Citim impreuna Portretul lui M

Cartea aleasa in urma voturilor la tema portrete autentice de la cercul de lectura este Portretul lui M -de Matei Calinescu , online www.scribd.com/doc/18332170/Matei-Calinescu-Portretul-Lui-M" target="_blank">aici

Sunt binevenite si comentariile/discutiile despre alte carti la tema .

Lectura placuta tuturor!

carminabulina spune:

Deja am citit 12 pagini si sunt plina de tristete.
Mi se intampla ca citesc cate o fraza de 2, 3 ori si nu pentru ca nu inteleg mesajul, din contra. Imi place ceea ce spune si mai ales cum o spune.
Dar e atat de trist, imi sfasie sufletul.

columbiana spune:

Portretul lui M a fost o carte din care durerea a trecut in toti porii mei; un tata care incearca sa-si inteleaga si cunoasca fiul special, in care dragostea pentru fiu nu intuneca cu nimic luciditatea analistului, in care tatal incearca uneori sa se impace cu el insusi si cu tot ce-a insemnat viata lor in timpul cit M a fost acolo.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

monixy spune:

Portretul lui M este un portret dublu tragic , Matei si Matthew . Imposibil de citit fara durere in suflet , evocarile copilariei si adolescentei fiului si tatalui , in oglinda , activeaza propriile amintiri ale cititorului , limpezimea inocentei copilaresti si vibratia dragostei cu atatea chipuri ne intoarce spre palpabilul miracol din viata fiecaruia dintre noi (ca parinti), iar din lupta cu suferinta a ambilor ramane victoria spirituala (tatal isi vede fiul ca un dar , iar fiul este angelic fericit).

Modul in care este scrisa cartea , sensibilul , filosoficul si stiintificul in combinatii de limbaj expresive literar , fac experienta lecturii si mai coplesitoare .

Cateva secvente parca le vad cu ochii mintii , cea a discursului lui M de la sfarsitul scolii , multumind atat fiintelor cat si obiectelor din jurul lui , plimbarea solitara prin Paris a lui Matei lecturand Le jeu de possible , visul lui Matei : casa cu acoperis de pasari gata sa zboare , M si cadoul cu felicitare pt. ziua tatalui ,neasteptand efuziuni afective , M impartasind credintele universale : "toti oamenii sunt diferiti " , "one never grows young" si "orice moarte este o mare tragedie" .

Laura25 , multumesc pt. propunerea acestei carti !

beren spune:

E prea trist, nu pot comenta deloc.

Oana MC spune:

este desavirsit scrisa cartea asta pentru ca poate sa comunice un spectru atit de mare de emotii intr-un limbaj analitic, poetic, narativ. E ca o respiratie lunga. O pregatire pentru despartirea de fiul lui si de intensitatea pe care a adus-o in viata lui, de rolul lui de parinte special. Este in egala masura un portet al tatalui (Matthew/Matei) - un tata la fel de special ca si fiul sau.

N-am terminat-o. O citesc in doze mici.

liadorian spune:

Am ajuns la pagina 111. Si pentru mine e o carte extrem de... importanta. De fapt cuvantul potrivit e cel folosit de monixy: coplesitoare. Nu stiu multe carti care sa-ti vorbeasca in felul acesta despre moarte, despre doliu. Gasesti pe piata o gramada de volumase care te invata sa citesti mai rapid in 10 lectii, sa slabesti dupa nu stiu ce reteta, sa descoperi succesul in 10 pasi etc. etc. Nu le pun pe acelea in aceiasi oala cu cartea lui Matei Calinescu dar le gasesc ceva in comun: felul in care cartile isi propun sa fie de folos cuiva. Cam asa citesc acum cartea asta: ca pe o carte de folos.

Eu trebuie sa recunosc ca moartea a devenit, de cand o am pe Miruna, un subiect de care ma apropii dificil. Mi-e acum mai frica decat oricand de moarte (a mea, a oricui) si-s in acelasi timp mai constienta decat oricand ca trebuie sa-mi construiesc un "sistem de iluzii" mai eficient ca sa pot tine in echibibru spaima asta. Sa citesc cartea asta e important fiindca ma obliga sa-mi asum niste vulnerabilitati ale mele, personale, finndca ma obliga sa raman in proximitatea unei teme de care, de obicei, fug, fiindca-mi sugereaza moduri in care altii traiesc experineta aceasta.

Mai citesc si mai scriu.

beshter spune:

Io terminai cartea - o terminai chiar de saptamana trecuta - dar mi-a venit foarte greu sa ma adun si sa spun ceva aici. De fapt, mi-e greu si-acum. E greu sa judeci o carte ca asta, sa incerci sa emiti judecati estetice sau cum vor fi fiind ele...
E o carte care mi-a facut foarte mult bine si foarte mult rau. E aproape insuportabil sa simti atata compasiune pentru cineva. Care mai e si mort, pe deasupra. (asta fiind valabil pentru amandoi Mateii)

Am terminat si 'Clopotul de sticla' dar astept sa se mai bage cineva in seama cu mine pe tema asta ca sa ne desfasuram.

monixy spune:

(Desi initial invitam la subiect si comentarii pe marginea altor carti , cred ca este imposibil sa alaturam Portretului lui M altceva , am creat subiect separat pt. acestea)

Revin la subiect mai tarziu .

carminabulina spune:

Si eu am terminat cartea de cateva zile dar imi vine sa pastrez un indelung moment de reculegere...pentru amandoi M.
Chiar nu stiu ce as putea comenta?! Eu am simtit fiecare cuvant ca un pumnal in inima.
M-am feirt sa citesc Paula de Allende, dar acum as citi-o. Cred ca pentru parinti a fost bine ca au putut scrie despre copiii lor.
Si eu as scrie despre ai mei, sper doar sa nu fie cazul, macar ca asa mi-as alina durearea.

monixy spune:

Cartea aceasta , in memoriam pentru amandoi , este experienta de viata si de moarte , si apare nevoia unor momente de reculegere pentru durere , iar in acelasi timp de rememorare pentru frumusete .

Frumusetea este a clipelor cotidianului banal din familie , de la scoala , de la locul de munca , de la intalnirile cu prietenii , frumusetea este si a caracterelor , si a talentelor , tatal-literar expresiv , fiul-numeric-abstract .

Nu toata lumea poate suporta acest gen de lectura , dar , asa cum zicea Liadorian , este cu folos . Exact ca si Matei , multi parinti cu copii speciali cauta cu disperare informatii , explicatii , alinare , si exact ca si Matthew se simt bine printre cei ce simt/comunica la fel .