Viitoare obsesie sau normalitate?

Cygni spune:

kariguld, eu ma bucur ca ai raspuns detaliat, e important pentru mine sa "vad" evolutia altor copii cu preferinte asemanatoare. deci observ si la voi aceeasi teama de tipete, etc. interesant.

intentionez si eu sa o duc la inot incepand cu acest an, sa vedem cum se adapteaza ca ii e uneori putin frica de apa la piscina desi la mare sau in cada nu avem probleme. a avut o fobie cu spalatul pe cap de care am scapat.

ladyJ spune:

Buna, in primul rand vreau sa te felicit pentru faptul ca iei in serios o eventuare tulburare a fetitei tale si mai ales pentru observatiile tale in ceea ce o priveste.

Tulburarea obsesiv-compulsiva este insotita de anxietate, spre exemplu, motivul pentru care cineva se spala des pe maini este frica de a contacta boli, frica de bacterii, virusi, etc.

Spalatul pe maini, aranjarea frecventa a lucrurilor, verificarile repetate, astea sunt compulsii(comportamente repetitive)

Obsesiile cele mai des intalnite sunt:
-teama de murdarie, germeni, contaminare
-preocupare excesiva legata de ordine
-preocuparea exagerata asupra sigurantei celorlalti
-etc..

Obsesiile care duc la aceste compulsii sunt ganduri sau imagini mentale repetitive.
Exemplu: ai un gand obsedant,care apare extrem de frcvent, ´´ma voi imbolnavi´´.(obsesie) Gandul acesta de ´´indeamna´´ la tot felul de ritualuri pe care tu consideri ca trebuie sa le faci pentru a evita tragedia pe care ti-o imaginezi.(compulsie)
Persoana incearca practic sa neutralizeze temerea printr-un gest pe care-l repeta de cate ori apare gandul.Gestul de neutralizare este exagerat si are sau nu legatura cu temerea(spalatul pe maini are, dar sunt unii care de frica ca se vor imbolnavi bat in lemn-gest care nu are legatura directa cu teama)

Sfatul meu este sa descoperi gandurile anxioase ale fetitei, de ce anume se teme, pentru ca, compulsiile ei au o cauza de anxietate. Singura s-ar putea sa nu reusesti, asa ca iti recomand un psiholog. La copii este relativ usor sa schimbi ´´macheta´´ gandului distructiv.
Si pe masura ce va scapa de gandul obsedant, compulsiile vor disparea, nu va mai avea ´´ritualuri´´ pentru ca nu va mai avea cauza.

Un alt exemplu, un copil care se teme de murdarie trebuie sa ramana in contact cu obiectul murdar - va intelege ca nu i se intampla nimic daca pata aia de mancare e pe pantaloni. Nu-i va mai fi frica de ea.

Sigur ca aici nu e vorba de a forta copilul, exista metode terapeutice specifice pentru a indeparta anxietatea in acest fel.

Cygni spune:

am ceva timp liber acum si sunt in febra raspunsurilor

ladyJ citisem intr-adevar o parte din acele lucruri pe diverse site-uri. Vad insa ca ea are anumite anxietati dar nu ma gandisem ca se teme de ceva anume... voi sonda si acest aspect. Eu cat am stat cu ea acasa am incurajat-o in tot, nu am avertizat-o sa se teama de ceva si cadrul emotional de dezvoltare a fost echilibrat, de aceea si mirarea mea ca nu suporta unele lucruri, dupa cum spune si singura. Interesant e ca nu o deranjeaza sa se murdareasca de noroi, de acuarele sau carioci, isi baga mainile cu placere printre pietre, topaie in balti, i-am permis si favorizat cat mai mult contactul cu natura, indiferent cat se murdareste, mi se pare normal. Doar la mancare reactioneaza astfel. Si nu suporta nici sosetele trase normal, in sus asa ca i-am luat cat mai multe din acelea care nu trec de glezna. De departe ar sta numai in picioarele goale, si pe afara, cand si cat se poate o las cu placere. Nu a purtat niciodata vreo caciula din aia care se leaga la gat. Uraste dresurile dar sper ca astea sa fie doar preferinte ca nici eu nu le suport.

Cand eu fac ceva in bucatarie ea participa intotdeaua si tot asa, am lasat-o de s-a jucat cu faina, malai, aluat si cate altele. Astea nu o deranjeaza dar cu mancarea f rau o deranja, de micuta. Asta e unul din motivele pentru care prefera si acum sa ii dau de mancare, sa nu se murdareasca. Iti dai seama ca eu tot i-am explicat ca asa cum ne mai murdarim cand gatim nu e nicio problema sa curga sau sa cada cate-o bucatica de ceva, ne curatam, spalam si gata.

olympia spune:

Sta sau a stat cineva cu ea, cineva care e foarte ordonat si demonstrativ in a face ordine?
Cygni, oare n-o deranjeaza pata de mancare pentru ca ea a scapat mancare pe ea, deci a fost neindemanatica = mica, copiii mari mananca frumos si ea vrea sa fie mare, deci sterge urmele cat mai repede? Asa s-ar explica de ce celelalte cazuri in care se murdareste n-o deranjeaza.


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

kariguld spune:

Cygni, exact aceasi problema o avea si fiul meu. se juca afara in toate baltoacele, isi punea nisip in cap, se juca cu noroi si nu avea probleme. insa daca se pata de mancare....musai sa il schimb. pe parcursul anilor, s-a mai temperat, desi inca si acum in diferite ocazii se ridica de la masa si se schimba. insa nu mai este asa important acest aspect.

legat de tipete, intalneam in parc frecvent copii care tipau, din varii motive, imediat se retragea deoparte si nu-l mai interesau acei copii. de adultii care strigau in preajma lui, avea teama. cu timpul s-a diminuat teama, chiar n-am mai observat teama la el de ceva timp. a capatat incredere fata de oamenii care tipa, unora le spune :"eu nu sunt surd, aud f bine".

ordine si tinerea in ordine a lucrurilor personale, de cand era f mic si primea o jucarie, pastra cutia intacta, se juca cu jucaria respectiva, apoi o punea in cutia ei. cand a implinit 7 ani, am facut o petrecere cu mai multi invitati, toata lumea a fost mirata de ordinea jucariilor, de faptul ca le pastra in cutiile lor. (ah, eu niciodata nu l-am invatat asta!) cand se satura de ele, sau crestea si considera el ca nu-i mai trebuie o anume jucarie, o daruia altor copii. si le dadea indicatii clare si precise, cum sa se joace cu jucaria/jocul respectiv, cum s-o pastreze in cutie ei.....
ma gandeam pe vremea aia ca poate mosteneste de la mine ordinea si punerea lucrurilor drepte, la linie.
din copilarie mi-au placut lucrurile ordonate si curatenia, toate sa stea la locul lor... aveam o boala, ma trezeam dimineata si pieptanam ciucurii de la covor sa stea drepti de parca noaptea se dadeau peste cap. mi-a trecut cu timpul, nu definitiv. am renuntat la covoarele cu ciucuri si tot felul de covorase cu ciucurasi. acuma am pe hol unul micut, tesut care are ciucuri si ma mai trezesc cateodata sa ii asez drepti!

Cygni, ma bucur daca te ajuta experienta mea, eu m-am izbit de munti pe vremuri.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA


M-am nascut pentru succes!

Cygni spune:

Bona e o persoana pe care o cunosc bine. De altfel de-abia de 1 an e cu bona insa ea asa a fost de cand era mica. Din moment ce nimeni nu ar fi sugerat ca cei mari mananca frumos si ea e mica si nu stie, nu vad de ce-ar avea vreo problema cu asta. La chestia cu mancarea iti zic, de cand era bebe gesticula sa fie stearsa, schimbata. Noi, adica eu si sotul incurajam achizitiile si nu dorim s-o intimidam prin a-i spune ca tu esti mica si nu poti, tu esti mica si de aia nu-ti iese cum trebuie sau ce-am mai auzit. Varsa ceva, nu-i nimic, stergem impreuna. Poate are ceva cu mancarea, daca pune mana pe o felie de mar imi zice ca are mana lipicioasa, sa-i dau servetel.

La desen insa de ex realizeaza singura ca nu poate desena asa ca unii copii mai mari sau ca bona (care intr-adevar are un talent deosebit la desen) si-mi spunea intr-o zi cu tristete "mami, eu nu pot sa desenez asa, eu doar mazgalesc, nu?" de mi s-a rupt inima, eu am incurajat-o si nu i-am spus niciodata nu iesi din contur sau altele cand colora, desena, ei ii place mult dar clar nu are nici in clin nici in maneca cu aceasta arta si nu prea o pot ajuta aici. are insa alte talente, va reusi sa si le dezvolte si o sa-i treaca necazul cu desenul. sper cel putin.

Cygni spune:

kari, la noi nici macar nu are pe cine mosteni. sotul meu e mai ordonat decat mine, adica nu-si lasa lucrurile insirate. deci vad ca se potrivesc intocmai, fiul tau cu ce povestesc de fiica-mea. tie nu ti-a fost putin teama sa nu dezvolte o obsesie compulsiva mai tarziu?
da, mi-ai amintit de cutiute, are si ea cateva, tot asa, scoate si pune in ele, jucarii, chestii mici, pusculita cu banuti

olympia spune:

Cygni, nu ma gandeam ca i-ar fi spus cineva ca-i mica si nu stie... Ci ca uite asa mananca frumos copiii mari, asa facem ordine sa fie frumos, lucruri care nu-s rele, dimpotriva, dar daca ea admira foarte mult persoana respectiva si tine la aprobarea ei, le va face cumva cu deasupra de masura!
In privinat desenului, apoi aici sunt chiar pe-un teren cunoscut si tin sa-ti spun ca abilitatea unui copil de trei ani de a colora in contur n-are nicio legatura cu talentul, asa ca te rog mult sa nu-i spuneti ca ea nu poate, nu faceti comparatii cu performantele bonei sau ale copiilor mai mari. Ea sa faca asa cum simte si voi sa-i spuneti ca-i minunat, sa se simta bine cand deseneaza, sa fie libera sa experimenteze, sa schimbe, sa varieze instrumentele de lucru, sa fie in largul ei cand se concentreaza la pictura. Desenul nu-i o chestie competitiva, ci de suflet.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Cygni spune:

olympia, nu i-am zis ca nu poate, in niciun caz, imi pare rau ca asa s-a inteles. coloratul e una, am vazut cum coloreaza alti copii de varsta ei si nu coloreaza cu mult mai aiurea. dar la desen, iarasi, am vazut cum deseneaza alti copii de varsta ei care reusesc lucruri inteligibile; insa ea nu a vazut decat cum deseneaza copii mai mari si pe bona sau eventual pe mine care sunt o tragedie la desen si mi-a si zis "mami, tu nu prea te pricepi"; noi doar am laudat-o si am apreciat toate incercarile, dar are asa uneori o maturitate, a realizat efectiv ca ea una incearca si ii iese o mazgalitura :(. stie o parte din litere, vrea sa le redea, nu reuseste si se necajeste uneori, alteori ma roaga sa-i arat cum se face dar nu mi-e la indemana fiindca e stangace.

si mai am o dilema aici, sigur ca lauzi si incurajezi copilul dar poti sa spui splendid cand te intreaba ce-a desenat? . iti dai seama ca ma doare sufletul cand vad ca-si da seama ca pe langa dar ar vrea sa poata mai mult.

kariguld spune:

ba am avut temeri, mai ales ca avea soacra grija sa-mi atraga atentia ca nu fac bine ca las copilul sa faca ce vrea el. ca il las sa coletioneze toate prostiile. pietrele erau niste prostii pentru oricine, nu pentru baiatul meu. daca am adus din USA pietre!!
temerile mele au fost nu legate de comportamentul lui, pentruca am fost tot timpul constienta ca se va schimba, prin educatie si rabdare se modeleaza, ci legate mai mult de perceptia celor din jur, de cum il vor percepe pe el si cum il vor intelege.
discutam cu el despre orice, povestea ce afacut la gradinita, ce a spus doamna, ce a spus cutare copil, cine si ce au facut in ziua respectiva. comentam ce-i citeam din carti, ce vedea la Discovery sau National Geografic. mereu ii explicam de ce oamenii reactioneaza diferit de noi la anumite lucruri, il incurajam sa ma intrebe tot ce vrea, tot ce-i trece prin cap. tin minte, am calatorit cu avionul vre-o trei ore, eu singura cu copii si el ma intrebat pe toata durata zborului diverse. cand am aterizat, o doamna de langa mine, la vre-o 50 si ceva de ani, m-a intrebat daca nu sunt capiata de cap de la vorbaria lui fiimiu. i-am spus ca nu, ne asteapta doua ore de pauza si apoi inca un zbor de 6 ore, deci vom continua. a plecat doamna cu ochii cat cepele.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA


M-am nascut pentru succes!