Problema lui: sexul; problema mea: familia

Va citesc de ceva vreme si as vrea tare mult sa-mi dati un sfat..am ajuns la captul puterilor si simt ca o sa imi pierd mintile daca continui sa tin toate gandurile in mine..
Nu stiu cum am ajuns in acest punct al vietii, cand simt ca ma sufoc si vreau sa scap, sa nu mai stiu nimic..as vrea sa mor..
Iata care e viata mea: sunt casatorita cu un om care cred din tot sufletul ca ma iubeste, nu trece o zi in care sa nu-mi spuna macar o data ca ma iubeste, dar vorbele fara fapte sunt asa de goale.. Toate probleme noastre au iesit la suprafata in perioada sarcinii cu primul nostru copilas. Au inceput sentimentele de nesiguranta, am inceput sa-l invinuiesc pt. ca si-a dorit un copil cu care nu prea are rabdare acum si petrece asa de putin timp..Ma doare sufletul cand vad cat de putin se staduie sa se apropie de copilul care tot mi-a zis ca-l vrea dinainte sa ne casatorim..Ma simt inselata..stiam ce responsabilitati vin odata cu un copil si cat de tare iti poate schimba viata si am tot amanat..eram prea tanara. Acum ca o avem pe fiica noastra ne straduim amandoi sa ii oferim ce-i mai bun doar ca stiu foarte bine ca lucrul cel ai important e sa-i aratam toata dragostea noastra. Problema e ca sotul meu priveste diferit situatia. Pt ca parintii nostrii nu ne-au putut ajuta prea mult p plan financiar, si pt ca era nevoie sa ne luam o locuinta mai mare, ne-am bagat in datorii pe la familie, la neamuri, sa nu mai zic de vesnicul credit bancar fara de care in ziua de azi nu se poate.. Stiam ce greu va fi si as fi vrut sa evit..L-am intrebat daca putem sa luam acest apartament fara sa aibe de suferit relatia noastra..a zis ca putem, daca ne dam silinta...ei bine, imi tot dau silinta, il astept acasa cu dor si abia astept sa petreaca timp cu noi, dar el trebuie sa se apuce de celalat job cand ajunge acasa, ca sa ne putem plati datoriile..inteleg si in acelasi timp ma doare..ne indepartam unul de celalalt si mi-e frica ca vom ajunge sa locuim intr-un apartamnt frumos mobilat, dar vom fi simpli colegi de locuinta..
Greul abia incepea..pt ca am ramas din nou insarcinata, desi nu ne dorea...era prea repede, intr-un moment dificil, ne certam mereu.. Ma doare sufletul ca acest copilas va veni intr-o familie unde e prea multa cearta, prea multe probleme..
El e frustrat acum ca nu mai am "chef" de el ca si inainte. Ii placea sa vina acasa si eu sa tanjesc dupa atingerea lui..Nu mai stie cum sa ma abordeze, e pornit rau, ajunge intr-o stare de tensiune pana cand ajungem iar sa ne certam..Nu ma intelege ca nu mai simt nevoia ca inainte de copil, nu terminasem de alaptat inainte sa aflu de a 2-a sarcina si era nasol si inainte, ca nu aveam chef ca si inainte, dar stiam ca ii era greu si ma straduiam sa nu-l las sa se chinuie mult timp.. Deci ce-a mai mare problema a lui in momentul de fata e lipsa de sex..cand pt. mine sunt asa multe probleme nerezolvate care ma macina si ma fac sa adorm de multe ori plangand singura noaptea..

Am cam exagerat cu scrisul si totusi am spus doar o parte din ce ma framanta.. Va rog, ajutati-ma!

sdcristian spune:

deci aveti probleme financiare, un copil mic si unul pe drum, adica oboseala, frustrari, griji, calcule, munca...

sigur e greu

si aveti si amandoi dreptate - tu sa vrei ajutor si apropiere, el sa vrea sa fiti bine finaciar si sa faceti si sex

dar astea nu se exclud neaparat. si tu trebuie sa intelegi ca el munceste mult, ca de fapt pt familie o face, si el trebuie sa inteleaga ca nici tie nu iti e usor

poate va trebuie o pauza de la viata de acum. sa va luati un weekend liber, in care sa nu aveti grii si munca, sa mergeti la o cabana ceva, sa iesiti din ritmul zilnic. si asa va calmati, puteti discuta cu calm, sa va stabiliti prioritatile.

daca o sa trageti la aceeasi barca va fi bine

sad_ameli spune:

i-am propus sa mergem intr-un weekend la Felix,a spus ca mai discutam.. ieri mi-a zis ca nu stam bine deloc cu banii si ar prefera sa nu mergem anul acesta. Toata vara va trece fara sa mergem nicaieri si inteleg, ca sa putem scapa de datorii va trebui sa sacrificam unele placeri.. Dar asta nu inseamna ca mi-e usor sa accept ideea sa ma deconectez pt un an de dorinta de a petrece timp cu sotul si familia..
Il inteleg, stiu ca are pe cap o responsabilitate enorma si am incercat sa nu-i mai cer aproape nici un ajutor prin casa, la curatenie, la educatia copilului..dar toate astea ma epuizeaza pe mine fizic si psihic si ma fac sa nu mai vreau sa facem nici sex..pt. ca nu e apropierea intre noi ca inainte.. I-am propus sa accepte sa facem sex fara sa aibe asa multe pretentii de la mine, adica sa ii arat ca-mi place (cand sunt obosita de numa') si sa iau si eu initiativa..Cum sa iau initiativa la ceva ce nu tanjesc? Nu inseamna sa ma prefac? Nu ma intelege si mi-e frica sa nu mearga in alta parte, la cineva care stie sa-l faca dorit si stie sa geama de placere..

CorinaDani spune:

buna,

nu te supara pe mine (esti tu destul de suparata si asa), insa o sa-ti spun destul de direct, fara ocolisuri, cum vad eu, o straina, situatia descrisa de tine : daca sunteti plini de datorii, daca nu va mai intelegeti ca inainte si va certati din orice, daca sotul tau are 2 joburi ca sa aveti de unde sa va platiti ratele (insa nu mai are deloc timp pentru familie), daca simti ca nu se implica suficient in cresterea si educatia fetitei voastre, DE CE nu te-ai protejat astfel incat sa nu ramai insarcinata ? alaptarea nu este pe post de anticonceptional, din pacate...

bine, intrebarea mea este oarecum retorica si oricum tardiva, dar eu personal, daca as fi fost in locul tau, as fi fost cea mai interesata sa ma protejez impotriva unei noi sarcini, in conditiile descrise de tine...chiar nu ar fi fost momentul potrivit, daca lucrurile scartaiau din toate partile, pe toate planurile...

ar trebui sa-i scrii, pe mail sau intr-o scrisoare, tot ce ne-ai impartasit noua aici, dar pe un ton diferit, astfel incat sa-i arati ca intelegi prin ce trece si ca esti dispusa sa discutati, sa lamuriti toate tensiunile si frustrarile dintre voi, ca vrei sa continuati sa fiti o familie, dar una fericita si implinita, mai ales ca va veni pe lume un nou membru, un copil care nu are nici-o vina si nu merita sa creasca in tensiunea si problemele pe care le aveti voi acum...

cand ati fost ultima data doar voi doi, la masa sau intr-un week-end ?

daca aceasta metoda nu-si face efectul, nu ar strica sa iei in calcul o eventuala consiliere de cuplu...un strain s-ar putea sa va dea o noua perspectiva asupra relatiei voastre, precum si sfaturi obiective...

oricum, gandesti putin gresit : sa faci dragoste/sex cu partenerul nu este o datorie sau ca sa-l scutesti de niste presupuse chinuri impuse de o perioada de abstinenta.
trebuie sa-ti doresti acest lucru, sa fii pe aceeasi lungime de unda cu el, nu sa te simti obligata sa-i satisfaci nevoile fizice, la comanda sau la program fix.
daca tu pui asa problema, atunci el de ce nu-ti satisface nevoile emotionale, de exemplu ? sau de ce nu intelege si nu poate accepta ca libidoul tau a avut si are de suferit din motive bine intemeiate, ca nu e doar o toana sau un moft de-al tau refuzul de a face sex, si ca, in loc sa tranteasca si sa bufneasca, sa puna mana, sa se implice mai mult in viata de familie, sa fie alaturi de tine si fetita si dpdv emotional, nu numai fizic ?



Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

sdcristian spune:

daca esti obosita e normal sa nu ai chef de nebunii si urcat pe pereti. e normal si el sa vrea sa faca se cu cineva care vrea, nu doar sta si asteapta sa fie gata...

mergeti o noapte doar undeva mai ieftin ca felix. vad ca esti din cluj. uite, la albac gasiti cazare si cu 50-60 de lei pe noapte, la cabane evident, nu e hotel de 5 stele. dar sa luati o gura de aer. altfel, atatea griji si munca pot sa va termine psihic si fizic si e pacat.

sau lasati copilul cu cineva si mergeti la un film, la o terasa, cateva ore de relaxare pe weekend, sa va reconectati, sa nu fie totul doar munca si calcule. chiar daca luati doar o inghetata de 5 lei. asculta-i problemele, fara reprosuri, spune-i-le pe ale tale, tot fara reprosuri, faceti planuri, discutati.

sad_ameli spune:

Corina, am ramas insarcinata cand am facut singura data dragoste fara protectie, imediat dupa menstruatie..Nu puteam lua pilule pt. ca alaptam iar cele pt. alaptat mi-au creeat niste probleme (mentruatie de 2-3 saptamani, chiar si o luna) si a trebuit sa renunt. De ce n-am folosit atunci, de singura data prezervativul? Sotul meu mi-a tot spus ca ii e dor sa ma simta pe mine, fara nimic intre noi...si am cedat, chiar daca imediat dupa aceea am avut un nod in stomac..

Din aprilie tot il rog sa-si faca un pic de timp sa mergem la Gradina botanica, daca nu ma insel atunci era perioada lalelelor si as fi vrut sa o ducem pe fetita noastra acolo..N-am mai mers..Totusi, i-am zis macar sa mergem in Parcul Mare. Acolo am reusit sa mergem intr-un final si a fost foarte frumos. A spus si el ca i-a placut sa petreaca mai mult timp cu noi (aprox. 2 ore am stat). Deci din cand in cand, se intampla sa nu aiba de lucru in weekend si atunci putem iesi un pic prin oras, sau la joaca cu fetita.
As vrea sa nu mai simt asa tare nevoia sa petreaca mai mult timp cu noi si a fiu ca el, cand are chef de sex, sa apas pe un buton si sa ma pornesc, cand nu se poate sa iesim sa nu mai fiu trista..
De vorbit tot vorbim de probleme, adica eu sunt cea care clacheaza si izbucneste in plans sau ma apuca nervii si incep sa-i reprosez cand vad ca pe el nu-l afecteaza deloc situatia asta.. El consdera ca rezolvarea frustrarilor mele is legate de lipsa ajutorului sau prin casa si cu copilul si acum imi propune sa angajam o femeie sa ma ajute la curatenie.. Cum sa-l fac sa inteleaga ca eu nu am nevoie de o femeie ce sa ma ajute prin casa, ci de sotul meu, de tatal copiilor mei? Daca ii spun asta, il pun intr-o situatie nasoala, pt ca nu poate face nimic..
daca nu l-as iubi asa mult, mi-ar fi mult mai usor sa trec peste perioada asta..

sad_ameli spune:

I-am spus ca vreau sa merg pe la mijlocul lui iunie cu fetita in orasul natal, la apartamentul parintilor mei si sa stam vreo 2 saptamani acolo,desi ai mei sunt plecati din tara..M-am gandit ca l-ar ajuta si pe el sa lucreze mai usor acasa, seara dupa job, fara plasetele copilului si fara necesitatea noastra de a petrece timp cu noi. am fi la 200 km distanta si cumva, mi-as umple timpul, sa-mi vizitez putinii prieteni ce ii am acolo. Doar ca mi-e frica sa nu iau o decizie pripita si sa se produca o ruptura in sufletul meu.. Lui ii convine ideea si ma doare sa vad ca se bucura de propunerea mea.

CorinaDani spune:

ameli, nu te-am "acuzat" de ceva, pur si simplu ti-am spus cum as fi procedat eu daca eram in locul tau.

sincer, cat de multi sunt banutii aia care vin de la al doilea job al sotului tau ? ati putea trai si fara ei ? sau, ar putea gasi el un alt job/alta activitate suplimentar(a), poate platit cu bani mai putintei, dar care sa nu-i ocupe decat o parte din timpul liber ?

momentul asta este critic pentru casnicia ta, exista sanse de 50% ca sotul tau sa-si caute "fericirea trupeasca" in alta parte tocmai daca il vei lasa singur, gandeste-te ca sarcina avanseaza, burtica se mareste, iar relatiile intime ar putea chiar sa-ti fie interzise de medicul ginecolog, daca ar constata ca pun cumva in pericol sarcina...celelalte 50 de procente sunt, desigur, pentru cealalta varianta, ca va fi "cuminte" in cele 2 saptamani cat veti fi voi plecate...cu siguranta insa ca nici tu nu vei sta relaxata, stiindu-l singur, frustrat, gandindu-te tot timpul "daca acum e cu alta? daca ma inseala?" toate astea cu siguranta nu-i fac bine samburelului din burtica ta...chiar asa, in cate saptamani/luni esti acum ?

incearca sa cauti pe net si sa-i dai sa citeasca macar cateva articole despre cauzele care duc la scaderea/disparitia libidoului, sa-si dea seama ca nu e totul in imaginatia ta, ca lucrurile astea se intampla si sunt reale, si pe deasupra chiar se pot rezolva, cu ajutorul potrivit, fie din partea partenerului de viata, fie din partea unui medic specialist sau a unui consilier de cuplu.

da, e normal sa-ti doresti ca omul cu care ai intemeiat o familie sa-ti fie alaturi, sa te asculte, sa te inteleaga, sa incerce sa te ajute, sa nu fie doar cel care aduce bani in casa...insa, pe de alta parte, tot asa de normal mi se pare sa accepti cu buna-stiinta niste sacrificii, dinainte stiute si evaluate, atunci cand ati decis sa va indatorati pentru casa...faptul ca el ti-a promis ca relatia voastra nu va avea de suferit nu garanteaza, din pacate, ca asa va fi...

incearca un mic exercitiu de imaginatie, pune-te putin si in locul lui, tu cum te-ai simti daca ai fi in locul lui ? vii acasa de la jobul nr 1, poate n-ai dormit bine in noaptea dinainte pentru ca a plans fetita, intri imediat pe calculator ca ai obligatii pentru jobul nr. 2, chiar daca esti obosit si nu ai chef de treaba...nevasta plange sau e suparata ca n-o bagi in seama decat cand ai chef de sex...pai cand sa le faca si el pe toate, sa fie si sot, si tata, si ajutor in casa ? cat timp liber are el efectiv pe parcursul unei zile ?
aaaa, daca are timp si leneveste pe canapea la TV in loc sa te ajute cu fetita sau cu altceva, da, ii poti reprosa acest lucru...insa daca pentru el nu sunt suficiente orele unei zile, de unde sa gaseasca timpul necesar, sa stea cu tine, sa-ti asculte ofurile, sa iasa cu voi in parc, etc.?

sincer acum, ai fi multumita si fericita daca el nu ar avea al doilea job si te-ar ajuta mai mult in familie, dar ati fi datori vanduti, saraci lipiti sau nu ati avea ce pune pe masa, poate chiar evacuati din casa pe motiv de neplata a creditului ? cat estimezi ca va mai dura pana va veti achita datoriile ? v-ati interesat daca nu exista posibilitatea de reesalonare a creditului (sau refinantare in alta banca, cu dobanda mai mica si/sau perioada de rambursare mai mare), astfel incat sa platiti rate mai mici, iar sotul tau sa poata renunta la cel de-al doilea job ?

nu vreau sa intelegi ca-i tin partea sotului tau, dar e posibil si el sa fie coplesit cumva de toate problemele astea, iar sexul sa fie singura lui modalitate de a uita de tot, de a se relaxa pe moment, de a se asigura ca inca il mai iubesti, chiar daca nu-ti poate fi alaturi cum vrei si cum ai tu nevoie...

insa altceva ma pune pe mine pe ganduri : alaptai, ai ramas insarcinata, s-au strans o gramada de probleme pe capul tau...nu cumva ai si o depresie post-natala, nedepistata si netratata ? peste asta s-or fi suprapus shimbarile hormonale aduse de sarcina si a iesit un talmes-balmes, un dezechilibru chimic ce ti-a dat peste cap organismul...

stii ce cred ca ar trebui sa faci tu acum ? un exercitiu de maxima sinceritate : imagineaza-ti pentru o clipa ca fetita ta este in locul tau, ca trece prin situatia ta; ce sfat i-ai da ?!? cum ai vedea tu rezolvarea situatiei, daca, pentru o clipa, in locul tau ar fi fetita ta ?

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

sdcristian spune:

in primul rand nu refuza ajutorul - o femeie o zi pe saptamana la curatenie te poate ajuta mult

(scuze, imi e stricata tastatura si nu se fac toate literele)

apoi, nu te centra pe el. el, ca orice barbat normal, e preocupat de finantele familiei. munceste pt voi toti. si cum aveti un copil pe drum chiar nu cred ca e momentul de lipsuri, mutat in chirie, diverse.

dar tu ai prietene? iesi cu ele tot a doua zi la o plimbare. mergi tu singura in gradina botanica. mergi fara el in parc.

si atunci cand vine acasa, poate te gaseste mai calma, mai senina, cu mai putine reprosuri. daca tu te faci fericita - asa, fericiri marunte - poate iti vine si cheful de se

daca stai toata ziua si astepti dupa el, si cureti prin casa - normal ca nu ai chef nici de viata.

sad_ameli spune:

al doilea lui job e pt. a ne plati datoriile facute la neamuri si parinti, aprox. 7 mii euro. La banca platim rata din salar. Problema e ca dupa ce vom plati datoriile, anul urmator o luam de la capat, pt ca apartamentul nu e mobilat, doar strictul necesar avem in momentul de fata. M-am pus in locul lui, imi inchipui cat ii este de greu, sa nu ai nici o zi libera, sa vii de la lucru si sa te pui..tot la lucru..

De iesit cu prietnele. ce sa zic, nu am multe prietene pt. ca sunt o persoana mai timida si-mi fac greu prietene..cele pe care le am fie au copii mici si ele si nu ne sincronizam tot timpul, fie au terminat scoala si au plecat din cluj.. De ce nu merg singura in parc...in primul rand, nu stau tocmai in Cluj,, ci la cativa km de oras si nu avem masina, fiind insarcinata mi-e greu sa merg cu caruciorul pe autobuz (am 4 luni jumate de sarcina, dupa o cezariana), fetita are un an si 2 luni.

Ma gandesc ca poate am dat in depresie..si vreau sa ies din starea asta. Simt ca ma distrug incet, incet..

mersi pt. raspunsuri!

corinaczm spune:

Chiar daca vei spune ca sunt rea si poate sunt, iti pun o intrebare?
Cum ar fi daca in situatia ta ai mai fi si nevoita sa lucrezi?
Ma refer la job, full time, etc.
Cred ca ar fi bine sa apreciezi ceea ce ai, se poate si mult mai rau!
Atata timp cat el face tot posibilul sa nu duceti lipsa de bani, adica isi face partea lui, de ce crezi ca ar fi asa de greu sa iti faci si tu partea ta, chiar daca nu ai chef. Poate nici el nu are chef de foarte multe ori sa mearga la job dar e nevoit,asa ca...

Sincer sper sa nu te superi pe mine,dar eu altfel vad problema...