Citim impreuna: "Oryx & Crake" de Margaret Atwood
Raspunsuri - Pagina 3
beren spune:
Inteleg ca o cititi, asa ca nu dau spoilers :)).
Ellis vrea sa arate ca este un virtuoso in mai multe stiluri, si o demonstreaza cu varf si indesat. Constructia este (cum au spus si altii inainte mea) un labirint facut din oglinzi, unde imaginile se suprapun, distorsionate, se desfac si imbina intr-un ritm pe alocuri halucinant.
Despre ce e vorba? Cine e cine? Cine nu e cineva? Multi au incercat, putini au reusit sa arate asemenea virtuozitate.
Desigur, dat fiind ca audienta este presupusa a fi majoritar din cultura US (buh-uh-huu :(( ), avem si niste note fortate: nu e de ajuns citatul din Hamlet, mai trebuie si alte hint-uri, precum Elsinore... dar asa cum spuneam, sa-l iertam pe Ellis unde exagereaza (a se include si the scare factor aici). Si... in alte cateva locuri.
Inainte de aceasta runda de lectura, mentionasem (in context non-literar) de doua ori American Psycho, la alte subiecte. Aveam inca o viziune liniara despre Ellis atunci: bun la pian, dar nu stie nimic altceva. Park-ul mi-a aratat nu doar ca e bun si la vioara, dar mai ales un dirijor excelent.
Daca n-ar fi existat finalul, as fi scris doua lucruri aici: unu, ca e un rip-off dupa The Machinist si doi, ca e o imitatie dupa Berlioz 
. Dar exista un final, inchizand un cerc pe cat de perfect l-ar vrea grecii antici, un final prin care Ellis se re-inventeaza pentru o ultima oara, de data asta devenind el insusi, simplu si dureros de sincer.
P.S. Dupa cum v-am amenintat, mai am un rambling despre tema originala; lasand la o parte Lunar Park (care o ilustreaza fascinant), mai am de spus niste cuvinte despre realitatea noastra...
Laura, am auzit ca e buna cartea cu infiniteii aia, dar altfel renorm group e passe, pe langa ca nu-i grup de fapt. 
Llaura spune:
Nu stiu, am cartea o iau cu mine in vacanta, am zis.
Hai ca a aparut si Oryx si am inceput sa ma enervez Cum zice tanti, God of bullshit please don;t fail me...nu stiu la altele, dar in cartea asta pot sa zic c-o tine in palma
beshter spune:
Hai ca am terminat-o si pe-asta:). Urmeaza SPOILEREEEEEE!!!
Sunt de acord cu beren in privinta sfarsitului, care e nu numai rotund si perfect, e si de un lirism neasteptat si dureros. M-a cam taiat la lingurica, sa spun drept.
Mi-au placut toate reflexiile si reflectiile, oglinzile concave si convexe, ironia ucigatoare si exorcizarea tuturor demonilor 'reali' si fictionali.
Nu mi-au placut accentele ingrosate despre care vorbea si beren (I mean, c'mon, Elsinore lane, Horatio square, Fortinbras mall!!!) si partile alea too Stephen King-like.
Mi s-a parut curajoasa si induiosatoare incercarea Ellis-ilor reali si fictionali de a se impaca atat cu ideea ca au creat un personaj 'real' - Bateman din American Psycho - care bantuie lumea zornaindu-si lanturile (ma rog, servieta de yuppie) cat si cu tatal mort, si el la fel de 'real' ca Bateman. E o carte care incearca si sa exorcizeze demoni si sa-si asume responsabilitatea fata de cititor. Partea in care Ellis cel fictional scrie o povestire (admittedly, proasta) in care-l ucide in sfarsit pe Bateman cel din alt film ca sa se salveze si sa-si salveze lumea e absolut induiosatoare.
Llaura spune:
Graffiti la Toronto: www.fotolog.com.br/geogblog/36233828" target="_blank">Atwood for mayor
A raspuns pe twitter, cica "I'm not "too cool" to run for Mayor. Just too addled" (n-o crede nimeni, e totala tanti Atwood).