceasta listuta ca sa ne rugam unii pentru altii, nu sa-i punem pe altii sa se roage pentru noi. Sigur, rugaciunea noastra de acasa nu se compara cu rugaciunea facuta in biserica. Dar daca dumnealui nu este de acord... intr-un fel eu am raspuflat usurata fiindca stiu ca in listuta noastra sunt si familii de alte confesiuni, iar Biserica nu este de acord sa amestecam lucrurile. Ma rog de acasa, cu ajutorul Lui Dumnezeum zi-de-zi, pentru noi toate, cu multa dragoste... si nu-mi ramane decat sa cred ca Bunul Dumnezeu ne aude si la timpul potrivit ne va alina cu pruncii mult doriti sau cu o altfel de intelegere, care sa ne faca sa fim fericiti orcium, in El... Sarcina usoara in continuare, draga noastra, si iti multumesc ca mi-ai raspuns asa de prompt si de frumos!

Pogonici

Mara

Ramonacopil

Caciantoni, iti multumesc pentru tot ce faci petrnu noi!

Un weekend linistit si frumos! tuturor!

Imi cer iertare ca m-am lungit atat de mult!


Doamne Ajuta!

Ioanact spune:

Doamne Ajuta!

www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1278129600" target="_blank">SINAXARUL DE AZI!


POZE RECENTE
ALINA de IOANA (11 Ianuarie 2008) + JUSTINA (14 Aprilie 2010)
MULTUMESC DOAMNE PT CELE 2 PRINTESE!!

cami_antonia spune:

doamne ajuta fetele!

eu mai am putin si cap de sustineerea tezei in sfarsit!
am intrat sa vad ce mai faceti
ma bucur sa aud ca intra fete care nu scriu
dar ne citesc
si care totusi sunt pe listutaaaaa
multi pupici liliana si sper totusi sa ne mai scrii

anita foarte frumos ce ai simtit
asa am patit eu cand a venit Braul Maicii Domnului aici
si cand chiar nu m-am putut abtine
si am izbucnit in plans gandindu-ma ca eram atat de aproape de Maica Noastra
desi Ea e mereu cu noi
dar atunci parca am simtit ceva
si imediat am ramas graviduta
nu te teme sa iti arati sentimentele
mai ales in Biserica
plangi linistita cat vrei
draga mea
daca asa te simti bine
pe mine ma vedeau toti prietenii si nimeni nu intelegea ce am
dar nu mi-a pasat
asa am simtit asa am facut
si acum am lacrimi in ochi
povestind aceste lucruri

va pup pe toateeeeee
o zi minunata de la Dumnezeu va doresc
si sa auzim cat mai repede
de noi graviduteeeeeeeeeee

ANITA75 spune:

cami-antonia,si acum am lacrimi in oki ,vazand ce-ai scris tu,dar mereu mi se intampla sa-mi de-a lacrimile cand ma rog ,dar de ce?
va pup pe toate si sa auzim de bine

pogonici1977 spune:

fetelor vreau sa va spun ceva de suflet
ieri am fost la un mare duhovnic al nostru..un preot cu f mult har..ne stie de mai bine de 3 ani...si nea indrumat si ajutat ff mult

cand am ajuns la el..iam zis parinte e tare greu cu recuperarea...dar ce facem de acum incolo...el nea zis: copii veniti peste 21 zile dar pana atunci cititi luni, miercuri si vineri urmatoarele acatiste..luni: acatistul sf Mihail si gavril, iar mierc si vinerea Acoperamantul maicii domnului....si abia peste 21 zile vom discuta...of mai copii..voi la- ti cam lasat pe Dzeu si vati lasat in baza medicilor.dar si medicii sunt tot de la DD....e cam tarziu acuma....ce vreti sa faceti voi acuma..stiu....
parinte dar ce sa facem acuma..ii zicem noi..unde ne ducem..incotro sa facem FIV...si parintele ne zice..copii dar va spun ca la fii mei duhovnicesti..biserica nui de acord cu FIV..e pacat...
si noi il intrebam iar..parinte dar ce facem..adoptam atunci? DA, MAI BINE LUATI UN BEBELUS DIRECT DIN MATERNITATE...
si iar il intrebam..parinte, facem analize pana atunci ?? ce facem?? parintele zice: copii, eu nu va zic sa nu faceti analize, dar afceti cum credeti voi ( adica nea dat de inteles sa nu facem nic pana peste 21 zile)

sincer fetelor..am iesit de acolo plangand...ma podit plansul si in fata parintelui....dar pana acasa neam linistit pishic...

timp de 3 saptamani..ne debarasam total de grija asta..nea spus de mai multe ori sa fiu atenta la recuperare,,sa ne rugam amandoii si peste 21 zile sa vin la el si sa vorbim...si ne lasam pe mana maicii domnului


deci cu doamne doamne inainte...


anul 2010 va fi anul meu de reusita.... caci doamne doamne ne va ajuta si vom fi si noi parinti

caciantoni spune:

Doamne ajuta!

dragutelor si ciprian.....sinaxarul de azi.....

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie05.htm

ciprian - ma bucur ca ne-ai scris.....multumim pentru postarile tale.....Bunul Dumnezeu sa te rasplateasca!

alina - multumim pentru sinaxar....

histamina spune:

Fetele,
iertati-ma.
trec printr-o perioada fff proasta.
am avut un eveniment urat si la job.pt mine e ok,dar pt altii nu.
din pacate am ajuns si la ceea ce ma temeam:nu mai am cum sa pun branula.am venele ciuruite.
la picioare, mai am o singura vena, pt situatii de urgenta.
duminica a fost infernal. am facut reactie de respingere la 4 branule.vomitam, aveam frisoane de la cei 250 de ml de glucoza intrati pana atunci in vena.
am interzis pt glucoza,de ieri.raman serul fiziologic, xyzalul si magneziul.
ma rog la Dumnezeu pt examenul de licenta de maine.
nu mai sper sa ajung pe 12 sept.
ne rugam pt 15 august.
nike