Iuria inimii mele...

Regretul vietii mele a fost mereu ca nu m-am nascut baiat…din numeroase motive care nu–si au locul aici..
Acum am inteles cat de binecuvantata e femeia ca poate trece prin experienta sarcinii, a nasterii, a alaptarii si a cresterii unui copilas. Desigur unele sarcini sunt greu de dus, unele nasteri sunt grele si unii copilasi sunt greu de crescut.Dar sunt sigura ca toate raman amintiri si experiente de neuitat si ca orice mamica in final e fericita!

Dupa 3 ani de casnicie ne-am gandit ca “e timpul”…ne simteam inca copii dar varsta cerea asta..Aplicasem la o bursa de un an in Germania, am fost selectata printre semifinalisti, am avut interviu in limba engleza la Bucuresti si inainte sa intru mi-am spus: daca nu iau inseamna ca trebuie sa trec la lucruri serioase, adica sa fac un copil.
Zis si facut!

Dupa prima luna fara protectie nu s-a intamplat nimic si deja imi faceam ganduri ca am ceva..a doua luna s-a prins! Cele doua liniute roz nu m-au facut sa sar in sus de bucurie, asa cum am vazut in filme, ma uitam la ele senina de parca…parca nu stiu…era o joaca…
I-am pus sotului testul in fata si i-am spus: ”Iti dai seama ca asta ne va uni pe viata?” A ramas si el uimit, fara cuvinte…usor speriat.
Dupa ce ne-am obisnuit cu ideea am inceput sa ne bucuram si am fi vrut sa spunem tuturor insa..am vrut sa astept sa stiu ca totul e in regula.Acum nu as mai face aceeasi greseala, m-as bucura o data cu toata lumea, nu cand deja euforia trecuse si nu mai avea acelasi farmec anuntul. Unde mai pui ca unii prieteni aflasera deja din surse nebanuite.

Mereu mi-a fost teama de perioada sarcinii. Mi-o imaginam grea, grea de tot. Gravidele imi starneau sentimente de compatimire. Cand vedeam o burta foarte mare, de luna a 9-a mi se facea rau.. Dar n-a fost asa! Dumnezeu m-a ajutat si mi-a dat o sarcina usoara si frumoasa! In primele 3 luni mi-a fost foarte tare somn , o data am atipit cu capul pe birou..in rest mai uitam din cand in cand ca sunt gravida! M-am simtit rasfatata, asa cum imi place mie. Am fost vesela si zambareata asa cum e si fiica-mea acum!

Apoi a inceput incet, incet sa se vada burtica . Primele miscari mi-au dat fiori! Au urmat controale regulate, ecografii lunare, analizele de rigoare…abia asteptam concediul de sarcina sa pot sta acasa, sa-mi pregatesc cuibul!

Imi doream fetita si intr-un fel am simtit de la inceput ca asa e! Tati dorea un baiat insa s-a obisnuit foarte repede cu ideea ca va avea o printzesa. Am fost foarte bucuroasa cand mi-a spus doctorita ca “are pasarica”!

In luna a 5- deja i se conturase foarte clar profilul. Sotul spunea ca semana cu mine. O adoram! Mi se parea asa singurica acolo in burtica, abia asteptam s-o strang in brate!

DPN era 3 martie. Ma inscrisesem pe DC la odiseea de martie-aprilie apoi, la scurt timp, la cea de ianuarie-februarie, pt ca am simtit mereu ca voi naste in februarie! Si a fost cat pe ce! Mai spre finalul sarcinii DPN s-a modificat din 3, in 6 martie. Insa doctorita imi programase cezariana pe 28 februarie pt ca urma sa plece din oras pe 1 martie. La ultimul control ma anunta ca nu mai pleaca asa ca pot sa vin pe 1 martie sa nasc! M-am bucurat pt ca e o data frumoasa! De martishor! Cel mai frumos martisor! Nici un martisor vreodata nu-l va egala!

Cel mai greu mi-a fost sa-i aleg numele. Ii spuneam generic Bobitza pt ca nu ma puteam hoatari ce nume sa-i pun. Am facut sondaj pe forum si s-a votat in proportie de 99,9% numele pe care il poarta martisorul meu drag acum.

Sosea clipa cea mare! Nu prea aveam emotii, am fost senina si linistita sau cel putin incercam, pana in momentul in care m-am urcat pe masa de operatie. Atunci am inceput sa tremur. Alesem sa fac rahianestezie ca sa-mi pot vedea minunea imediat ce iese din burtica.N-am vrut sa fiu “absenta” la Marea Intalnire!

M-am zbatut sa am pe cineva care sa-mi imortalizeze momentul in care mi-o da s-o pup pentru prima data! O prietena mi-a facut legatura cu o asistenta foarte simpatica care a mers cu mine in sala de operatie si a facut poze micutzei, insa la momentul pupicului n-a fost pe faza si l-a ratat

In dimineata zilei de 1 martie am papat o cana cu lapte si o felie de paine cu unt si am plecat la spital. Pe la ora 9 m-am internat. Mi s-a dat o camasa de noapte larga si dungata! Sotul mi-a spus ca i-am parut atat de frumoasa in camasa aceea! (aveam 16 kg in plus si o burta mai mare ca mine)…avea emotii..stia ce urmeaza..o viata noua..
Ne-am pupat si..am urcat la salon. Rand pe rand, am fost vizitata de stuff . Mai intai mana a doua a doctoritei, apoi moasa care mi-a facut clisma, apoi asistenta care mi-a facut o injectie, mi-a luat tensiunea, apoi a venit anestezista sa-mi puna niste intrebari. Una dintre intrebari a fost daca am mancat in ziua repsectiva. I-am spus ca da, ca dr mi-a zis ca am voie daca fac rahi.A zis ca nu trebuia sa pap si mi-a facut o injectie pt greata . I-am aratat radiografia coloanei mele vertebrale si i-am prezentat defectele-i. Mi-a zis ca-i cam stramba dar o sa incerce sa-mi faca totusi anestezia asa. In sala de operatii, care arata ca de pe timpul razboiului, m-a intampinat doctoritza: “Hai Loredana, urca!”. I-am adresat un zambet de incredere si..eram cu perfuzia dupa mine, ma urc pe masa, incep sa tremur...

Mi se face anestezia, simt un fir de lichid rece in coloana si amortesc pe loc. Ma culca asistentele repede inapoi, sunt conectata la tot felul de aparate care imi dadeau siguranta si apoi…au inceput. Am simtit taietura ca pe atingere usoara! Si am stiut ca in cateva minute imi vad gagalicea! Eram atenta la tot ce se intampla, asteptam…Mi s-a parut f lung timpul. La un momentdat simt tensiune in sala, aud doctorita cum spune pe un ton mai agitat: “Hai, impingeti!” Nu reuseau s-o scoata. Vreo 3 persoane incercau sa impinga. Doctorita striga in continuare, eu nu stiam ce se intampla si intreb: “Dar ce are? E prea mare?” la care dr striga nervoasa: “Loredana, TACI!” si anestezista imi pune degetul pe buze si-mi face semn sa tac! Bine, tac! Aud iarasi dr: “Lasati ca mi-o imping eu singura!!”. Si…iese…aud un gal-gal-gal si apoi la scurt timp…ueeeeeeeeee, ueeeeeeeeeee! Cel mai frumos sunet din univers! Am zambit! Eram molesita de anestezie, nu mai aveam puterea sa vorbesc tare! Aud o voce care-mi spune ca pot sa intorc capul s-o vad…il intorc… imi dau lacrimile, era mica, roz, dolofanica si cu buzele rosii…si plangea cu o guritza maaare! Mi-am zis in gand satifacuta: “Seamana cu mine!”. Parca eram intr-un film! Tot nu credeam ca eu sunt personajul principal si ca mie mi se intampla toate astea! Ma obisnuisem sa dragalesc bebelushii altora si nu-mi venea sa cred ca am bebelushul meu! Nici acum nu-mi vine!

Mi s-a parut atat de suparata ca am scos-o din burtica. Ar fi vrut sa mai stea, nu mi-a dat nici cel mai mic semn ca ar vrea sa iasa. Ma mustra constiinta. Trebuia sa mai astept insa nu am indraznit sa risc sa-mi inceapa travaliul cand nu e doctoritza mea in oras. Nu cunoasteam pe nimeni altcineva in materniatea aia decat pe ea. Dr mea la care merg de atatia ani!

La fel de mult mi s-a parut ca a durat pana m-au cusut! In tot acest timp o auzeam cum plange! Intr-un final un barbat mi-a aduce la cap si-mi spune: “Mami, uite-ti puiul! Poti sa-l pupi!”. I-am dat un pupic si i-am simtit mirosul unic, mirosul de inger, mirosul divinitatii!
Acela era momentul pe care-l doream imortalizat!

Incepusem sa am frisoane. Tremuram din toate incheieturile. Mi se face alta injectie. A treia parca…Termina de cusut, ma transfera pe un pat mobil si sunt in salonul de trapie intensiva. Dupa 10 minute apare moasha cu copilutul meu infashat sarmalutza, din spate apare sotul meu, apoi asistenta, care imi facea poze. Imi pune copilul care plangea pe piept si pt o clipa s-a oprit! Cred ca a simtit ca e mami! Nu voi uita niciodata acea clipa! Sotul, impresionat de moment, imi da un pup, emana fericire, parca inghitzise soarele de pe cer , face poza cu gaza si gata, dispar toti si raman singura! Totul a durat cred vreo 5 minute! Parca visam…m-au luat prin surprindere!

In noaptea ce-a urmat mi-as fi dorit sa pot dormi! Nu-mi amintesc la ce ma gandeam. Stiu ca era luna plina si ca intram des pe forum de pe telefon sa vad ce mai zic fetele. Eram impresionata ca erau alaturi de mine!

A doau zi dimineatza la 5 sosesc infirmierele care ne-au poruncit sa incercam sa ne dam jos din pat!Vai ce chin si ce durere! Eram 5 fete in salon, toate la primul copil! Ne taraiam prin salon aduse de spate si gemand ca niste fantome. Mi-a venit sa rad de imagine dar n-am putut ca ma durea operatia!

Peste cateva ore am fost redistribuite prin saloane! Eu am fost dusa la o rezerva. M-am instalat. Am papat ceva ushor si am iesit putin pe hol ca sa fac miscare! Alaturi vad o usa deschisa. Ma uit inauntru. Erau sarmalutzele aliniate! Vai ce imagine frumoasa! Mi-as fi dorit sa lucrez acolo. Sa fiu cat mai aproape de ei. Sa-i i-au in brate, sa-i alin! Ma uit la fiecare pe rand cu atentie si…ultima sarmalutza la care mi s-a oprit privirea, imi parea cunoscuta! Langa geam, sedea cuminte bobitza mea draga!

Intreb asistenta: “Aia de la geam nu e a mea?”
Ea imi raspunde zambind: ”Ba da! Vrei sa ti-o dau?”
Eu: “Daaaaaaaa!!”
Nu-mi venea sa cred ca mi-o da deja!
Si nu m-am mai dezlipit de ea!!!

E greu ca din a doua zi dupa operatie sa ai grija de-o viatza atat de fragila! Dar am reusit sa ma descurc! In prima seara a dormit in patucul ei special, dar a doua seara a fost de serviciu o asistenta pe care nu o voi uita niciodata pt ce mi-a spus: “Stiu ca nu e voie sa stai cu copilul langa tine, dar pe tura mea sa stii ca poti dormi cu ea la piept! Copilul are nevoie sa o simta pe mama!”
Waw! Ce bine! Si ce frumos a fost s-o tin langa mine! Eram in al 9-lea cer! Ma hraneam cu imaginea si cu mirosul ei!

Nu stiu daca am trait cu maxima intensitate aceste unice momente care acum au devenit cele mai placute amintiri! Durerile de dupa operatie mai diminuezaza din trairile care merita intaiparite in suflet! Probabil ca a doua oara as trai cu o intensitate mai mare aceleasi momente!

Cert e ca pe zi ce trecea sentimentele noi pe care le incercam cresteau in intensitate si o iubeam din ce in ce mai mult! “Nu credeam sa-nvat a iubi vreodata!” Abia acum iubesc cu adevarat si fiecare zi e o sarbatoare! Incerc sa memorez cat mai bine fiecare clipa petrecuta cu bobitza meu draga, cu narile in forma de inimioare! Ma uit la ea, o sorb din priviri! Eu sunt universul ei si ea e universul meu!

Mi-a teama ca n-am sa pot s-o protezej destul sau ca pot gresi pe undeva si in acelasi timp incerc sa fiu o mamica relaxata!

Iubesc si sunt fericita! O privesc minute in sir, o privesc si noaptea cum doarme si mi se pare ireal! Ador s-o tin la piept cand doarme! Iuria e un dar de la Dumnezeu! Cel mai frumos dar! Simt ca vine de undeva dintr-un univers superior si mi-a fost data mie s-o cresc. Nu stiu ce-am facut sa merit asta! Ii multumesc Divinitatii ca m-a ales pe mine sa-i fiu MAMA!

Acum, pentru prima data in viata sunt fericita ca m-am nascut femeie!


"I could stay awake, just to hear you breathing
Watch you smile while you are sleeping
While you're far away and dreaming
I could spend my life in this sweet surrender
I could stay lost in this moment forever
Well, every moment spent with you
Is a moment I treasure

I don't wanna close my eyes
I don't wanna fall asleep
'Cause I'd miss you, baby
And I don't wanna miss a thing
'Cause even when I dream of you
The sweetest dream would never do
I'd still miss you, baby
And I don't wanna miss a thing

Lying close to you
Feeling your heart beating
And I'm wondering what you're dreaming
Wondering if it's me you're seeing
Then I kiss your eyes and thank God we're together
And I just wanna stay with you
In this moment forever, forever and ever

Well, I just wanna be with you
Right here with you, just like this
I just wanna hold you close
Feel your heart so close to mine
And just stay here in this moment
For all the rest of time…"


_____________________________________________
Lorex, mama de martzishor cu bobitza de aur ...a inimii mele...

"Iubirea unei mame intrece adancurile oceanului!"

01*03*010
___________________________________________________

cristies spune:

Ce m-ai emotionat!!!
Foarte frumos mami! Multumim ca ai impartasit cu noi!

Sa va traiasca Bobitza Iuria si sa va bucurati de ea!!!!

_
Cristina, de gargaritz Alexis.

Povestea zilei de 6.01.2010

Cresc


www.cordcenter.ro/gallery/image/432.html" target="_blank"> VRETI SA VOTATI O ?

ayanna_xem spune:

Foarte, foarte, foarte frumos si emotionant....




mami de strumfita scumpa Daria-Ioana

miremia spune:

Sa-ti traiasca bobitza si sa te bucuri de ea mami!

Ai povestit atat de frumos si mi-ai trezit atatea amintiri incat mi-au dat lacrimile! martisorul Iuria si pe mami fericita!

Mirela fericita de Mara Ioana

evyme spune:

Foarte emotionant! Superb povestit, m-ai facut sa ma simt acolo, sa simt si eu ce-ai simtit tu. Si eu m-am gandit de multe ori ca ar fi trebuit sa fiu baiat, insa acum, de cand sunt mama, imi dau seama ce as fi ratat daca as fi fost baiat...
Sa-ti traiasca bobitza, sa fie sanatoasa si sa te bucuri de ea in fiecare clipa a vietii tale!

din 10.02.2010 fericita de Sebastian Mihai


cum a venit pe lume pustiu`
poze bebe Sebastian
www.youtube.com/watch?v=qBT23OL7Co0" target="_blank">filmul botezului
www.youtube.com/watch?v=EdPETTNtz6I" target="_blank">intrarea tortului

plateea spune:

sa va fie viata tot un martisor!
si sa nu vina niciodata toamna in primavara sufletelor voastre!

crestere usoara bobitei si curaj mamicii ei frumoase!






I will survive...

www.flickr.com/photos/48923265@N03/" target="_blank">bbTo
povestea unei pastai...numita bbTo

cryss_oana spune:

Si eu mi-am dorit sa nu ma fi nascut femeie,dar atnuci cand am simtit prima data puiul miscand in burta,mi-am dat seama ce binecuvantate suntem noi femeile si-i multumesc lui Dumnezeu pentru asta.Sa va traiasca fetita,sa fie sanatoasa si sa va bucurati de ea!

Andreas-Georgian,comoara mea!!

carmita_baby spune:

Cat de frumos si emotionant! Sa va traiasca Mica Printesa sa fie sanatoasa si sa va luminneze toata viata cu zambetul ei dulce

paulush spune:

Felicitari pentru maternitate, pentru ca nu mai vrei sa fii baiat, pentru minunea mica si pentru intuitia cu bratele!

asa a fost

poze

mes p’tits riens

“Daca un loc a fost potrivit pentru a concepe un copil, acel loc e bun si pentru a-l aduce pe lume”

mamidepuiuti spune:

m-ai facut sa retraiesc tot... plus ca textul celor de la aerosmith este balsam pt sufletul meu......
crestere mare iubitei noastre bobitze!
sa va aduca fericire mereu!

cornelia,mami de Radu (30.07.2000) si Alexander (05.01.2010)
www.flickr.com/photos/43575800@N02/" target="_blank">poze


asa creste Alex

myky791 spune:

foarte frumos! multumim ca ai impartasit cu noi povestea nasterii

Mihaela mami mandra de baieti Andrei Gabriel(02.05.2005), Petru Catalin (15.01.2010)