Nefericita sau nu ? Tu ce ai alege
Raspunsuri - Pagina 2
accept92 spune:
Acum nu ai prieteni, nu ai activitati placute, nu ai ajutor, nu ai 'scapare'. E de inteles ca esti nefericita. Daca crezi ca te-ar ajuta sa nu ai nici sot...a divorteaza. Dar eu nu vad legatura dintre nefericirea ta si sot. Nefericirea iti vine din ceea ce nu ai ... crezi ca daca ai fi o mama singura ti-ar fi mai usor sa-ti faci prieteni, sa-ti organizezi timpul astfel incat sa incapa si activitati placute, te-ar ajuta cineva in casa?
Sotul acum il ai, el are un potential (si de distractie si de ajutor) insa cumva nu reusesti sa te folosesti de el. Esti sigura ca ai depasit depresia de care vorbeai intr-unul din raspunsuri? Poate ai nevoie de putin ajutor in sensul asta.
Si eu daca as avea programul pe care il ai tu as fi tare nefericita.
lilib72 spune:
Si eu te intreb, ca si accept92, esti sigura ca ai depasit depresia despre care vorbeai? eu cred ca nu.Inainte, pana sa ai copilul, tot la fel de nefericita erai? Cum era viata ta atunci? care era atitudinea sotului tau in acea perioada? 
lili@domnisorica daria
hobby
mahmutica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Happy_in_TO Mahmutica, eu in titlul subiectului tau vad numai negatie "nefericita sau nu" adica oricum o dai tot de nefericire ai parte... Incearca sa gindesti pozitiv, sa iti antrenezi gindurile spre pozitivitate, sa privesti partea plina a paharului. Ai un copil. Asta e o binecuvintare mare! live and let live  |
Nu asta a fost intentia, normal. Ideea era, ce faci ca persoana: stai intr-o relatie unde esti nefericita, sau iesi din relatie, si incerci sa iti traiesti viata asa cum ti-ai dori?
mahmutica spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui conchita
exact aici e problema ta. nu TREBUIE sa fii nimic din ce-ai enumerat. esti ceea ce esti, nu ce ti se pare ca se asteapta de la tine sa devii. in locul tau, m-as concentra pe mine, sa ma schimb pe mine, nu pe sotul meu. vrei sa iesi? ia copilul si iesi, cine te tine??? te incuie sotul in casa si nu poti sa iesi in parc cu copilul? nu cred. cade casa pe el ca nu e curata si nu are cina pregatita? asta e problema lui - daca va alege sa se ridice de la teveu si sa-si gateasca si sa-si spele si sa-si curete, ok. daca nu, nu. de ce e asta treaba ta? adica treaba ta e sa cazi lata de extenuare, sa pici in depresie si sa ajungi eventual si la altele mai rele pentru ca ti se pare tie ca trebuie sa fii fac totum in casa? atributiile in gospodarie se impart, nu apartin femeii in totalitate, n-am auzit de nici o lege in acest sens. nu vrea sa-si asume rolul de partener egal, atunci renunti tu sa-i mai indeplinesti atributiile! nu trebuie nimic, mahmutica, intelegi? tu esti mama, femeie si sotie. ramai exact atat. sotul tau are si el rolurile lui. le refuza? ok, alegerea lui, dar inceteaza sa mai faci din asta problema ta personala. fa strictul necesar pentru tine si bebe, ca oricum e suficient avand in vedere ca si tu ai job, iar in rest fii femeie, mama si sotie. vezi, am pus femeie pe primul loc, nu mama. ca daca nu ai grija de tine, nici de bebe nu poti avea in mod corespunzator. ai nevoie de vointa si auto-analiza sa rupi cu rolul tau atotfaptuitor de acum, dar se poate. nimic |
Ai dreptate.Tine de mine sa ma simt femeie. Insa cand eu trebuie sa trag sa facem ceva ca familie , zi de zi, weekend de weekend, cand vezi ca nu e deloc implicat, ca nuv rea sa "traga" sa mergem in aceeasi directie, ti se cam aprinde sangele. Mai ales ca iti racesti gura degeaba.
Asa consider si eu, ca totul se imparte intr-o casnicie; insa nu in a mea din pacate.
Si da, casa nu cade daca e curata, dar nu el e cel caruia ii pasa de curatenie, ci eu . Nu el cel care se crizeaza daca vasele sunt in chiuveta teanc si hainele pentru munca sunt necalcate.
Eu nu-mi permit sa fiu bolnava, sau fara chef, pentru ca daca eu nu le fac, sanatate. Nici el nu le face. Eventual, daca chiar are nevoie de o pereche de pantaloni si o camasa, si le calca. Dar atat: o camasa si o pereche de pantaloni... desi teancul sta in cos.
Cu copilul, de iesit, nu am unde sa ies. Locuim intr-o zona nu prea populata, pe 2 acri de pamant. Vecinii... sunt fiecare cu treaba lor. Sunt de doi ani jumatate aici si nici nu le stiu numele.
Parc, nu avem aici.
mahmutica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lai Daca chiar ajungi la concluzia ca nu mai poti ramane in casnicie, esti sigura ca nu ai putea primi custodia copilului? Chiar si daca ai ramane sa locuiesti in tara respectiva? Inteleg ca ai slujba, vorbesti limba si te-ai putea intretine singura acolo. Nu stiu daca as primi custodia copilului,din pacate.Realistic vorbind insa, el castiga mult mai mult ca mine, e cetatean al tarii,iar eu nu sunt si desi si aici e considerat ca mama ar trebui sa aiba grija de copil, isi poate angaja avocat sa faca ina sa fel incat sa nu imi dea copilul. Eu nu im permit avocat. Indiferent daca ramai sau nu in casnicie, cauta sa iti faci prieteni. La slujba nu ai nici o colega compatibila, cu care sa poti iesi la un pranz sau o cafea? Singura la pranz daca e parte din programul de serviciu, cu copilul daca e in afara programului si sotul nu accepta sa stea cu el. Vecini? Un club de.. ceva, orice? Niste ore de sport unde merg mamici cu copii? Un parc unde sa poti intra in vorba cu alte mamici? Niste forumuri pe internet cu mamici locale (sau alte subiecte de interes comun), cu care sa te intalnesti eventual si in viata reala? Din pacate, iarasi.. raspunsul este nu. Nu am prietene deoarece lucrez cu 8colegi , toti barbati. Sunt singrua femeie acolo... sunt laborant chimist intr-un mediu barbatesc. Iar ei sunt cu familii si nu au intentii sa socializeze la job. Cum am mentionat si mai devreme, ajung acasa la ora 4pm, bag o masina doua de rufe la spalat, scot ceva pentru cina, strang de prin casa, etc... pana cand ajunge sotul cu copilul acasa ( gradinita copilului e in drumul sotului, asa ca el opreste si-l ia de la camin). Ajung ei acasa.... ma joc putin cu bebelache, pregatesc cina, TV , si somn. A doua zi, o luam de la capat. Daca iti vine foarte greu sa patrunzi in comunitatea locala, cauta macar pentru inceput sa-ti faci prieteni alti straini, nu neaparat romani, uneori e mai usor. Ma gandesc ca trebuie sa fie comunitati de straini, daca zici ca aveti si biserica romaneasca in zona, chiar daca nu ff aproape. Probabil ca sunt comunitati, insa nu pe-aproape. Ca sa ma intelgi... noi depindem 100 % de masina, chiar si pentru o sticla de lapte... trebuie sa conduc 8 km pana la cel mai apropiat magazin.La Biserica, iarasi, din cauza distantei si a jobului ( lucrez o data la 2 weekenduri) nu ajung decat cam o data pe luna. Poate chiar o data la 2 luni. Si incearca sa pastrezi macar o zi sau o jumatate de zi in weekend pentru activitati de relaxare, cu copilul si ideal si cu sotul, sau fara daca el chiar nu cupleaza. Chiar daca n-ai terminat treaba in casa, fa si tu esentialul, ce poti, intr-o zi, iar in cealalta lasa treaba deoparte. Poate unele treburi nici nu sunt absolut necesare, cum ar fi calcatul de exemplu. Incerc, normal. Si cam asta si fac... in weekend incerc sa petrec cu piticotul meu cat de mult timp pot. Insa sotul ... isi vede de ale lui in weekend: calculator, iesit afara " sa taie iarba" sau isi cauta de lucru pe-afara in curte, deoarece i se pare ca daca sta cu copilul, e babysitter. Lai |
mahmutica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 Acum nu ai prieteni, nu ai activitati placute, nu ai ajutor, nu ai 'scapare'. E de inteles ca esti nefericita. Daca crezi ca te-ar ajuta sa nu ai nici sot...a divorteaza. Nu zic ca m-ar ajuta. Nu stiu, poate nu exprim prea bine exact ce simt. Si adevarul e ca nici nu am detaliat prea mult; sunt totusi aproape 3 ani de frustrari, nemultumiri, neintelegeri si .... un sentiment de ..gol. Dar eu nu vad legatura dintre nefericirea ta si sot. Nefericirea iti vine din ceea ce nu ai ... crezi ca daca ai fi o mama singura ti-ar fi mai usor sa-ti faci prieteni, sa-ti organizezi timpul astfel incat sa incapa si activitati placute, te-ar ajuta cineva in casa? Nu e vorba de a fi o mama singura. Ideea e ca, sotul nu vrea sa vina cu mine in Romania. Iar eu aici sunt nefericita.Pentru ca in 5 ani de zile de cand am parasit tara, nu am avut un prieten, nu socializez, nu am pe nimeni. Inainte l-am avut pe el... dar in ultimul timp, se pare ca e in gandurile lui si in tabieturile lui, e sigur de mine ca sunt aici si ca nu plec nicaieri. Sotul acum il ai, el are un potential (si de distractie si de ajutor) insa cumva nu reusesti sa te folosesti de el. Esti sigura ca ai depasit depresia de care vorbeai intr-unul din raspunsuri? Poate ai nevoie de putin ajutor in sensul asta. DA, sunt sigura ca depresia pe care am avut-o imediat dupa nastere a trecut. Sunt totusi 2 ani de atunci. Posibil sa am nevoie de un consilier, un psiholog, ceva.... insa... cum poti forta pe cienva sa te ajute... cum poti forta pe cineva zi de zi sa lase calculatorul, si sa fie atent la tine si la copil? Ii zici o data, de doua, de noua ori...insa... la un moment dat renunti si te intrebi, pentru ce tragi atat, daca TU esti singura careia ii pasa daca familia asta functioneaza sau nu??? Si eu daca as avea programul pe care il ai tu as fi tare nefericita. |
ADRIANKA spune:
Mahmutica, tu gasesti raspunsuri negative la tot...sa stii ca si eu sunt cam in aceeasi oala, dar uite, am cautat ajutor, merg la consiliere psihologica si acolo mi-am dat seama ca imi amarasc singura viata, si sta numai in puterea mea sa imi schimb viziunea asupra lucrurilor.
Nu stiu prea multe amanunte, dar din cate zici tu, nu cred ca e caz de divort, sincer...Doar ca sotul e mai comod, iar tu ai vrea sa fii ca el, dar nu poti, pentru ca vezi multimea lucrurilor care trebuiesc facute si pe care te simti datoare sa le faci...Aici trebuie lucrat...Ori iti iei ajutor, ori te educi sa nu iti mai pese asa de tare...
Si totusi, esti o norocoasa, termini serviciul la ora 4PM..stii cate femei termina la 7-8? Eu ajung acasa la ora 7, spre exemplu, si da, e al naibii de frustrant. dar am incercat sa imi educ si sotul sa faca cate ceva, cred ca e pe drumul cel bun.
Barbatii nu vad ce e de facut prin casa asa cum vedem noi, pur si simplu nu au dezvolatata partea aia a creierului
, dar cu ajutor si cu explicat in mod calm incep sa se dezmorteasca...Iar daca nu vezi nici un rezultat in 3 zile, vorba bancului,..aplici masuri mai dure...strangi din dinti cand chiuveta e plina ochi, si nu speli nici un vas cateva zile, asa...ia sa vedem, sesiseaza sotul ca ceva e in neregula in bucataria aia? Sau stabilesti reguli...o seara spala unul, o seara celalalt...Solutii sunt pentru tot ce pare negativ in viata noastra. Pare, pentru ca asa vrem noi sa para...
Si mai iesiti si voi, am inteles ca stati izolati, dar gasiti-va o seara pe luna in care sa iesiti, chiar si cu copilul, daca nu aveti cui sa-l lasati.
E pacat sa se distruga o casnicie doar pentru ca suntem plictisiti, dar nici nu luptam cu noi sa iesim din plictiseala, repet, tine doar de noi...
De ce crezi ca o sa fii fericita singura? Si altceva, poate nu e cazul la tine... "nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard"
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mahmutica Ai dreptate.Tine de mine sa ma simt femeie. Insa cand eu trebuie sa trag sa facem ceva ca familie , zi de zi, weekend de weekend, cand vezi ca nu e deloc implicat, ca nuv rea sa "traga" sa mergem in aceeasi directie, ti se cam aprinde sangele. Mai ales ca iti racesti gura degeaba. Asa consider si eu, ca totul se imparte intr-o casnicie; insa nu in a mea din pacate. Si da, casa nu cade daca e curata, dar nu el e cel caruia ii pasa de curatenie, ci eu . Nu el cel care se crizeaza daca vasele sunt in chiuveta teanc si hainele pentru munca sunt necalcate. Eu nu-mi permit sa fiu bolnava, sau fara chef, pentru ca daca eu nu le fac, sanatate. Nici el nu le face. Eventual, daca chiar are nevoie de o pereche de pantaloni si o camasa, si le calca. Dar atat: o camasa si o pereche de pantaloni... desi teancul sta in cos. Cu copilul, de iesit, nu am unde sa ies. Locuim intr-o zona nu prea populata, pe 2 acri de pamant. Vecinii... sunt fiecare cu treaba lor. Sunt de doi ani jumatate aici si nici nu le stiu numele. Parc, nu avem aici. |
mahmutica, ehehe, parca suntem trase la indigo, femeile din categoria noastra. da, cunosc foarte bine eroismele si martiriul asta domestic, iar daca as avea o bagheta magica acuma, as folosi-o sa te conving ca nu palavragesc aiurea din imaginatie, chiar te inteleg perfect. pune stop, nu ai alta solutie. pune stop si refa-ti prioritatile. fa si tu ce vrei si ce consideri ca e necesar, nu te speti, ai grija de tine si de bebe. cand vei face asta, vei avea sanse sa redevii o partenera atractiva pentru sotul tau (o femeie care nu mai cicaleste, nu mai solicita nimic, e serena, surazatoare, fericita, impacata si NEINTERESATA sa preia rolul sotului) sau exista riscul unei rupturi. trebuie sa-ti asumi riscurile, pentru ca asa nu poti continua toata viata, nu? e clar ca nu, altfel nu simteai nevoia sa iti strigi necazul, sperand un ajutor, un sfat, o alta perspectiva.
ai masina sa te poti deplasa prin imprejurimi, nu exista nimic pentru copii sau de distractie in zona ta? transport in comun eventual? cauta pe net, or fi grupuri de mamici care se intalnesc ocazional sau grupuri de hobbies...nu stiu pe ce continent esti, dar in US exista meetup, un site unde gasesti tot felul de grupuri. poate e ceva similar si la tine? pe de alta parte, ar fi util sa vezi ce ajutor poti primi pe partea cu depresia, dar si ce asistenta legala daca te decizi sa divortezi. ma indoiesc profund ca la un divort poate conta cetatenia. adica daca exista un tata abuziv, iar mama nu e cetatean al tarii respective, copilul revine automat tatalui? ilogic. te-ai interesat tu sigur ca asta e legea pe unde esti tu? apoi, poti obtine cetatenia prin casatorie? plus, tu poti sa scoti cetatenie romana pentru bebele tau...
cu cei doi acri...pai decat sa calci mormanul de haine care oricum se sifoneaza la loc (nu mai bine iei haine care nu se sifoneaza?:-)), cu timpul ala ai putea sa iei pe bebe cu tine in curte si sa faci o gradina sau sa va jucati in tarana, cu bete, pietre, cu mingea...nu stiu, zic si eu...
nu imi iese din cap ca situatia ta este atat de dramatica incat tu chiar te gandesti sa pleci fara bebe. asta nu te face o mama rea, ci o femeie super disperata. sunt convinsa ca drama ta cuprinde mai mult decat ai scris. ma rog pentru tine.
kj74 spune:
pe langa ce au zis fetele iti lipseste o menajera o platesti si scapi de stres ai timp de tine si de bebe nu o sa mai fii crizata si poate si relatia vostra se v a schimba asta daca ti doresti cu adevarat....
coltofeanu spune:
Mutati-va intr-o zona mai populata unde sa aveti o viata sociala activa. Poate asta ar rezolva situatia...