Nefericita sau nu ? Tu ce ai alege
Nefericita sau nu ? Tu ce ai alege | Autor: mahmutica
Salut pe toti si toate.
Sper ca sunt in locul potrivit.N-am mai deschis nici un subiect pana acum, insa am pe suflet o mare apasare si cum nu am prieteni reali, sper ca voi, prietene virtuale sa imi raspundeti sincer.
Situatia este in felul urmator: sunt casatorita cu un strain, am parasit Romania, locuit in Europa aproape 3 ani, am ramas insarcinata si a trebuit sa ne mutam pe un alt Continent.
Mai mult de doi ani au trecut de cand copilul a venit pe lume si am ajuns in punctul in care zi de zi sunt nefericita si imi plang in pumni.
De cand copilul a venit pe lume, sunt tot timpul nervoasa, irascibila, pe sot, pe viata,pe job, pe tot.
Nu am ajutor, nu am prieteni, nu am nici macar suportul sotului si ma simt inchisa intr-o cusca de unde nu am scapare, tocmai din cauza copilului( simt ca trebuie sa stau in casnicia asta de dragul copilului).
Stiu, in ziua de azi divortul e la ordinea zilei, insa... e oare ok?
In cazul in care as alege sa divortez... copilul nu mi-ar fi dat, deoarece nu-s cetatean al tarii in care locuiesc acum, iar el prin nastere a capatat cetatenia tarii respective.
Pe partea cealalta, voi fi considerata mama rea si o persoana egoista, daca plec si incerc sa fiu fericita lasandu-mi copilul sa fie crescut de catre sot?
E oare ok sa stam impreuna de dragul copilului si in felul acesta si eu si sotul sa fim nefericiti... iar copilul sa creasca intr-un astfel de climat ?
Astept parerile voastre... si daca aveti intrebari, etc... va rog, nu ezitati.
Trebuie sa iau o deicizie... spre binele tuturor, altfel innebunesc .... insa mi-e greu sa vad obiectiv.
Raspunsuri
Delia21 spune:
Eu copilul nu l-as lasa...indiferent de ce regim ar trebui...sa indur.Cand l-am facut...mi-am dat seama ca un copil imi va pune in alta ordine toate prioritatile.In cazul tau...incearca sa vezi de ce esti nervoasa...si sa incerci sa repari ce se poate repara in casnicie.i nu uita:fericirea vine din interiorul nostru...nu din afara;e datoria noastra sa ne facem fericiti...nu a celor din jur.Cei din jur...au dreptul...si menirea sa-si vada in primul rand de fericirea lor.Sunt persoane...care cand se casatoresc..au asteptari total neconcordante cu realitatea....au impresia ca celalalt va fi supusul austrica...care trebuie sa ia ordine...si ferit-a sfantu sa nu le indeplineasca,nu spun ca e cazul tau asta...caci nu te cunosc..Incearca sa fi tu prima care da ....si s-ar putea sa ai norocul sa si primesti.daca nu....discuta cu el...deschis..ce te nemultumeste....sau mai bine zis spune-i e-ti doresti exact de la el.In legatura cu nervoozitatea:renunta la ea!!!!E probabil un comportament invatat in copilarie...si acum repetat de tine.Nu vrei sa cresti un copil timorat,cred!Nu e vina copilului...ca a venit pe lume!El,copilul, ar vrea sa-l inveti sa fie bun,bland,senin,...cum sa gestioneze cu calm situatiile stresante,...cum sa treaca prin viata cu zambetul pe buze.Am crescut cu o mama foarte stresata si foarte nervoasa tot timpul....si nu pot sa-ti spun cat urasc amintirile ...cand nu putea sa-si stapaneasca nervii....Ia niste decizii...mature,constiente ...si tine-te de ele...in legatura cu comportamentul pe care vrei sa-l ai in familie....si nu uita ca viata easte ceea ce o faci....si asa cum ti-o faci.
kariguld spune:
nu ai prieteni chiar deloc? chiar si cu care te vezi mai rar?
limba tarii respective o stii? sau se vb si engleza?
ce anume faci pentru a te destinde? iesi in parc? in oras? cu copilul la locul de joaca?
ce anume te innebuneste cel mai tare? de ce crezi ca esti nefericita?
f multe persoane ajung sa creada ca sunt nefericite, din cauza rutinei. din lipsa de activitati extra-casa.
eu as pune pe o lista partile pozitive (chiar daca sunt putine) si as incepe sa le dezvolt.
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
M-am nascut pentru succes!
mahmutica spune:
Delia, suna intelept ce zici tu, insa situatia nu a fost chiar asa.
Am intrat in mariajula cesta, indragostita. Nu prea m-am gandit mai departe de-atat, decat ca o sa imi lipseasca familia si cei de-acasa,insa la vremea respectiva.... n-am dat mare importanta.
Asteptari, banuiesc ca as minti daca nu as zice ca.. da, am avut ceva. Toti avem . Insa nu m-am asteptat ca el sa puna lumea la picioarele mele, daca asta ai crede.
Delia21 spune:
mahmu,imi cer scuze daca te-au atacat/ranit in vreun fel cuvintele mele.Nu asta e ceea ce vreau sa fac pentru ca asta nu ajuta nimanui in nici un fel.Hai sa cautam solutii....pune degetul pe buba.... si spune concis ce nu merge....care e supararea mare....si sa dezamorsam...nervii.Cu copii mici in jur....e mai bine sa ne convingem pe noi sa renuntam la nervi...defapt...sa uitam ca nervii au fost inventati vreodata.Adultul...trebuie sa se comporte...responsabil...si sa gaseasca solutii....caci daca numa ne punem cenusa in cap....zau ca nu rezolvam nimic...veci.
Vreau sa cred ca...ne-ai scris...ca sa cautam solutii impreuna...si nu ca sa auzi....indemne de genu"lasa copilul de izbeliste,...creste el...si nu-ti sacrifica tineretea.....".A fi adult inseamna a accepta ca vei avea parte si de frustrari....toti le avem...dar pentru asta nu imi tai nici venele...nu las nici copilul prin vecini sau pe la neamuri...si nici nu urlu...ca-n codru ori de cate ori...am impresia ca am un motiv ca sa fac asta.Vin pe forum...si ma educ...sincer...am intalnit oameni si oamene..minunate...de la care avui ce sa invat.
mahmutica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui kariguld nu ai prieteni chiar deloc? chiar si cu care te vezi mai rar? Nu, din pacate chiar NU am prieteni. Deloc. Mai merg cam o data pe luna la 120 km de casa, la Biserica Romaneasca... insa... nu am legat prietenii. limba tarii respective o stii? sau se vb si engleza? Da, vorbesac limba cursiv. ce anume faci pentru a te destinde? iesi in parc? in oras? cu copilul la locul de joaca? Nu fac nimic, din pacate. Merg la munca zi de zi, ajung acasa la ora 4, vin si sotul si copilul de la camin, pregatesc cina, mancam, ne uitam la TV ( zi de zi sotul urmareste un serial, deci seara de seara ne uitam la el, strans de prin casa, jucat cu copilul, calcat, vase, dat cu aspiratorul, mers in pat in jur de 9:30 -10 seara, pentru ca a doua zi sa o luam de la capat. Nu iesim deloc, nicaieri. Iar in weekend, cand nu lucrez, fac celelalte treburi casnice si ma joc cu copilul in juru casei, dar nu mergem pe nicaieri...decat poate la Biserica... sau... la cumparaturi. ce anume te innebuneste cel mai tare? de ce crezi ca esti nefericita? Hmmm... de unde sa incep. Faptul ca pentru ultimii doi ani si ceva, eu sunt si femeie si barbat in familie. Sotul, in primele 5 luni de zile ale copilului nu s-a atins de el, nu a schimbat un scutec, nu s-a trezit noaptea. Ajunsesem sa pun crema de maini pe periuta de dinti si sa functionez pe automat. Apoi am dat copilul la cresa, pentru ca intrasem intr-o oribila depresie. Sotul mergea la job si venea acasa la 5-6 seara, acceasi chestie.... serialul lui, cina ( gatita tot de mine, la fel si rufe si calcat si alte cele) si in pat, pentru ca se plangea ca e obosit. Deh, se trezea la 5 am pt mers la munca. Am inceput sa ne certam pana in punctul in care i-am zis sa imi ia 2 bilete de avion directia Romania... doar dus... pt mine si copil. Si-a revenit un pic atunci, a inceput sa mai adune pe ici pe colo si sa stea cu copilul ca sa pot eu sa calca, gatesc, spal, etc. Totusi, suntem cam in acelasi loc si acum. In weekend o data la 2 sapt. tb sa muncesc 3 ore.... si cand ajung acasa, el isi pune pantofii si iese in curte, sau la magazin ( motiv ca a uitat sa ia ceva) ca sa...scape de ... vazut de copil... caci doar a stat cu el pt cele 3 ore cat am fost eu la munca. Dupa 5 ani de casnicie, de cele mai multe ori nu stiu ce gandeste, nu comunicam aproape deloc, avem viziuni total diferite despre cresterea copilului,( el e lasa-ma sa te las, eu sunt cea cu disciplina si ordinea si cu " nu e voiie, da-te jos, nu pune mana"), el e in lumea lui, trebuie sa imping de la spate pentru orice, altfel, as putea numi ca traim in grajd. Si chair daca petrec un weekend intreg sa curat, luni e la loc... si nici ca ii pasa. Practic, nu e respect deloc pentru mine si munca mea, efortul meu. Am uitat sa fiu femeie, pentru ca trebuie sa fiu mama, menajera, si barbat in casa. f multe persoane ajung sa creada ca sunt nefericite, din cauza rutinei. din lipsa de activitati extra-casa. eu as pune pe o lista partile pozitive (chiar daca sunt putine) si as incepe sa le dezvolt. Posibil si asta. Dar nici nu vad o iesire, pentru ca, dupa poate o saptamana de " extra - activitati" am reveni din pacate la rutina. Bazar general pe DC ********************* VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA M-am nascut pentru succes! |
kariguld spune:
vreau sa mai spun ca intr-o casnicie trebuie implicare si investitie.
implicare- ca atunci cand pregatesti o mancare deosebita si plina de savoare, alegi cu grija ingredientele, cauti produse proaspete, respecti intocmai timpul de preparare ca apoi s-o puteti savura impreuna. asta inseamna atentie, munca, timp.
investitie-cauti sa creezi momente frumoase, sa petreceti timp impreuna, sa faceti un ritual din comunicare (aceea simpla si despre nimikuri) sa fiti atenti la nevoile celuilalt.
uf sunt atat de multe.....mai las si altora sa spuna.
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
M-am nascut pentru succes!
kariguld spune:
am intuit bine, rutina te-a adus in starea asta.
probabil la barbatii de acolo asa le este "cultura", nevasta sa le faca pe toate si ei sa fie doar de decor.
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
M-am nascut pentru succes!
Happy_in_TO spune:
Mahmutica, eu in titlul subiectului tau vad numai negatie "nefericita sau nu" adica oricum o dai tot de nefericire ai parte...
Incearca sa gindesti pozitiv, sa iti antrenezi gindurile spre pozitivitate, sa privesti partea plina a paharului. Ai un copil. Asta e o binecuvintare mare!
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mahmutica Am uitat sa fiu femeie, pentru ca trebuie sa fiu mama, menajera, si barbat in casa. |
exact aici e problema ta. nu TREBUIE sa fii nimic din ce-ai enumerat. esti ceea ce esti, nu ce ti se pare ca se asteapta de la tine sa devii. in locul tau, m-as concentra pe mine, sa ma schimb pe mine, nu pe sotul meu. vrei sa iesi? ia copilul si iesi, cine te tine??? te incuie sotul in casa si nu poti sa iesi in parc cu copilul? nu cred. cade casa pe el ca nu e curata si nu are cina pregatita? asta e problema lui - daca va alege sa se ridice de la teveu si sa-si gateasca si sa-si spele si sa-si curete, ok. daca nu, nu. de ce e asta treaba ta? adica treaba ta e sa cazi lata de extenuare, sa pici in depresie si sa ajungi eventual si la altele mai rele pentru ca ti se pare tie ca trebuie sa fii fac totum in casa? atributiile in gospodarie se impart, nu apartin femeii in totalitate, n-am auzit de nici o lege in acest sens. nu vrea sa-si asume rolul de partener egal, atunci renunti tu sa-i mai indeplinesti atributiile! nu trebuie nimic, mahmutica, intelegi? tu esti mama, femeie si sotie. ramai exact atat. sotul tau are si el rolurile lui. le refuza? ok, alegerea lui, dar inceteaza sa mai faci din asta problema ta personala. fa strictul necesar pentru tine si bebe, ca oricum e suficient avand in vedere ca si tu ai job, iar in rest fii femeie, mama si sotie. vezi, am pus femeie pe primul loc, nu mama. ca daca nu ai grija de tine, nici de bebe nu poti avea in mod corespunzator.
ai nevoie de vointa si auto-analiza sa rupi cu rolul tau atotfaptuitor de acum, dar se poate.
lai spune:
Mahmutica, poate ca ai mai multe alternative decat intrevezi tu acum. Daca chiar ajungi la concluzia ca nu mai poti ramane in casnicie, esti sigura ca nu ai putea primi custodia copilului? Chiar si daca ai ramane sa locuiesti in tara respectiva? Inteleg ca ai slujba, vorbesti limba si te-ai putea intretine singura acolo.
Indiferent daca ramai sau nu in casnicie, cauta sa iti faci prieteni. La slujba nu ai nici o colega compatibila, cu care sa poti iesi la un pranz sau o cafea? Singura la pranz daca e parte din programul de serviciu, cu copilul daca e in afara programului si sotul nu accepta sa stea cu el. Vecini? Un club de.. ceva, orice? Niste ore de sport unde merg mamici cu copii? Un parc unde sa poti intra in vorba cu alte mamici? Niste forumuri pe internet cu mamici locale (sau alte subiecte de interes comun), cu care sa te intalnesti eventual si in viata reala?
Daca iti vine foarte greu sa patrunzi in comunitatea locala, cauta macar pentru inceput sa-ti faci prieteni alti straini, nu neaparat romani, uneori e mai usor. Ma gandesc ca trebuie sa fie comunitati de straini, daca zici ca aveti si biserica romaneasca in zona, chiar daca nu ff aproape.
Si incearca sa pastrezi macar o zi sau o jumatate de zi in weekend pentru activitati de relaxare, cu copilul si ideal si cu sotul, sau fara daca el chiar nu cupleaza. Chiar daca n-ai terminat treaba in casa, fa si tu esentialul, ce poti, intr-o zi, iar in cealalta lasa treaba deoparte. Poate unele treburi nici nu sunt absolut necesare, cum ar fi calcatul de exemplu.
Lai