Plang mult prea usor - remedii?
Raspunsuri - Pagina 3
rrox3 spune:
Liliana psihologia deocamdata e doar o pasiune pentru mine 
Nu e ciudat ca ti-e mai usor sa vezi ceva la sotul tau decat la tine. Avem tot soiul de protectii cand vine vorba de noi insine.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
pearljam spune:
Buna,
Unele peroane sunt mai sensibile in anumite situatii, nu e nimic rau in asta. Atunci cand o persoana crede ca e prea sensibila si plange cu usurinta, uneori fara sa realizeze de ce, sau in situatii in care ea considera ca plansul nu e normal, personal cred ca sunt situatii care ne aduc aminte de o suferinta sau mai multe din trecut pestre care nu putem trece, sau ne simtim neapreciate, umilite...Daca se intampla sa plangem atunci cand o mama care ii vorbeste copilului cu dragoste si dedicatie poate in acel moment realizam ca si noi ne-am fi dorit o astfel de persoana in jurul nostru la varsta respectiva dar nu am avut, exemplele pot continua.
Cei salbi nu vor putea niciodata sa ierte. Iertarea este calitatea celor puternici. - Mohandas Gandhi
nemosidori spune:
O atitudine mai vesela si multa muzica
Lillian spune:
Eu asa sunt de cand ma stiu, noi din familie suntem f sentimentali :D Sunt si emotiva, atasata de oamenii apropiati, mai ales de familie... Am trecut de cativa ani buni de depresia post-natala, care parca nu a fost chiar rea, nu prea am avut timp sa ma gandesc la multe.
Eu am deschis acest topic cautand, in special, remedii rapide. Un caz concret: cand am dus copilul prima oara la gradinita si el plangea cu lacrimi de crocodil si se tinea de fusta mea si vroia acasa, eu lacrimam in nestire. 1. nici un alt parinte nu mai dadea apa la soricei, indiferent de situatie si m-am simtit penibila si 2. as fi vrut sa ii transmit altceva puiului meu.
Daca stie cineva astfel de remedii... v-as fi fff recunoscatoare.
nemosidori spune:
Adevarul ca viata asta,si cand vezi atatia oameni amarati din jurul nostru nici nu poti simti altfel.
nikole spune:
Eu sunt o persoana care plange extrem de usor...
plang cand sunt trista, cand sunt fericita, plang si multumesc Cerului pentru acea stare de beatitudine, de fericire, pace, calm...
jenant este cand , de ex. ma apuca in locuri publice...vad un copil ce cerseste si imi dau lacrimile, sau aud o poveste trista, iar...sau intru in biserica, incep...si tot asa.
Nu e hormonal, nu e drepresie, e...nu stiu, asa sunt eu, de mic copil am fost asa, imi amintesc ca plangeam de mila oricarui om ce-l vedeam plangand...nici nu stiam de ce plang, ma intreba maica-mea ce am, de ce plang...si eu ii spuneam ca mi-e mila de durerea lui X(de ex. o vecina , ii povestea maica-mii despre boala ficei sale).
Si lista e lunga...
asa sunt si astazi...sotul ma intreaba des, daca am ceva pe suflet, ceva ce ar trebui sa-i spun?
huh...auzi intrebare la el...
odat' mai in gluma mai in serios, m-a intrebat daca nu cumva l-am inselat si acum ma mustra constiinta
...aveam cateva zile de numa' in plans o tineam, vazuzem un documentar despre copiii din Africa, si nu mai reuseam sa-mi revin, de cate ori mancam, imi aminteam de ei...cand i-am spus sotului despre ce e vorba, m-a intrebat f serios, daca glumesc...
Ca sa inchei...eu una nu m-am gandit ca e nevoie de tratament, cu atat mai putin de diazepam!
Nikole, mami deAlbastrel/Kevin Alexander(4.08.2007) si Albastrica/Luana Maria(1.04.2010)
SA-L AJUTAM PE ANGELO
www.tlig.org/ro/ro3pryrs.html" target="_blank">CELE TREI RUGACIUNI