De ce facem copii?
De ce facem copii? | Autor: dioanze
am vazut astazi un mesaj postat de o cunostinta veche prin care se ura la multi ani unui nou nascut... mi/a palcut cum suna... "S/a nascut Tudor made in Maria, La multi ani"
cand eram copilitza la mama acasa, avea ea o prietena care nu avea copii si nu intelegeam de ce ... am tras/o pe mama de maneca si mi/a zis ca acea prietena a decis sa nu aiba copii deoarece este insulinodependenta si nu vrea sa puna in pericol sub niciun fel viata unui eventual copil si nici pe a ei... uau! la vremea respectiva nu am inteles foarte bine si am privit/o destul de circumspect pe acea prietena de la acel moment in incolo.
in timp am cunoscut oameni care s/au chinuit sa faca copii... unora le/a iesit, altora nu, altora le/a iesit insa rau si au insitat si iar le/a iesit rau, unii au adoptat, altii au renuntat, altii inca mai lupta... am asistat la adevarate tragedii in diverse familii, subiectul fiind tare controversat sau muuuult prea delicat pentru Romania...
cand am nascut/o pe Daria, primul copil, un amic mi/a trimis un mesaj sarcastic: "cine are sa/i traiasca, cine nu, sa nu/si doreasca"... alt... uau!
De ce?
De ce facem copii? Instinctiv: ca sa ne reproducem, usor egoist: ca sa semene la par cu soacra, la ochi cu sora, la caracter cu mama/sa..., si totusi de ce facem copii???... pai, cand ne apucam sa/i facem... cel putin pe primul, il facem ca asa...ca stim ca se face... ca stim ca tre sa apara o dorinta de a/l face, uneori o cautam, alteori simtim ca o avem... eu cred ca raspunsul la de ce facem copii, il aflam abia dupa ce ii avem, abia dupa ce ii simtim in carne si oase langa noi, dupa ce le vedem pumnii stransi din primele saptamani, dupa ce le vedem primul suras, primul ras in hohote... primul..., primul...
da, nimic, nimic pe lume nu se compara cu angrenajul acesta formidabil.
si, daca e asa, de ce unii stau neputinciosi, nepasatori, mutzi, surzi, orbi, natangi, ologi, (considerand ca n/au ce face, ca oricum lumea din jur ii va strica sau ii va deforma)... in fatza fetzishoarelor triste, abatute, impotmolite in mistere, in fatza lumii fara raspuns... stau de multe ori in fatza scolii si imi astept fetele... am invatzat sa ma uit la fetzele copiilor... Dumnezeule... uneori sunt devastate de tristete,de singuratate, de mult/ul, greul si neintelesul din jurul lor... si/i vad pe unii mutilatzi in fel si chip fie de durere, fie de.... cercei si tatuaje, de tunsori halucinante, de rujuri negre, de pantaloni fara cap si fara coada, asa... ca sa atraga atentia ... of... pe copii aceia de ce i/au facut parintii lor? de ce facem copii daca cresc de fapt fara noi, noi cei mult prea preocupati sa le asiguram bunastarea, o bunastare dupa dimensiunile noastre, chiar au ei nevoie de acea bunastare sau au nevoie de NOI (eu cred ca nu e o dilema, e o problema de asumare), acolo langa ei, cu ei, petrecand timp calitativ... de ce facem copii? eu am facut copii ca sa le arat ca inainte de a traversa strada trebuie sa se asigure in dreapta si/n stanga si ca sa/i invatz ca decizia referitoare la momentul in care decid sa traverseze, pe unde o fac si cum sa ramana treaba lor.
voi de ce?
Raspunsuri
kariguld spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dioanze am vazut astazi un mesaj postat de o cunostinta veche prin care se ura la multi ani unui nou nascut... mi/a palcut cum suna... "S/a nascut Tudor made in Maria, La multi ani" cand eram copilitza la mama acasa, avea ea o prietena care nu avea copii si nu intelegeam de ce ... am tras/o pe mama de maneca si mi/a zis ca acea prietena a decis sa nu aiba copii deoarece este insulinodependenta si nu vrea sa puna in pericol sub niciun fel viata unui eventual copil si nici pe a ei... uau! la vremea respectiva nu am inteles foarte bine si am privit/o destul de circumspect pe acea prietena de la acel moment in incolo. in timp am cunoscut oameni care s/au chinuit sa faca copii... unora le/a iesit, altora nu, altora le/a iesit insa rau si au insitat si iar le/a iesit rau, unii au adoptat, altii au renuntat, altii inca mai lupta... am asistat la adevarate tragedii in diverse familii, subiectul fiind tare controversat sau muuuult prea delicat pentru Romania... cand am nascut/o pe Daria, primul copil, un amic mi/a trimis un mesaj sarcastic: "cine are sa/i traiasca, cine nu, sa nu/si doreasca"... alt... uau! De ce? De ce facem copii? Instinctiv: ca sa ne reproducem, usor egoist: ca sa semene la par cu soacra, la ochi cu sora, la caracter cu mama/sa..., si totusi de ce facem copii???... pai, cand ne apucam sa/i facem... cel putin pe primul, il facem ca asa...ca stim ca se face... ca stim ca tre sa apara o dorinta de a/l face, uneori o cautam, alteori simtim ca o avem... eu cred ca raspunsul la de ce facem copii, il aflam abia dupa ce ii avem, abia dupa ce ii simtim in carne si oase langa noi, dupa ce le vedem pumnii stransi din primele saptamani, dupa ce le vedem primul suras, primul ras in hohote... primul..., primul... da, nimic, nimic pe lume nu se compara cu angrenajul acesta formidabil. si, daca e asa, de ce unii stau neputinciosi, nepasatori, mutzi, surzi, orbi, natangi, ologi, (considerand ca n/au ce face, ca oricum lumea din jur ii va strica sau ii va deforma)... in fatza fetzishoarelor triste, abatute, impotmolite in mistere, in fatza lumii fara raspuns... stau de multe ori in fatza scolii si imi astept fetele... am invatzat sa ma uit la fetzele copiilor... Dumnezeule... uneori sunt devastate de tristete,de singuratate, de mult/ul, greul si neintelesul din jurul lor... si/i vad pe unii mutilatzi in fel si chip fie de durere, fie de.... cercei si tatuaje, de tunsori halucinante, de rujuri negre, de pantaloni fara cap si fara coada, asa... ca sa atraga atentia ... of... pe copii aceia de ce i/au facut parintii lor? de ce facem copii daca cresc de fapt fara noi, noi cei mult prea preocupati sa le asiguram bunastarea, o bunastare dupa dimensiunile noastre, chiar au ei nevoie de acea bunastare sau au nevoie de NOI (eu cred ca nu e o dilema, e o problema de asumare), acolo langa ei, cu ei, petrecand timp calitativ... de ce facem copii? eu am facut copii ca sa le arat ca inainte de a traversa strada trebuie sa se asigure in dreapta si/n stanga si ca sa/i invatz ca decizia referitoare la momentul in care decid sa traverseze, pe unde o fac si cum sa ramana treaba lor. voi de ce? |
io nu pricep nimik din postarea asta. sari de la una la alta...
so, astept traducerea.
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
M-am nascut pentru succes!
dioanze spune:
sunt ipostaze diferite, ipoteze diferite, motive diferite...
SabrinaLia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dioanze am vazut astazi un mesaj postat de o cunostinta veche prin care se ura la multi ani unui nou nascut... mi/a palcut cum suna... "S/a nascut Tudor made in Maria, La multi ani" cand eram copilitza la mama acasa, avea ea o prietena care nu avea copii si nu intelegeam de ce ... am tras/o pe mama de maneca si mi/a zis ca acea prietena a decis sa nu aiba copii deoarece este insulinodependenta si nu vrea sa puna in pericol sub niciun fel viata unui eventual copil si nici pe a ei... uau! la vremea respectiva nu am inteles foarte bine si am privit/o destul de circumspect pe acea prietena de la acel moment in incolo. in timp am cunoscut oameni care s/au chinuit sa faca copii... unora le/a iesit, altora nu, altora le/a iesit insa rau si au insitat si iar le/a iesit rau, unii au adoptat, altii au renuntat, altii inca mai lupta... am asistat la adevarate tragedii in diverse familii, subiectul fiind tare controversat sau muuuult prea delicat pentru Romania... cand am nascut/o pe Daria, primul copil, un amic mi/a trimis un mesaj sarcastic: "cine are sa/i traiasca, cine nu, sa nu/si doreasca"... alt... uau! De ce? De ce facem copii? Instinctiv: ca sa ne reproducem, usor egoist: ca sa semene la par cu soacra, la ochi cu sora, la caracter cu mama/sa..., si totusi de ce facem copii???... pai, cand ne apucam sa/i facem... cel putin pe primul, il facem ca asa...ca stim ca se face... ca stim ca tre sa apara o dorinta de a/l face, uneori o cautam, alteori simtim ca o avem... eu cred ca raspunsul la de ce facem copii, il aflam abia dupa ce ii avem, abia dupa ce ii simtim in carne si oase langa noi, dupa ce le vedem pumnii stransi din primele saptamani, dupa ce le vedem primul suras, primul ras in hohote... primul..., primul... da, nimic, nimic pe lume nu se compara cu angrenajul acesta formidabil. si, daca e asa, de ce unii stau neputinciosi, nepasatori, mutzi, surzi, orbi, natangi, ologi, (considerand ca n/au ce face, ca oricum lumea din jur ii va strica sau ii va deforma)... in fatza fetzishoarelor triste, abatute, impotmolite in mistere, in fatza lumii fara raspuns... stau de multe ori in fatza scolii si imi astept fetele... am invatzat sa ma uit la fetzele copiilor... Dumnezeule... uneori sunt devastate de tristete,de singuratate, de mult/ul, greul si neintelesul din jurul lor... si/i vad pe unii mutilatzi in fel si chip fie de durere, fie de.... cercei si tatuaje, de tunsori halucinante, de rujuri negre, de pantaloni fara cap si fara coada, asa... ca sa atraga atentia ... of... pe copii aceia de ce i/au facut parintii lor? de ce facem copii daca cresc de fapt fara noi, noi cei mult prea preocupati sa le asiguram bunastarea, o bunastare dupa dimensiunile noastre, chiar au ei nevoie de acea bunastare sau au nevoie de NOI (eu cred ca nu e o dilema, e o problema de asumare), acolo langa ei, cu ei, petrecand timp calitativ... de ce facem copii? eu am facut copii ca sa le arat ca inainte de a traversa strada trebuie sa se asigure in dreapta si/n stanga si ca sa/i invatz ca decizia referitoare la momentul in care decid sa traverseze, pe unde o fac si cum sa ramana treaba lor. voi de ce? |
Interesant.
gabriella1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dioanze am vazut astazi un mesaj postat de o cunostinta veche prin care se ura la multi ani unui nou nascut... mi/a palcut cum suna... "S/a nascut Tudor made in Maria, La multi ani" cand eram copilitza la mama acasa, avea ea o prietena care nu avea copii si nu intelegeam de ce ... am tras/o pe mama de maneca si mi/a zis ca acea prietena a decis sa nu aiba copii deoarece este insulinodependenta si nu vrea sa puna in pericol sub niciun fel viata unui eventual copil si nici pe a ei... uau! la vremea respectiva nu am inteles foarte bine si am privit/o destul de circumspect pe acea prietena de la acel moment in incolo. in timp am cunoscut oameni care s/au chinuit sa faca copii... unora le/a iesit, altora nu, altora le/a iesit insa rau si au insitat si iar le/a iesit rau, unii au adoptat, altii au renuntat, altii inca mai lupta... am asistat la adevarate tragedii in diverse familii, subiectul fiind tare controversat sau muuuult prea delicat pentru Romania... cand am nascut/o pe Daria, primul copil, un amic mi/a trimis un mesaj sarcastic: "cine are sa/i traiasca, cine nu, sa nu/si doreasca"... alt... uau! De ce? De ce facem copii? Instinctiv: ca sa ne reproducem, usor egoist: ca sa semene la par cu soacra, la ochi cu sora, la caracter cu mama/sa..., si totusi de ce facem copii???... pai, cand ne apucam sa/i facem... cel putin pe primul, il facem ca asa...ca stim ca se face... ca stim ca tre sa apara o dorinta de a/l face, uneori o cautam, alteori simtim ca o avem... eu cred ca raspunsul la de ce facem copii, il aflam abia dupa ce ii avem, abia dupa ce ii simtim in carne si oase langa noi, dupa ce le vedem pumnii stransi din primele saptamani, dupa ce le vedem primul suras, primul ras in hohote... primul..., primul... da, nimic, nimic pe lume nu se compara cu angrenajul acesta formidabil. si, daca e asa, de ce unii stau neputinciosi, nepasatori, mutzi, surzi, orbi, natangi, ologi, (considerand ca n/au ce face, ca oricum lumea din jur ii va strica sau ii va deforma)... in fatza fetzishoarelor triste, abatute, impotmolite in mistere, in fatza lumii fara raspuns... stau de multe ori in fatza scolii si imi astept fetele... am invatzat sa ma uit la fetzele copiilor... Dumnezeule... uneori sunt devastate de tristete,de singuratate, de mult/ul, greul si neintelesul din jurul lor... si/i vad pe unii mutilatzi in fel si chip fie de durere, fie de.... cercei si tatuaje, de tunsori halucinante, de rujuri negre, de pantaloni fara cap si fara coada, asa... ca sa atraga atentia ... of... pe copii aceia de ce i/au facut parintii lor? de ce facem copii daca cresc de fapt fara noi, noi cei mult prea preocupati sa le asiguram bunastarea, o bunastare dupa dimensiunile noastre, chiar au ei nevoie de acea bunastare sau au nevoie de NOI (eu cred ca nu e o dilema, e o problema de asumare), acolo langa ei, cu ei, petrecand timp calitativ... de ce facem copii? eu am facut copii ca sa le arat ca inainte de a traversa strada trebuie sa se asigure in dreapta si/n stanga si ca sa/i invatz ca decizia referitoare la momentul in care decid sa traverseze, pe unde o fac si cum sa ramana treaba lor. voi de ce? |
in alta ordine de idei ,raspund cu un citat:
”Inainte sa te nasti, te-am purtat sub inima mea. Din momentul in care ai ajuns pe lume si pana cand eu am sa parasesc aceasta lume, te voi purta in inima mea”
Mandy Harrison
Gabriela
12+"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
Ayla21 spune:
Eu am vrut un copil ca sa-l iubesc, sa fie al meu, sa-l tin in brate si sa-l pup toata ziua. Sincer, asta a fost prima mea dorinta, cand am decis ca vreau copilul MEU. Inainte sa tin copilul meu sub inima mea, si apoi in inima mea, m-am indragostit de un copil care nu crescuse sub inima mea, dar care avea asa de mult "lipici" ca m-am indragostit de el dupa numai cateva intalniri. Nu a crescut in burta mea, dar a crescut in inima mea. Mi-am dorit sa fiu alaturi de el mai mult timp, si apoi, cativa ani am aspirat sa-i devin mama cu acte in regula. Eram deja teoretic mama unui copil, pe care il iubeam pt ceea ce era si pt relatia care o aveam cu el, si care intamplator era copilul celui care avea sa devina sotul meu si tatal fetitelor mele.
Acum sunt o mama implinita, am experimentat pe deplin rolul de mama, mama vitrega, mama adoptiva, mama de inger, mama fetitei mele pt care m-am straduit sa o port in burta, si pe care o voi purta mereu in inima, alaturi de fratiorul ei.
Ma simt implinita pt ca am pe cine iubi, ca am pe cine pupa si pe cine tine in brate, asa cum numai copiii ti-i poti tine. Sunt fericita ca am cui purta de grija, ca am cui darui radacini si aripi.
Luana - Sunt o mica printesa - foto & video
Arborele care daruieste
Mindy spune:
eu cred ca ce ati subliniat voi cu rosu in mesajul lui dioanze este scris la sensul figurat. trebuie sa intelegi printre randuri ce a vrut autorul sa exprime. trebe gandit mai profund.
cand nu inteleg ce vrea sa exprime un user imi amintesc de profa de romana: ce incearca poetul/autorul sa insinueze prin aceste cuvinte sau in acest pasaj? daca nu pricep nimic, ma dau batuta, si constat ca nu-s destul de buna la analiza literara. :)
eniuei, strict la intrebarea din titlu:
(am tradus f rapid ce am scris mai jos dintr-o carte Susan Jeffers draga mie)
de ce facem copii?
- Sex iresponsabil
- Presiunea din parea parintilor de a deveni bunici
- Presiune din partea societatii
- Pt ca toti prietenii din jurul nostru au copii
- Pt. a manipula un barbat in casatorie
- Pt a implini o casnicie
- Pt a intari o relatie
- Pt a demonstra ca pot fi parintele pe care eu nu l-am avut
- Pt a crea ceva de care sa fiu mandru
- Pt procreere
- Am auzit adesea ca meseria de parinte este apogeul implinirii
- Religia ne spune ca a fi parinte este o responsabilitate/porunca primita de la Dumnezeu
- NU vrem sa pierdem aceasta experienta
- Sa avem pe cineva care sa aiba grija de noi cand suntem batrani
- O dorinta de a avea pe cineva care sa ne iubeasca neconditionat
- O cale de a intrerupe/opri serviciul pt cei ce nu vor sa lucreze
- Copilul ne da o identitate
-Pt a transmite numele familiei mai departe
- Un instinct primar
- Pt a ne gasi/regasi pe noi insine
- Copilul ne face sa ne simtim intregi
- Pt a fi dorit
- Ceasul biologic ticaie
- Pt a ne extinde/dezvolta capacitatea gandirii
- Pt ca e un lucru care pur si simplu il faci
- Asteptari nerealistice
- Pt a infrange singuratatea
- Pt ca sotia/sotul vrea
- Pt a avea "bebele nostru".
- Pt ca vrem "TOTUL"
- O mare dragoste si respect pt viata
- Pt ca ne-am cercetat sufletul si am decis ca suntem pregatiti pt meseria de parinte
*************************
eu primul simptom pe care l-am avut cand am inceput sa imi doresc un copil a fost: "simt ca lipseste ceva", apoi o dorinta mare de a fi mama, de a nu pierde aceasta experienta, magia si tot procesul maternitatii, al alaptarii, al ocrotirii si multe altele. Cand am auzit primele batai ale inimii la DR am fost topita delfinitiv si inca sunt.
gabriella1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mindy eu cred ca ce ati subliniat voi cu rosu in mesajul lui dioanze este scris la sensul figurat. trebuie sa intelegi printre randuri ce a vrut autorul sa exprime. trebe gandit mai profund. cand nu inteleg ce vrea sa exprime un user imi amintesc de profa de romana: ce incearca poetul/autorul sa insinueze prin aceste cuvinte sau in acest pasaj? daca nu pricep nimic, ma dau batuta, si constat ca nu-s destul de buna la analiza literara. :) eniuei, strict la intrebarea din titlu: (am tradus f rapid ce am scris mai jos dintr-o carte Susan Jeffers draga mie) de ce facem copii? - Sex iresponsabil - Presiunea din parea parintilor de a deveni bunici - Presiune din partea societatii - Pt ca toti prietenii din jurul nostru au copii - Pt. a manipula un barbat in casatorie - Pt a implini o casnicie - Pt a intari o relatie - Pt a demonstra ca pot fi parintele pe care eu nu l-am avut - Pt a crea ceva de care sa fiu mandru - Pt procreere - Am auzit adesea ca meseria de parinte este apogeul implinirii - Religia ne spune ca a fi parinte este o responsabilitate/porunca primita de la Dumnezeu - NU vrem sa pierdem aceasta experienta - Sa avem pe cineva care sa aiba grija de noi cand suntem batrani - O dorinta de a avea pe cineva care sa ne iubeasca neconditionat - O cale de a intrerupe/opri serviciul pt cei ce nu vor sa lucreze - Copilul ne da o identitate -Pt a transmite numele familiei mai departe - Un instinct primar - Pt a ne gasi/regasi pe noi insine - Copilul ne face sa ne simtim intregi - Pt a fi dorit - Ceasul biologic ticaie - Pt a ne extinde/dezvolta capacitatea gandirii - Pt ca e un lucru care pur si simplu il faci - Asteptari nerealistice - Pt a infrange singuratatea - Pt ca sotia/sotul vrea - Pt a avea "bebele nostru". - Pt ca vrem "TOTUL" - O mare dragoste si respect pt viata - Pt ca ne-am cercetat sufletul si am decis ca suntem pregatiti pt meseria de parinte ************************* eu primul simptom pe care l-am avut cand am inceput sa imi doresc un copil a fost: "simt ca lipseste ceva", apoi o dorinta mare de a fi mama, de a nu pierde aceasta experienta, magia si tot procesul maternitatii, al alaptarii, al ocrotirii si multe altele. Cand am auzit primele batai ale inimii la DR am fost topita delfinitiv si inca sunt. |
te contrazic in mare parte!
La ce traiesc daca nu las ceva in urma? Da, IL VREAU !CU TOATA PUTEREA SUFLETULUI.IL VREAU PTR CA LA 39 DE ANI, E O MINUNE !
Gabriela
12+"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
Mindy spune:
felicitari pt sarcina Gabriela!
repet: ce am scris mai sus nu imi apartine, am tradus un autor, sunt diferite motive de a face copii adunate din intreaga "lume", nu e musai sa ne incadram la punctele de acolo.
gabriella1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mindy felicitari pt sarcina Gabriela! repet: ce am scris mai sus nu imi apartine, am tradus un autor, sunt diferite motive de a face copii adunate din intreaga "lume", nu e musai sa ne incadram la punctele de acolo. |
sarut-mana!
Gabriela
12+"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
Delia21 spune:
Pentru ca ...nu exista minune mai mare...implinire mai mare sau iubire mai mare...decat cea pe care o aduce un copil in inima si viata unei mame.Eu una ...asa am simtit...si simt
.Ma bucur enorm cand aud de minuni ata de frumoase.Un copil e o minune la orice varsta!