Greseste la lucrari din teama de nu gresi

Llaura spune:

Mai, eu nu zic neaparat ca ruxij si Rufus n-au dreptate cu atentia sau mai bine zis lipsa ei, dar as zice ca in orice caz sunt lucruri care se pot face si ajuta in orice caz.
Deci: starea generala in ziua examenului (somn, mancare), abordarea (ideea lui Rufus cu rasuflatul adanc este foarte buna; plus ce s-a mai zis mai sus), pregatirea examenului (toceala la matematica nu-i deloc o chestie stupida si nici de rusine, exercitiul da viteza si siguranta si cunoastere in detaliu, detaliu ce permite copilului sa se abata de la reteta si sa construiasca solutii din propriile "building blocks").

Iar examinarea scrisa si cea orala nu sunt deloc la fel. La oral de ex profesorul chiar si inconstient aproba/dezaproba, ca sa rezolve cat mai mult in clasa uneori se mai sar etape, etape care costa puncte la scris. Mai ales in cazul problemelor lungi conteaza foarte mult felul in care este redactata solutia; da, aplicam teorema cutare dar teorema se aplica in anumite conditii, de ex daca nu verifici ca sunt indeplinite conditiile si nu scrii asta clar nu mai primesti nota maxima. Profesorii sunt si ei oameni si tind sa corecteze mai lax tezele scrise coerent si usor de urmarit, care pun in evidenta firul logic. Parte din gimnaziu si tot liceul eu una am avut acelasi profesor de matematica, era extraordinar dar ne omora cu detaliile (primul parametru e a, prima necunoscuta e x, explicatiile trebuie sa fie complete pt nota maxima, rezolvarea in mare nu e de 10 nici macar de 9 etc etc etc, rezolvare inseamna rezolvare riguroasa). Am luat treptele si admiterea la facultate cu note indecent de mari fix din cauza asta, ne-a invatat cum sa ne vindem marfa la standarde foarte inalte (aveam la matematica destui de zece, multi de noua, cate un opt ici colo, zece pe linie avea numai colegul din lotul olimpic largit. In clasa a noua imi da profu un extemporal inapoi cu nota opt cand eu stiam ca am rezolvat corect. M-am dus la el sa-l intreb de ce mi-a pus opt, si-mi zice da, e corect dar foarte foarte urata solutie ai gasit. O fi avut si el o zi proasta, in zi de azi nu stiu ce putea fi atat de hidos in rezolvarea unei probleme de clasa a noua).
In fine eu m-as uita si pe lucrare sa vad ce anume greseste copilul, nu scrie tot desi stie, daca nu cumva face greseli de calcul pt ca repeta aceeasi greseala (de ex incurca pe 8x7 cu 8x9 din viteza intotdeauna, se intampla), din astea. As incerca sa fiu un fel de antrenor, cu implicare limitata si in nici un caz disribuitor de pedepse pt nota 8 (care sigur sigur duc la efectul invers; oricum am vazut ca lumea pe aici nu le practica, ceea ce e super).
Bafta!

Sabina spune:

eu pot sa va spun doar ce m-a ajutat pe mine la teze si examene si treapta , bac etc.
faptul ca aveam alte examene, mult mai grele, la pian.
Studiul unui instrument antreneaza fantastic, cantatul in public si mai si, ti se pare floare la ureche orice alta forma de examinare dupa aia. (Chiar daca nu eram f sigura pe materie intotdeauna)

Ar fi ideal ca cei mici sa studieze pian.vioara ce-o fi (la 9-10 ani se poate incepe violoncel, sau flaut...) . Concentrarea trebuie sa fie maxima la momentul x si asta ajuta enorm pe termen lung.

Foarte bune sfaturile pe care le-am citit pana acuma.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

beren spune:

Iata o posibila procedura in pregatirea examenelor de probleme, de la teza la admitere sau concursuri speciale. Difera doar amploarea materiei, dedicatia elevului, timpul si efortul aplicate, in rest e la fel.

-----------

A: Inainte de examen (cu saptamani, luni inainte - suficient de mult timp)

--------

1) toata materia este impartita in 'tipuri de subiecte' care pot aparea la examen (ecuatii de gradul I, geometria triunghiului, aritmetica, fractii etc);

2) pentru fiecare tip de problema trebuie sa existe o metoda clara, pe puncte, in pasi elementari (se identifica coeficientii ecuatiei de gradul II, se calculeaza discriminantul, se verifica rezultatul etc);

3) fiecare tip de problema trebuie exersat din timp, suficient de mult ca elevul sa stie:

- sa recunoasca tipul de problema repede;
- la care pas in metoda are dificultati (extragerea radicalului, aducerea la acelasi numitor);
- ce metode alternative poate folosi pentru a-si verifica rezultatul.

Odata identificate punctele delicate, se poate exersa si mai mult, specific in acea arie (aducere la numitor comun, simplificari de fractii, etc).

-----

In faza asta, realistic, elevul mediu va avea 'puncte tari' si 'puncte slabe': stapaneste mai bine metoda 1, mai slab metoda 2, ii ia mai mult timp metoda 3, etc. Ideal, ar trebui sa fie constient de aceste puncte tari/slabe.

-----

B: cu ceva timp inainte de examen, dar suficient de aproape ca materia sa fie acoperita integral.

----

4) dupa ce toate tipurile de probleme si metodele de rezolvare au fost exersate suficient, se trece la pregatirea specifica a examenului (teza, de treapta, de admitere), in felul urmator:

- se pregatesc un numar suficient de examene de pregatire (numar/tip de probleme pentru timpul alocat - 50 min, 2 ore, 3 ore);
- elevul exerseaza cate un examen de pregatire pe zi, in conditii similare cu cele de la examenul real (acelasi timp alocat, preferabil in aceeasi parte a zilei, fara sa fie intrerupt, fara sa mearga la baie, fara sa se intrerupa);
- fiecare examen de proba este corectat dupa acelasi sistem, iar elevul primeste feed-back prompt ca sa lucreze mai mult la punctele 'slabe';

IMPORTANT:

5) o etapa foarte importanta din rezolvarile 'de simulare' este planificarea examenului (cam ce spunea profesorul lui Rufus). Aceasta consta din urmatoarele:

- elevul citeste toate subiectele, calm, identificand fiecare tip de problema si metoda de aplicat, dupa schema de mai sus;
- dupa ce problemele au fost clasificate in tipuri/metode, elevul alege sa lucreze in ordinea cea mai eficienta, adica in functie de ce stapaneste mai bine, poate rezolva corect mai repede, si (nu in ultimul rand) valoarea de punctaj a problemelor (daca nu sunt egale);
- e posibil ca unele din probleme sa nu fie 'recunoscute' ca fiind dintr-un tip exersat, deci sa nu fie identificata o metoda. Acestea vor fi lasate deoparte deocamdata;
- dupa ce o serie de probleme au fost rezolvate/verificate, elevul se intoarce la problemele 'neidentificate' si incearca din nou sa le recunoasca. Da nu si nu, incearca sa arate cunostinte 'din aria respectiva', pentru credit partial.

------------

C: la examen

La examen, se aplica exact metoda de la punctul 5, exersata suficient de mult in pregatire. Elevul trebuie sa doarma suficient de mult (nu se studiaza in noaptea dinainte), sa faca o plimbare relaxanta in seara dinainte, sa se gandeasca si la altceva decat la examen (o 'decuplare' chiar in preziua examenului, pentru cine poate - ajuta la odihna din noaptea aceea si diminueaza emotiile).

-------------------

Comentarii: etapa de "planificare" a examenului (acele 5-10 minute in care elevul clasifica, recunoaste si sorteaza problemele dupa ce are in fata si punctele lui tari/slabe) este esentiala mai ales pentru elevii "emotivi, ametitit, repeziti" etc. Asta pentru ca le da o structura in care devin activi imediat ce primesc subiectele, dar nu fac ceva nou, fac ceva simplu si usor, timp in care se limpezesc la cap si se orienteaza spre cea mai eficienta abordare a subiectelor. In plus, alegerea problemelor de lucrat de la "cea mai de succes" la cea mai "ciudata" prezinta avantajul ca, odata ajuns la probemele "cu probleme", elevul stie ca a facut 60% din teza bine, mai are 20 de minute si incredere in sine. In acel punct, ii pot veni si idei noi de abordare a problemelor ramase. In felul asta se evita panica, blocajul din emotie, erorile din graba, pierderile de puncte 'absurde'.

Succes tuturor copiilor si cat mai putine emotii!

AB_AC spune:

Si eu eram asa. Si a durat spre stressul parintilor mei. Inclusiv la admitere la facultate am vazut un a in loc de un zero si am ratat un subiect din cinci. Ai mei nu ma stresau, dar imi explicau destul de calm ca mie imi fac rau. Apoi s-au corectat toate si acum sunt chiar pedant de atenta.

Si copila cel putin e tot la fel. Asta e. Ma asigur ca stie si inghit neatentiile. Ca si daca nu le inghit tot nu le rezolv, ba poate panicheaza si face si mai multe.

isabela spune:

Da, se intampla doar la teze.
La ora de matematica ,profesoara, sta , langa banca ei. In momentul in care le da un exercitiu, fi-mea ,lucreaza singura, pe caietul ei, fara nici o greseala. De cele mai multe ori , la final, profa o intreaba pe fi-mea daca rezultatul de la tabla e corect.
Scoasa la tabla, rezolva totul fara nici o greseala.

Acasa, lucrez cu ea, si stiu exact ce stie foarte bine si ce nu. Pentru teza ,am rezolvat multe exercitii de tipul celor care au aparut si la lucrare. Nu a fost nici o problema.

Filofteia, ce i-am spus ,dimineata, cand am plecat de acasa? Sa fie atenta, pentru ca stie.

Probabil ca o stresez cu nota, dar cum din pacate nu se stie cum va fi la intrarea ei in liceu, daca se va mai tine cont de mediile din 5-8, inca o stresez cu notele, desi vreau ca ea sa invete nu pentru nota.
M-am mai linistit cand dna profesoara ne-a spus ca stie matematica, ramane sa lucram la atentie si concentrare.
Ii spun intotdeuna: te rog citeste enuntul cu atentie, nu te grabi, verifica daca este corect ce ai facut.

rrox3 spune:

Se intampla doar la teze fiindca numai atunci pui tu presiune pe ea cu mesaje de genul celui de sus. De ce simti nevoia sa punctezi cu un mesaj special ziua cu teza? E o zi ca oricare alta in fond. Copilul tau stie matematica la fel de multa si in ziua respectiva si in cea dinainte si in cea de dupa. De ce trebuie s-o incarci cu stress in ziua cu teza? La urma urmei e o lucrare scrisa ca oricare alta si nota la teze e aproape la fel cu oricare alta nota la materia respectiva (asa cum se calculeaza acum).

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Rufus si fiica-mea avea problema asta. Ii merge mintea teribil de bine si nu era motivata sa se implice 100% in subiectele de la lucrari. Le "vedea" imediat si nu mai era atenta la ce facea, incurca ceva pe parcurs si nota era dusa pe copca. Pur si simplu nu erau stimulante pentru ea. Nu-i place sa repete de multe ori ceva ce stie deja.
Mi-au trebuit cativa ani s-o conving ca trebuie sa verifice ce a facut, nu sa predea repede lucrarea. Acum tocmai termina clasa a V-a si a prins in sfarsit ideea. Si culmea, de cand a inceput sa verifice, nici nu mai greseste Conservarea energiei isi spune cuvantul

Cred ca pentru un copil inteligent nu e deloc buna "toceala" acelorasi tipuri de probleme. Il plictisesc si il demotiveaza. In plus, automatismele astea prea bine insusite, ii ciuntesc creativitatea. Important mi se pare sa fie stimulat cu probleme cat mai variate, sa caute solutiile in mai multe moduri si sa verifice obligatoriu ce rezolva.
Si da, si mie mi s-a parut matematica cea mai usoara materie

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

viviana spune:

Fim-ea are aceeasi problema la mate. Are la oral numai 10 (in conditiile in care la tabla nu le da deloc indicii profu) si a luat in teza un mare 5.
Mi s-a spus ca gandeste mai repede decat scrie si asa apar problemele. Trebuie sa fac cu ea multe exercitii de coordonare gendire-scriere.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

filofteia spune:

Beren , foarte bune sfaturile, dar cand eu ajung acasa dupa ora 17, cam greu de aplicat daca nu meditezi copilul.
Si am o intrebare: de la ce varsta crezi ca se pot aplica pasii dati de tine? Pentru ca fiimiu, 9 ani, clasa a III-a (trece a IV-a) daca se apuca sa citeasca mai intai toate subiectele are sanse 90% sa nu termine lucrarea.
Poate ar trebui sa precizez ca la ultima lucrare de matematica au avut 7 subiecte (timp de lucru 2 ore)pe care a reusit s-o termine, iar la cea de romana 10 subiecte (timp de lucru 2 ore) din care o dictare si o compunere ... el n-a ajuns decat la jumatatea subiectului 9.

beren spune:

Filofteia, pasii pot fi aplicati oricand in scoala, difera numai dificultatea, intensitatea, timpul total investit. In opinia mea, copilaria este mult mai mult decat doar scoala, iar copiii ar trebui 'antrenati' asa doar daca au o inclinatie naturala, interes personal pentru stiinte. Sau daca vor neaparat sa reuseasca la un examen de admitere dificil (ca e clasa a V-a, a X-a sau facultate, nu conteaza). Daca au acea ambitie, vor fi dispusi sa depuna efortul si sa investeasca timpul necesar in pregatire. In caz contrar, vor deveni doar frustrati si vor respinge acea materie.

In sensul asta, pasii pot fi aplicati oricand, pastrand masura.

A citi calm toate subiectele nu trebuie sa ia mai mult de 5-7 minute, in sensul ca se cere doar: recunoasterea tipului de problema, ce metoda se aplica (daca stie), cat de dificil ii este elevului s-o aplice, iar apoi (cu toate subiectele sortate in felul asta), abordarea in ordinea eficientei, dupa cum am explicat. 7 minute din 2 ore nu e mult deloc, se pierde mult mai mult timp altfel, cu blocaje psihice, cu pornitul rezolvarii 'de-a dreptul' dar de fapt in directia gresita... graba strica treaba.

Succes!