POSTPARTUM-fizicul si psihicul mamei ;

BraveGirl spune:

Multumesc!
Deci cum am spus, la mine la mansarda trebuie lucrat ...in ultimele poze in costum eram deja insarcinata in 8 sapt. Cred ca la mine si hormonii sunt de vina. am terminat cu alaptatul cd eram gravi deja, asa ca nu am apucat sa-mi revin si eu.

==========
Corina
Mamica de Arianna Maria si 19+

POZE CU PRINTESA
BEBE2

My_Lady0091 spune:

sunt convinsa ca sunt multe mamici care ar fi doritoare sa ne impartaseasca schimbarile fizice si psihice care i le-a produs nasterea,fie ele pozitive sau negative....si totusi nu mai posteaza nimeni...

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

Cristina_C spune:

Niciodata nu m-am simtit mai bine din toate punctele de vedere decat dupa sarcina si nastere. Am nascut natural, fara anestezie si alte interventii desi copilul a fost mare (4400). Am scapat de aproape toate kg. in plus in anul in care am alaptat, de restul in urmatorul an. Sarcina am inceput-o cu 55 kg si inainte sa nasc aveam 85, deci 30+! N-am avut depresie post-partum si nici nu mi s-a transformat corpul, am ramas la fel (nu par cazut in exces, nu sani lasati, nu alte dureri sau tulburari). Am avut grija de mine, am fost in fiecare an la doctor la control si analize, am facut si sport cand am avut timp, am mancat sanatos si mi-am revenit dupa oboseala normala din primii ani, cand, ca orice mama, dormeam putin si ma trezeam de mai multe ori pe noapte. Aveam 27 de ani si eram in plina tinerete doar, nu eram bolnava, daca nu reuseam eu, atunci cine? De fapt "oboseala" nici nu conta pentru ca eram atat de fericita ca sunt mama!
Am povestit din experienta proprie si am toata consideratia pentru mamele care au avut de suferit de pe urma sarcinii si a nasterii. In mod normal, sarcina si nasterea nu ar trebui sa lase urme neplacute, nu includ aici sarcinile cu probleme (mame care se imbolnavesc in timpul sarcinii sau care au inceput sarcina deja bolnave fiind). Va recomand urmatoarele: capul sus, aveti de ce, sunteti mame (si, prin definitie, fericite), vointa, in mare parte depinde de voi, vizite la doctor si sigur toate se vor rezolva! Numai bine!

liliana83 spune:

Nici eu n-am avut probleme deosebite dotorate sarcinii si nasterii, doar niste vergeturi pe sani , burta si solduri , dar s-au estompat, chiar nu ma mai deranjeaza,doar nu mai umblu cu buricu' gol acum ca am copil. Am luat 20 de kg in timpul sarcinii, dar intr-un an am scapat de toate +1, doar unul dintre sani s-a lasat f putin(ca este un pic mai mare ), in rest altceva nu-mi vine in minte.Pentru mine perioada sarcinii a fost foarte frumoasa, radiam , mi se spunea mereu asta, parul aproape ca nu se mai ingrasa , lucea f tare,se indesise. Acum a revenit la starea de dinainte , dar nu pot spune ca-mi cade mai mult.Imi pare foarte rau cand aud ca alte mamici au de suferit de pe urma sarcinii.

LidiaB spune:

Si eu dupa nastere am avut probleme cum spui tu. Un copil extrem de plangacios, care nu manca cand si cat trebuia, agitat, doar soacra-mea o linistea..ma calca chestia asta pe nervi atunci, Am facut depresie, tratamente intravenoase cu vitamine si calciu 2,5 ani....ajunsesem sa-mi fac injectii singura cu calciu nopatea pe la 4-5 cand ma luau crizele...eram la pamant cu moralul, ma dureau toate aveam impresia ca ma prabusesc..iar copilul crastea vazand cu ochii. Asa a fost ea. De la 2,5 ani s-a schimbat brusc..si toate au inceput sa intre pe fagasul normal. Experienta pe care am avut-o la primul copil..m-a facut sa imi fie frica sa am un al doilea.,....
Acum desi parca as mai vrea desi au trecut 9 ani...nu mai am soacra alaturi, in cazul in care si noua odrasla ar fi tot asa..deci.....


Multa sanatate si putere sa treci peste toate..in timp se vor rezolva. Nu dispera.

Aleniram spune:

Dupa prima nastere m-a torturat la inceput "furia laptelui",urmata de desfacerea ultimului fir de la "broderie",depresia,TOATE noptile nedormite din primul an de viata al copilului meu si totul s-a terminat cu o hepatita , cand bebe a facut 1 an.Si totusi la cea de-a doua nastere{cezariana} a fost mai rau:multe luni ,dupa ce coboram din pat,nu puteam sa plec de pe loc,asa de tare ma dureau oasele picioarelor.Bebe parca avea ceas in burtica:fix la 2 ore se trezea si manca aprox. 40-50 minute.Dupa ce il puneam in patut ma mai chinuiam vreo 45 de minute sa adorm.Exact cand adormeam "suna ceasul" la fimiu in burtica.Firele interioare de la cezariana mi le-a respins organismul si s-au gandit sa iasa prin cusatura,asa ca....am facut infectie la fiecare impunsatura a acului.Si asta a durat ceva timp.Dar cea mai groaznica chestie a fost alta:oasele bazinului mi-au scartatit pur si simplu cateva saptamani.Noaptea in pat,cand vroiam sa ma intorc,imi sprijineam bazinul cu mana.Si totusi daca as avea cu 5 ani mai putin,as incerca sa am si o fetita desi mai rau ca la ultima nastere trebuie sa fie cand mori.Am uitat sa spun de dintii care mi s-au rupt dupa prima nastere,de muuuuuuultele kg in plus ramase dupa cea de a doua nastere si cate or mai fi pe care le-am uitat.Dar am doua frumuseti de baieti!

My_Lady0091 spune:

va multumesc....
doar ce ma lasarera durerile de oase la coate si genunchi...si acum au revenit iar...plus ametela..plus cellalte...si incepusem sa ma simt mai bine...

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

Iasmin08 spune:

Si la mine mi s-a modificat corpul dupa nastere, asa cum spun si fetele: bazinul s-a mai latit un pic (nu prea mult, dar totusi forma i s-a schimbat), sanii s-au lasat dupa ce am alaptat aproape 2 ani si acum sunt ...''vinete'' cum spunea o antevorbitoare a mea, de multe ori si din sutien sar.... Celulita? Ohoho... Vergeturi? Asisderea.
Hemoroizi am si eu, dar pe mine ma supara.. Asa ca am grija si fie consum caise, piersici, iaurt, lapte, fie imi beau cafeluta, fie amandoua (preferatele mele).

Imi amintesc de o modificare imediat dupa nastere: nu puteam dormi. Eram tare obosita, imi doream sa dorm, dar luni in sir nu puteam dormi. Ascultam fiecare sunet pe care il facea bebe, daca eram in alta camera si il auzeam saream ca arsa (desi cei din jur spuneau ca nu au auzit nimic) E adevarat ca nu ajungea niciodata sa planga, eu il auzeam pur si simplu.
Pe la vreo 7 luni de la nastere (timp in care am stat efectiv lipita de bebe), am iesit si eu la o plimbare cu sotul, romatici, sub clar de luna. Bebe ramasese acasa cu unchiu-so. Totul a fost bine o bucata de timp, dupa care brusc mi s-a modificat starea de spirit, am inceput sa plang si eram disperata sa ma intorc la bebe, ca are nevoie de mine si eu l-am parasit. Cand am ajuns acasa, am avut ocazia sa aflu ca exact cand am simtit eu asta, bebe se trezise si nevazandu-ma se pusese pe un urlat de zile mari...

In perioada de dupa nastere s-a format o legatura profunda cu puiul, daca eu aveam cosmare, el se trezea plangand. (ciudat, in celelalte nopti, nu se trezea plangand, doar cand aveam eu cosmare)

Pe la aproximativ 3 luni dupa nastere a inceput sa imi cada parul masiv ( pentru ca in perioada de graviditate se indesise ingrozitor), asa ca m-am tuns scurtut.

Eu am scapat repede de kg in plus alaptand aproape nonstop (cam la 20-30 min cel mic imi ..cerea san). Mama mi-a spus atunci ca cere pentru ca ii e sete, nu de foame (normal, doar sugea putin). Asa ca am inceput sa trecem pe san + ceai de tei.

Oh, da, si muuuuulllta vreme nu am avut o noapte dormita complet. Chiar si mai tarziu se trezea din somn si ma cauta cu manutele, ma pipaia, ma intreba ''mama?", si in felul acesta ma trezea din somn de cateva ori pe noapte.

Dupa cativa ani (vreo 4? sau 5? nu mai stiu exact) am inceput sa am noptile dormite complet. Doar ca in anumite nopti il auzeam pelcand prin casa sa ajunga la baie. Somnoros cum era, se intampla sa nu mai ajunga la baie...ci de pilda la calorifer...Asa ca saream arsa din pati imediat ce il auzeam placand prin casa.

Iar noptile nedormite? Cine le poate oare numara? Acuma chiar nu mai conteaza ca am ramas cu ''vinete'' in loc de sani, ca am celulita si ceva forme voluptoase.. Sunt mama si nu e zi sa nu ma bucur din tot sufletul de asta (mai ales cand sunt gratulata de cel mic cu apelativul ''comoara mea")

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

My_Lady0091 spune:

ma bucur ca sunteti aici...chiar ma bucur..si ca imi impartasiti experientza voastra..caci fiind la prima nastere...probabil e de la sine inteles..ca sunt plina de intrebari, ecuatii....necunoscute...ganduri..et caetera

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

anda141 spune:

Sa va spun si eu - o experienta pozitiva ,sa incurajez mamicile care se tem de sarcina.
Am avaut o sarcina super frumoasa, nu am simtit ca sunt insarcinata, nu mi-a fost rau, nu am vomitat, nu am mers greu, nu am fost des la baie,am mers la birou si am condus masina pana in ziua in care am nascut. Am nascut in 2 ore, natural, fara anestezie, un copil de 3.450 , si intr-o luna de zile m-am imbracat cu hainele de dinainte de a ramane insarcinata, cand aveam fix 47 de kg. Nu am nici o vergetura, nici burta lasata , sanii s-au lasat putin ptr ca am alaptat 1 an si 2 luni, dar nu foarte rau. Am nascut la 26 de ani , si dupa cum v-am spus, intr-i o luna de zile am fost la fel cu 47 de kg si fara urme. Succes si nu va speriati , nu e chiar asa de rau !