Viitoare obsesie sau normalitate?

rrox3 spune:

Cygni ti-a scris LadyJ deja. Si eu zic ca ai observat foarte bine, are elemente de comportament obsesiv-compulsiv si tendinte anxioase. E important sa descoperi de ce se teme. Joaca-te cu ea, urmareste-o cand se joaca. O sa-ti dai seama.
Nu stiu, poate inchide sertarele fiindca a visat ca ieseau monstrii din ele. Si asta te duce mai departe, cand a visat monstrii, ce se intamplase sau urma sa se intample in ziua respectiva?
Ce spune daca o intrebi de ce trebuie sa stea asa draperia? Dar daca misti draperia, eventual dupa ce a adormit si dimineata i-o arati, accentuind ca nu s-a intamplat nimic cu ea asa?

Nu ai de ce sa te gandesti la Asperger. Relationeaza bine si e atenta la ceilalti. Desi cred ca atentia asta la ceilalti e data tot de teama, de dorinta ca prin cunoastere sa tina pericolul la distanta.

Sa dea mancare pe ea ar insemna ca-i neindemanatica. Evita asta cerandu-ti tie sa o hranesti. Asta ar fi un comportament putin narcisic. La fel ca si dorinta de a dirija ea intotdeauna jocul. La fel ca si neimplicarea in joc intr-un loc unde nu se simte in control - locul de joaca zgomotos, cu multi copii, pe care nu-i poate controla ea.
Aici e important sa initiezi jocuri in care sa-i arati ca fiecare e bun la ceva si e pretios. Sa mergi pe ideea de echipa. Si neaparat sa-i fie clar in capsor ca o iubiti si daca nu-i cea mai buna. Poate si indirect: tu strici ceva, arzi mancarea, si tati vine si e afectuos vizibil cu tine.

In alta ordine de idei, bona ar face bine sa nu-i mai deseneze, e frustrant pentru copil. Fetita ta vrea sa fie cea mai buna si nu poate concura cu un adult talentat. Explica-i ca o sa deseneze si ea din ce in ce mai bine, daca ii place sa deseneze. O sa progreseze. Si mai explica-i ca fiecare desenam asa cum vedem noi lumea, desenele nu trebuie sa semene cu ale altora.

Cere ajutorul unui psiholog daca nu progresezi in cateva luni.
Numai bine!
N


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Miriluta spune:

Si Miruna avea fixuri: nu suporta pete pe haine, fie de mancare, fie de apa. La joaca nu isi facea probleme ca se murdareste insa cand manca sau daca bea apa si se uda, zbiera imediat sa o schimb. Asa ajungea sa se schimbe si de 10 ori pe zi.
Toate sticlele si cutiile din casa la care avea acces, trebuiau sa fie aliniate intr-o vitrina, intr-o anumita ordine. Papusile trebuiau la fel sa stea insirate intr-o anumita pozitie si era teroare daca nu stateau asa cum le punea ea.
Cand ne-am mutat in Germania, Miru avea 2,5 ani si la scurt timp am dus-o la daycare. Si dupa prima zi acolo, cand m-am dus sa o iau, m-a chemat bona intai in bucatarie sa imi arate ceva: am recunoscut pe loc sticlele insirate ca un curcubeu.
Acum, la 7,5 ani, mare parte din ''pitici'' au disparut. E un copil foarte creativ, sufletist si iubitor.
Insa e si acum foarte afectata de ceea ce se intampla in jurul ei: daca un copil plange, este prima care se duce la acel copil si incearca sa il linisteasca. Mie imi place foarte mult empatia asta de care da dovada Miruna si mi se pare un dar al lui Dumnezeu.

E bine ca fetita ta picteaza, chiar daca ti se pare ca nu are talent. Miruna canta cu placere desi, dupa parerea mea, nu are voce buna deloc. De vreun an canta la fluier si la inceput radeam cu sotul ca de cate ori incepea sa cante la ea in camera, aveam impresia ca aud un animal chinuit de moarte ...acum e foarte buna si imi dau lacrimile cand imi canta cate un cantecel.

Eu am pus fixatiile Mirunei pe seama faptului ca pana la 2,5 ani ai ei noi nu am fost o familie ''normala'' pt ca sotul meu lucra in strainatate si Miruna il vedea de cateva ori pe an..plus ca ne-am si mutat de cateva ori. Cand am venit in Germania...a trebuit sa se adapteze la o noua situatie, aceea de a locui cu tatal ei, de a comunica cu oameni pe care nu ii intelegea. O situatie stabila si multa dragoste au indepartat fixatiile ei si temerile mele.

Cygni spune:

Roxana, multumesc. Exemplul cu draperia, pai acum cateva luni dorea ca draperiile sa intunece camera dar ii explicam ca dimineata aerisim, ridicam jaluzelele, tragem draperiile ca sa intre soarele, aerul...si acum a dat-o in cealalta extrema, ca nu le pot trage nici in timpul zilei nici noaptea. Ei ii plac draperiile (nu avem perdele), sunt moi si culori vesele, se infasoara in ele, se ascunde si ma pune s-o caut, cand o intreb de ce le trage strans pana in capat imi spune "asa imi place mie". La sertare daca o intreb spune "nu imi place sa stea deschise" cu diverse variante.

Cu iubirea, cred ca i-am aratat tot timpul, ca si atunci cand face un lucru gresit noi o iubim, o luam in brate si ii explicam de ce e periculos sau gresit acel lucru. De ex. cand a spart prima data ceva neintentionat am zis nu-i nimic, te iubesc foarte mult, stiu ca ai scapat cana din greseala. Si chiar daca ar fi facut intentionat nu as fi certat-o, as fi cautat motivul. Stiu ca e important sa-i asiguram verbal si practic de dragostea neconditionata.

Bona ii deseneaza doar la cererea ei.

La partea cu lucrul in echipa, sa-i arat cat de pretios e fiecare, o sugestie f buna dar voi avea ceva de lucru sa o aplic pentru ca eu insami lucrez mult mai bine individual, solitar.

Pana am deschis acest subiect nu m-am gandit de fapt ca tatal meu care e matematician are o groaza de fixuri dar e totusi f dezordonat.

Miriluta, revin.

BraveGirl spune:

N-am citit decat primele posturi.
Vroiam sa zic ca si fetita mea de 1,7 ani are aceleasi 'obsesii' cu sertarele, usile culisante ale dulapurilor, draperia, usile. Mai ales la culcare, pt ca inca nu vorbeste, imi arata cu degetul, stand in fund, in pat, sa inchid perfect usile culisante de la dulap (si cea mai mica nealiniere perfecta o observa), sa inchid sertarele, s ainchid sile d ela baie, camera, sa sting lumina in baie,sa nu se vada pe sun usa lumina. Si dc se trezeste peste noapte, tipa dc vede vreo usa deschisa, vreun sertar neinchis.
Mai are unele chestii, dar care sunt trecatoare.
Nu mi-am pus pana acum problema ca ar avea vreo tulburare, ceva. Am crezut ca i se trage de la faptul ca eu aveam obiceiul sa strang prin camera, sa fie o ordine, ca eu am pitici pe creier si nu ma pot odihni dc nu e 'in ordine'.
Deci trebuie sa o analizez mai bine.

==========
Corina
Mamica de Arianna Maria si 19+

POZE CU PRINTESA
BEBE2

giulia71 spune:

Cygni, nu sunt specialist in OCD insa am citit foarte multe despre aceasta tulburare interesandu-ma in mod direct.
Fetita are elemente ale OCD, insa nu le intruneste toate elementele pentru a putea spune ca are acesta tulburare. Mare atentie la ce psiholog duci copilul pentru a nu va bulversa mai tare cu diagnostice fel de fel.
Din cate stiu diagnosticul nu se pune inaintea varstea de 5-6 anisori chiar daca are o parte din simptomatologie, varsta este prea mica iar in cazul OCD, anxietatea este marcanta iar obsesiile sau grijile pentru simetrie/ordine sunt iesite din comun.
Desigur sunt cazuri de mild OCD cu care se traieste bine-merci fara a avea nevoie de interventie terapeutica de nici-un fel.

Inainte de a porni orice demers observa fetita daca:
*grija pentru simetrie ii ocupa mai mult de o ora pe zi,
*daca exista cumva ritualuri pe care le are si daca odata intrerupte doreste sa le reia de la capat
*anxietatea este marcanta in cazul in care lucrurile ei nu sunt in orinea stabilita de ea.
Alt lucru bine de stiut este PANDAS nu stiu cum se traduce, dar se pare ca exista o legatuta directa intre infectiile streptococice din gat si inrautatirea simptomelor OCD.
Inca o data, nu sunt medic si sper din suflet ca mesajul meu il consideri pur informativ, fara a avea vreun caracter medical.
Numai bine iti doresc!

uneori gandesc prea mult....

Cygni spune:

aseara am mai insistat putin sa-mi motiveze de ce ii place ei sa inchida toate sertarele si usile la dulapuri. o sa va redau dialogul pe care l-am avut:
-de ce iti place asa mult sa tragi usile culisante si sa inchizi sertarele?
-ca sa nu se uite lucrurile la noi
-lucrurile au ochi?
-n-au ochi pentu ca-s obiecte dal lumina ale ochi, ea e vie
-dar daca lucrurile n-au ochi, cum ne pot privi?
-se uita la noi asa, dagut

nu caut neaparat sa interpretez

kari eu colectionez pietre si la varsta asta asa ca sa-i lasam sa vorbeasca

miriluta si tu ai un copil sensibil, empatic dar ma bucur ca s-au rezolvat problemele. La noi e atasata mult de amandoi si-l iubeste tare pe tati, i-a spus acum vreo cateva saptamani, "tati esti exceptional si dagut" iar mi-a zis "esti daguta si buna". Succes fetitei tale cu cantatul. Se pare ca uneori vor sa exerseze in ce n-au talent (poate incerc sa pun cateva poze cu desenele) ca fiica-mea are ureche muzicala dar e pasionata de acuarele

Bravegirl vom vedea cum evolueaza in timp si speram sa nu fie probleme

Giulia multumesc pentru informatii, deocamdata consider ca nu e timpul s-o vada un psiholog pentru asta, anul asta vreau sa incep o a doua facultate de psihologie si voi decide vazand in ce masura persista, se estompeaza sau se accentueaza aceste elemente.

Galarina spune:

Buna!

Iti voi scrie cateva lucruri despre Stefan, baietelul meu acum de aproape 6 ani. Pe la 2-3 anisori avea cam aceleasi mici obsesii: sertarele inchise, usile dulapurilor frumos aliniate, usa cuptorului cu microunde inchisa, jucariile insirate pe tipuri sau pe culori, sau pe marimi... Acum nu are absolut nici o problema cu aceste lucruri.

Am regasit multe asemanari cu voi: stangaci, la 3 ani "desena" groaznic, acum deseneaza cu sclipiri de genialitate(eu nu as putea desena din perspectivele lui), asta fara sa ma laud. Si acum mai mazgaleste, iar cand il intreb ce reprezinta imi da niste raspunsuri de raman masca: focuri care ard, obiecte care merg cu viteza....deci ei isi inchipuie diverse...Asa cum am invatat eu la psiho prin liceu, un obiect sau un desen pot reprezenta pt ei n lucruri, nu trebuie sa judecam cu mintea si cu paradigmele noastre de adulti obositi Il laud mereu, i-am pastrat toate desenele, desi am mii de foi deja...o sa i le arat mai tarziu sa si le sorteze el, acum nu ma lasa sa arunc nimic.

Alte mici obsesii: colectii de insecte, de dinozauri ...toate in ordine perfecta...daca lipsea unul era tragedie in familie...toata lumea umbla pe sub mobile sa caute jucarii. Renunta la orice joaca pana isi gasea respectivul obiect. De asemenea si aceasta problema s-a atenuat mult.

De ordine nu prea se pune problema la noi...suntem intr-o dezordine permanenta...pe unde ne asezam sunt jucarii, mai ales ca avem si o fetita de aproape un anisor.

Parerea mea este ca daca nu este o mare problema majora pentru activitatile ei zilnice aceasta obsesie a ordinii, a ritualurilor sa o lasi pana mai creste...eu zic ca se vor atenua

Eu as mai rupe un pic din rutina: as ruga-o ca o zi sa aseze ea hainutele si o zi sa te lase pe tine pentru a vedea care le aseaza mai interesant.

As scoate intr-o buna zi draperiile sa vad cum reactioneaza la aceasta situatie.

Tu o cunoasti cel mai bine si sunt sigura ca veti trece peste aceste probleme ale copilariei mici. Sincer din ce ai povestit mi se pare o fetita foarte inteligenta.

Pupici!

kariguld spune:

aseara am sunat-o pe mama s-o intreb cum am fost cand eram micuta.
de pe la doi ani, ocupatia mea favorita era sa pieptan ciucurii de la covoare. si aveam in toata casa pe atunci covoare din acelea persane cu ciucuri desi si lungi. seara inainte de culcare, nu urcam in pat pana ma asiguram ca ciucurii mei stau drepti. mama spunea ca nu si-a facut probleme, n-a intrat in panica. o alta pasiune era sa asez farfuriile in ordinea marimii in dulapuri, si tot ce mai era pe acolo...toate le asezam dupa marime si aliniate ca la armata.
acum nu mai spuneti la nimeni

deci fiul meu ma mosteneste pe mine, iar eu m-am intrebat mereu cu cine o semana?

ceea ce conteaza cel mai mult, cand avem astfel de copii este sa le aratam intelegere chiar si atunci cand nu intelegem, sa nu interzicem niciodata o activitate "de gen", motivand ca rade cutare sau se face de rusine. din experienta, cu timpul "pasiunile" scad in intensitate, se pierde interesul pe masura ce copii cresc.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA


M-am nascut pentru succes!

olympia spune:

Cygni, pare un ritual de culcare, de estompare a decorului pentru a se linisti pentru somn. Are sens...
Totusi, oare nu a fost invatata asa de bona, la somnul de dupa-amiaza, de pilda? Pe ideea acum punem lucrurile in ordine si mergem la nani, fiecare "trage cortina" cum ar veni.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Cygni ideea cu lumina care ne vede, asa gen Big Brother, tot la panda, poate speria un copil cu imaginatie bogata. Cineva, undeva, i-a spus ei ceva de a ajuns la ideea asta. Poate fi si ceva inspirat din religie, stii, ochiul lui D-zeu care vede tot.
Tot prin joc ii scoti ideea din capsor. La varsta asta jocul e comunicarea cea mai eficienta, nu discutiile. Si nu o implica direct, diverse treburi li se intampla altor personaje din joc, nu papusicii manuite de ea. O sa prinda foarte repede.
Stai si planuieste putin cam spre ce jocuri sa o atragi.

E evident speriata de faptul ca se uita la ea ceva-cineva. Adauga "dagut" ca sa-si minimizeze frica.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)