Puiuti de Randunici 2008!! (419)
Raspunsuri - Pagina 5
Nicoleta spune:
Stela, ideea in ce am scris eu era ca atunci cand sunt mici apar probleme fiindca nu pot vorbi, adica este exclusa varianta sa isi poata rezolva conflictele cu cuvinte. De aceea imping, musca, bat. Mai tarziu, dupa incep sa vorbeasca, cei agresati pot folosi cuvintele sa-l indeparteze/opreasca pe agresor (cuvinte ca mai sus). Daca nici genul asta de avertizare nu merge, trebuie informat adultul. (nu reusesc sa fiu foarte coerenta, o fi de la vreme??)
Nu stiu cum voi face cand Stefan va avea 10 ani sau mai mult, varsta la care mersul la adult nu mai este o varianta de luat in calcul (se considera rusinos sa parasti atata...). Sper ca faptul ca a inceput sa faca aici karate sa-l ajute sa fie mai stapan pe el si sa si vada asta, astfel incat agresorii sa-l ocoleasca. Si, la o adica, daca este "atacat", sa poate sa respinga atacul. Noi mereu il invatam ca violenta nu este o solutie, dar mai stii? Sunt situatii si situatii, el este un copil temperamental... Nu se ia la bataie, de obicei, dar daca cineva il calca pe babaturi "nu mai raspunde de reactiile lui".
----------------------------------------------------
Ai reusit? Continua! N-ai reusit? Continua! 
raluca2107 spune:
Nico, la scoala, cel putin la Briana, doamna ii descurajeaza foarte mult sa parasca si Briana stie ca nu este o solutie. De asta nici nu a fost o varianta ii spui doamnei invatoare> Briana spune prima: Nu!Ca zice doamna ca sunt paracioasa! Doar ca totul are o limita, peste care intradevar numai adultul poate interveni, dar unde-i limita?? Si pentru ca nu toti parintii inteleg sa ii lase pe copii sa descurce pana la o limita ii debusoleaza si pe ceilalti.
La cei mici desigur e alta discutie. Parerea mea e ca inca nu se pune problema ca nu vom fi toata viata langa ei, cel putin nu inca. De asta exista educatoare la gradi si noi in afara ei. Inca nu poti sa le explici limitele peste care imbranceala e periculoasa si cel mai bine e sa fie supravegheati si intervenit la momentul potrivit, pentru ca e inevitabil sa apara conflicte la varsta lor.
Nicoleta spune:
Raluca, acum m-ai facut curioasa. Ii descurajeaza fiindca... parasc prea des? Sau ii si lasa sa-si rezolve singuri conflictele (poate are pretentia sa nu existe conflicte)?
----------------------------------------------------
Ai reusit? Continua! N-ai reusit? Continua!
Nicoleta spune:
Adica: X il loveste pe Y, usor, din greseala. X isi cere scuze si specifica faptul ca a fost o greseala. Y:
- il iarta si se impaca.
- il spune invatatoarei, invatatoarea ii spune "Te rog nu mai pari."
- il spune invatatoarei si invatatoarea...
Sau X il loveste intentionat pe Y, dar isi cere scuze/nu-si cere scuze...
In care situatii au voie copiii sa "parasca"? Ca totusi, trebuie sa existe momente in care copiii sa stie ca trebuie sa-l informeze pe adultul care-i si supravegheaza... cu ocazia asta li se si explica de ce anumite actiuni pur si simplu nu trebuie sa aiba loc (impins, pus piedica etc.)... Stiu ca cei mici ai nostri, puii de randunici, sunt prea mici sa aducem discutia pe acest teren... dar daca tot am inceput...
----------------------------------------------------
Ai reusit? Continua! N-ai reusit? Continua!
mstela spune:
Nico,te-am inteles f bine..tot la asta m-am referit si eu..
mami de TEA
Nu exista vreun pictor care sa fi surprins cu adevarat sentimentele unei mame pentru copilul sau.
raluca2107 spune:
Cu siguranta totul pleaca de la faptul ca ei sunt invatati de la gradi sa parasca tot. Incepand de la doamna X mi-a zis ca pantofii mei sunt urati, doamna X mi-a luat trenuletul....chestii perfect normale pentru 5 ani, dar nu pentru 9 si pana la doamna X m-a impins pe scari vreo 15 trepte
. Au avut o lectie la comunicare despre parat si doamna le-a explicat pana unde, ce si cum, doar ca TOTUSI, oricat ii vedem noi de mari la 9 ani, inca nu stiu sa discearna ce se incadreaza la parat si ceea ce e periculos si trebuie semnalat, acolo unde limita e destul de fina, nu vorbim de chestii de genul X mi-a dat cu pumnul in cap de am cazut pe jos, situatie in care clar nu se pune problema de a nu turna la doamna.
In cazul meu, in multe situatii, problemele erau marunte si de nesemnalat la doamna (de asta am si vrut sa le las sa le rezolve intre ele),dar adunate in timp devin frustrante si de o parte si de alta. Oricum acum sunt in situatia aia limita in care ii astept prima miscare gresita, fie ea si nevoita 
si uit si de turnatorie si de bun simt. 
raluca2107 spune:
De fapt sunt indignata pentru ca la sedinta cu parintii am vorbit cu doamna si mi-a spus ca e un copil problema cu parinti problema care nu accepta ca al lor copil e dificil.
Simo27 spune:
Maamaaa ce discutii
Alice
,am citit cartea aia acum 2 ani,a primit-o sotul de la un fin de ziua lui.M-a impresionat tare mult si mi-a placut si mai mult-recunosc
Zoze,Olga,Simo-Mimo -si cine mai intreba de Micu-e cam la fel.I-a mai revenit glasciorul,dar gurita e tare incarcata-am luat de la farmacie glicerina cu nistatin si asa mai reusesc sa il curat.Cat despre culoare..hmm,nu stiu ce sa zic...ieri,pr duhovnic ne-a zis ca atunci cand a venit era galben-verzui si dupa a doua evanghelie s-a mai deschis..na,el nu l-a vazut cum era acum 3 saptamani sau ne-am obsinuit noi cu el,sau speram ca ii trece,sau..sau..sau
!oricum,mi-am primit si mustruluiala ca am zis ca nu mai sper in nimic bun..
Dumnezeu si sfintii Sai sa il faca bine!
Simo27 spune:
Va recomand si eu o carte,nu ma pricep sa o pun sa o citit
Augusto Cury-Parinti straluciti,profesori fascinanti!
PIDANA spune:
Simo, am editat eu ce pusesei tu, sper sa nu te superi ca postez.
Mai e mai mult? Ca mai pot edita.
Parinti straluciti, profesori fascinanti - Augusto Cury
Generatia actuala de parinti a vrut cumva sa compenseze lipsurile copilariei lor si a încercat sa dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucarii, haine, plimbari, scoli, televizor si calculator. Altii le-au umplut timpul copiilor cu multe activitati educative ca învatarea limbilor straine, informatica, muzica. Intentia este excelenta, însa parintii nu au înteles ca televizorul, jucariile cumparate, internetul si excesul de activitati blocheaza copilaria, în care copilul are nevoie sa inventeze, sa înfrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si sa se bucure de viata.
Acest lucru se întâmpla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat în masini de muncit iar pe ei îi transformam în masini de învatat.
1. Blocarea inteligentei
Sistemul educational actual aduce foarte multa informatie, de cele mai multe ori inutila. Copiii si tinerii învata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile. Învata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale. Sunt antrenati sa faca calcule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii si probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmpla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat în masini de muncit iar pe ei îi transformam în masini de învatat.
2. Utilizarea gresita a functiilor memoriei
Prin sistemul educational actual memoria copiilor este transformata într-un depozit de informatie inutila, iar excesul acesteia blocheaza inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai. Cea mai mare parte a informatiilor pe care le acumulam nu vor fi folosite niciodata. Numarul actual de scoli este mai mare decât în orice alta epoca, însa acestea nu produc persoane care gândesc, si nu e de mirare ca elevii au pierdut placerea de a învata.
Pe de alta parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparati, care îi transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de razboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune si internet actioneaza asupra subconstientului, marindu-le nevoia de placeri în viata reala. Astfel în timp ei nu mai gasesc placere în micii stimuli ai rutinei zilnice si vor cauta stimuli tot mai puternici, trebuind sa faca foarte multe lucruri pentru a avea putina placere. Toate acestea genereaza personalitati fluctuante, instabile si nemultumite.
3. Informam si nu formam
Noi nu îi formam pe tineri, ci doar îi informam. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se afla, dar nu stiu mai nimic despre lumea lor interioara. Educatia este tot mai lipsita de ingredientul emotional si produce tineri care rareori stiu sa îsi ceara iertare, sa îsi recunoasca limitele sau sa se puna în locul celorlalti.
Care este rezultatul?
O generatie de copii si tineri mai bolnava psihic decât oricare alta din istoria umanitatii: copii depresivi, preadolescenti si adolescenti care dezvolta obsesii, sindroame de panica, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai multi dintre ei cauta placerea de moment în consumul de tutun, alcool si droguri.
CE ESTE DE FACUT?
Dr. Augusto Cury ne spune ca în ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti. Pentru aceasta ne vorbeste despre sapte deprinderi ale „parintilor buni” si cum trebuie transformate ele de catre „parintii inteligenti”. Iata prima dintre ele:
• Parintii buni dau cadouri, parintii inteligenti daruiesc propria lor fiinta
Parintii buni au grija sa satisfaca, în masura posibilitatilor lor economice, dorintele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversari, le cumpara pantofi, haine, produse electronice, organizeaza excursii.
Parintii inteligenti dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpara cu toti banii din lume: fiinta lor, povestea vietii lor, experientele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Parintii care le fac în permanenta daruri copiilor lor sunt pastrati în amintire doar pentru un moment. Parintii care se preocupa sa le daruiasca copiilor exemple si povestiri din viata lor ramân de neuitat.
• Parintii buni alimenteaza corpul, parintii inteligenti alimenteaza personalitatea
Astazi, parintii buni cresc copii zbuciumati, înstrainati, autoritari si angoasati, pentru ca societatea s-a transformat într-o fabrica de stres. Parintii care nu-si învata copiii sa aiba o viziune critica asupra publicitatii, a emisiunilor de televiziune si a discriminarii sociale îi transforma într-o prada usoara pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinta umana, ci un consumator. Pregatiti copilul pentru „ a fi”, caci lumea îl va pregati pentru „ a avea”.
Ajutati-va copiii sa nu fie sclavii problemelor lor. Alimentati amfiteatrul gândurilor si teritoriul emotiilor cu curaj si îndrazneala. Nu le acceptati timiditatea si nesiguranta. Daca problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar daca nu, trebuie sa ne acceptam limitele.
• Parintii buni corecteaza greselile, parintii inteligenti îsi învata copiii cum sa gândeasca
Vechile corectii si binecunoscutele predici nu mai functioneaza. Când deschideti gura sa repetati acelasi lucru, declansati un resort din subconstient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce contin critici mai vechi. 99% din criticile si corectiile parintilor sunt inutile în influentarea personalitatii tinerilor.
A-ti surprinde copilul înseamna a spune lucruri la care ei nu se asteapta. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se asteapta sa tipati si sa-l pedepsiti. Dar puteti începe prin a tacea si a va relaxa, apoi puteti spune:”Nu ma asteptam sa ma superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc si te respect mult”. Apoi copilul trebuie lasat sa se gândeasca.
Parintii buni spun: „ Gresesti”; parintii inteligenti spun: „Ce parere ai despre comportamentul tau?” „Gândeste înainte sa reactionezi”
• Parintii buni îsi pregatesc copiii pentru aplauze, parintii inteligenti îsi pregatesc copiii pentru esecuri
Parintii buni educa inteligenta copiilor lor, parintii inteligenti le educa sensibilitatea. Stimulati-i pe copii sa aiba obiective, sa caute succesul în studiu, în munca, în relatiile sociale, dar nu va opriti aici. Ajutati-i sa nu le fie teama de insuccese. Nu exista podium fara înfrângeri. Multi nu stralucesc în munca lor pentru ca au renuntat în fata primelor obstacole, pentru ca nu au avut rabdare sa suporte un „nu”, pentru ca nu au avut îndrazneala de a înfrunta unele critici, nici umilinta de a-si recunoaste greseala.
Perseverenta este la fel de importanta ca si capacitatile intelectuale. Pentru parintii inteligenti, a avea succes nu înseamna a avea o viata fara greseli. De aceea sunt în stare sa spuna copiilor lor: „Am gresit”, „Scuza-ma”, „Am nevoie de tine”. Parintii care nu-si cer scuze nu-si vor învata copiii cum sa abordeze aroganta.
• Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza ca niste prieteni
A sta de vorba înseamna a vorbi despre lumea care ne înconjoara, a dialoga înseamna a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experiente, a împartasi ceea ce se afla ascuns în inima fiecaruia, a patrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din parinti n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile si frustrarile personale.
Nu trebuie sa deveniti o jucarie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevarata autoritate si respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perla ascunsa în inima. Ea este scumpa, pentru ca aurul si argintul n-o pot cumpara.
• Parintii buni dau informatii, parintii inteligenti povestesc istorioare
Captati-va copiii prin inteligenta voastra, nu prin autoritate, bani sau putere.
Stiti care este termometrul care indica daca sunteti agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii si prietenii acestora. Daca le face placere sa fie în preajma voastra, ati trecut testul.
Odata, una dintre fiicele mele a fost criticata pentru ca era o persoana simpla. Se simtea trista si respansa.Dupa ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginatia la treaba si i-am spus urmatoarea pilda: unii prefera un soare frumos pictat într-un tablou, altii prefera un soare real, chiar daca este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adaugat, chiar daca unii oameni nu cred în soarele tau, el straluceste. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi si oamenii te vor vedea. Sa nu-ti fie teama ca îti pierzi lumina.
PaRINTII INTELIGENTI ÎSI STIMULEAZa COPIII SA-SI ÎNVINGA TEMERILE SI SA AIBA ATITUDINI BLÂNDE.
• Parintii buni ofera oportunitati, parintii inteligenti nu renunta niciodata
Parintii inteligenti sunt semanatori de idei si nu controleaza viata copiilor lor. Ei seamana si asteapta ca semintele sa germineze. Pe timpul asteptarii poate sa apara mâhnire, dar, daca semintele sunt bune, vor încolti.
Nimeni nu-si ia diploma în misiunea de a educa. Înainte, parintii erau autoritari; astazi sunt copiii. Învatati sa spuneti „nu” fara teama. Daca ei nu aud „nu” de la d-voastra, nu vor fi pregatiti sa auda „nu” de la viata. Parintii nu trebuie sa cedeze în fata santajelor si presiunii copiilor. În caz contrar, emotia copiilor va deveni un balansoar:: astazi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul saptamânii si a se trezi devreme pentru a învata este inacceptabil si prin urmare ne-negociabil.
Traim vremuri grele. Parintii din toata lumea se simt pierduti. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexa decât cucerirea planetei.
CELE 7 PACATE CAPITALE ALE EDUCATIEI
1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstructiona copilaria celui educat
4. A pedepsi la furie si a pune limite, fara a da explicatii
5. A fi nerabdator si a renunta sa mai faci educatie
6. A nu te tine de cuvânt
7. A distruge speranta si visele
Dr. Augusto Cury, psihiatru si psihoterapeut, si-a dedicat 17 ani din viata cercetarii modului în care construieste si se dezvolta inteligenta. Analiza pe care o face societatii contemporane ajunge la urmatoarea concluzie: singuratatea nu a fost niciodata atât de intensa: parintii îsi ascund sentimentele de copii, copiii îsi ascund lacrimile de parinti si profesorii se refugiaza în autoritarism. Cantitatea de informatie si cunostinte disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generatii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informatii. În cartea sa, „Parinti straluciti, profesori fascinanti“, tradusa si în româna, Dr. Augusto Cury atrage atentia asupra necesitatii schimbarii felului în care se face educatia contemporana.