Citim impreuna Portretul lui M
Raspunsuri - Pagina 2
liadorian spune:
Am terminat de citit cartea. Nu prea stiu cum s-o adun asa, intr-un paragraf. Oricum, ce-a fost schimbat la lectura asta, a fost faptul ca l-am vazut mai bine pe Matei-tatal. Cand am citit cartea prima oara, portretul fiului ma acaparase cu totul. Acum, am fost surprinsa sa vad cat de subiectiva e in parte munca cercetatorului Matei Calinescu, cum temele lui de reflectie in plan profesional sunt de fapt sugerate, modelate de preocuparile personale.
Caut si eu Clopotul de sticla, sper sa ajung azi pe la biblioteca.
Adela99 spune:
pentru mine Portretu’ e ca si incercarea lui de a-i face respiratie artificiala lui M, “un sarut straniu, intens si disperat”, mai mult un sarut de adio, “cu o suflare puternica si totusi neputincioasa”
Oana MC spune:
Pe mine m-a coplesit ideea de ascetism la care un moment dat tatal se gindeste - sa se retraga cu M undeva unde pot sa duca impreuna o existenta in care rutina si ritualul sint de neclintit. De fapt, viata lor devenise un fel de ascetism - o izolare (sociala) de restul lumii, cu contacte relativ protejate de agresiunea "normalitatii", ritualizata la maxim, cu o atentie religioasa la aspecte banale ale existentei. Cartea asta are aerul unei confesiuni in care M-tatal isi pune pe hirtie umilinta, neputinta de a intelege, vinovatia, incercarea prea grea de a-si asuma o incercare care il copleseste peste putere. Mi se pare ca prin cartea asta M-tatal se desparte nu atit de M-fiul, dar mai ales de el, cel care a fost cu atita intensitate M-tatal pentru M.