Copilul deseneaza. Cum "evaluam"?
Raspunsuri - Pagina 4
Chuny spune:
Ana, sunt de acord cu Sabina si restul fetelor. Insa simt ca temerile tale merg mai departe si desenele lui Stefan sunt doar un punct de plecare ... ma bucur ca ai reusit sa te lansezi aici si sper ca discutiile astea sa te ajute sa vezi mai clar ceea ce te nelinisteste. 
Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA
Nasterea ariciului Vladimir *****
***** Anna, o nastere cu viteza
ana_a spune:
Am revenit.
conchita, ideea de a iesi din tipare, da, ma deranjeaza, pentru ca nu stiu cum sa ma apar de chestia asta. E o chestie de incredere in mine, pe care poate o sa reusesc sa o dobandesc, si atunci, voi fi mai sigura pe mine cand afirm ca Stefan este ok, se exprima altfel decat ceilalti.
Cred ca talentul e o chestie de exercitiu, in mare parte. Nu-s multi cei care nu pot desena, si cei care vor, pot sa o faca, daca vor.
Desenele lui Stefan insa, exprima o mare imaginatie, care, simt ca trebuie dezvoltata, indiferent la ce il va ajuta pe viitor.
Din acest motiv, de exemplu, acum sunt trista pentru ca sotul meu nu poate sa vada dincolo de acesti mici "monstrii" pe care el ii deseneaza.
Da...mi-ar place si mie sa se bata de altceva...sa deseneze altceva, dar eu am rabdare, insa, uite, educatoarele si tati vor cu orice pret sa-l puna sa faca altceva. Asta ma enerveaza, insistenta lor.
Stefan mi-a zis azi "mami, am reusit sa fac si altceva!" si mi-a aratat niste "semne de carte" cam pe aceasi linie 
. Am simtit in vocea lui o bucurie de fatzada, cumva, sa ne multumeasca.
A fost foarte fericit cand a vazut ca i-am fotografiat desenele, un motiv in plus sa faca altele si l-am simtit mai aproape de mine, cand, asa, tacit, fara cuvinte, i-am spus ca il apreciez si il iubesc, asa cum este el, cu ce vrea el sa deseneze.
Azi a fost linistit, chiar nu a mai deranjat prin "apucaturile" de care ne tot plangem ca le are cand il necajim.
Sib, problema mea cea mai mare este lupta asta cu toti cei care vor sa mi-l indese in tipare, care imi spun ca sunt nebuna, ca de ce insist sa fie altfel, ca eu il fac asa pentru ca ii dau voie, ca ma agit prea mult, ca ce mare lucru era daca facea si el acolo niste oameni in loc de monstrii astia...
Asta acum, ca anii trecuti cand eu am zis sa punem punct si sa lasam copilul cu pelerina pana se insoara mi-au sarit in cap ca eu il fac un mascarici...
blog de mamica
proud
andata spune:
Ana, e bine ca ai observat ca Stefan e iesit din tipare, dar din ce am vazut eu e in sensul bun. E un copil inteligent, creativ, intuitiv, ganditor, sensibil, o adevarata fire de artist.
Nu ai ce sa cauti cu el la psiholog, probabil insa ca educatoarea care ti-a recomandat asta nu e obisnuita cu micuti care gandesc sau viseaza cu ochii deschisi. Off, se presupune ca educatoarele trebuie sa absolve si un modul de psihologie.
Va mosteneste, din ce am vazut pe blogul tau e multa traire, multa inclinatie spre frumos.
Trebuie sa stai de vorba cu Stefan doar tu cu el, dar numai dupa ce te iei zdravan de educatoarea tembela sa vada ca esti de partea lui. Nu-l trimiti pe el sa ii spuna proastei ca nu te iei de artisti, tu te duci si te iei de ea. Si daca e nevoie o ameninti cu directoratul, inspectoratul, drepturilor copiilor si televiziunea ca sa lase copilul in pace.
M-am documentat si despre gormiti si pot sa iti spun ca exista si un fan club. Deci, gormitii sunt magici, asa cum a spus si conchita. Fiecare din ei are o anumita putere, o anumita abilitate care il face "seful" si mai ales, poate sa zboare. Toti zboara. Nimic nu rezista unui gormit. Poate ca micutul tau s-a saturat sa i se spuna ce poate si ce nu sa faca si si-a creat o lume a lui pe care o poate controla. Undeva e posibil sa simta ca nu este acceptat de cei din jur asa cum este, ca nu poate comunica cu voi (iarta cacofonia), ca este singur intr-o lume mare si neintelegatoare. Degeaba ii spui ca il sprijini cand sunteti doar voi, el trebuie sa vada ca mami a lui e in stare sa se ia de gat cu oricine pt el.
Vb si cu tati, poate va intelege altfel daca va sti ce sunt gormitii si pana la urma stii vb aia "nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie".
Eu tind sa cred ca desenele cu gormiti sunt doar o faza, care va trece treptat pe masura ce va vedea ca nu e singur in lupta lui pt intelegere si acceptare cu cei din jur (mai ales cei f apropiati), iar tu ai un rol determinant in asta.
Poze cu noi
blog de mama
Blogul lui Mihaita
olympia spune:
Si mie imi plac gormitii lui Stefan si faptul ca nu-i face mereu la fel si ca-i decupeaza apoi si-i pune sa interactioneze... o regie intreaga ce reflecta o lume interioara, ori asta trebuie sa fie desenul ca orice act artistic... Cand ajung sa deseneze la fel toti copiii dintr-o clasa e limpede ca nu mai reflecta lumea lor interioara ci reproduc mecanic tiparul cu ideile educatoarei despre frumos. O limitare distructiva care nu doar ca le blocheaza propria manifestare dar le si perverteste viziunea viitoare.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
Lali spune:
Eu posed una bucata baiat care se crede de vreo trei ani Fulger Mcqueen si pilot de curse. Orice desen de acasa sau de la gradi contine si minim o masinuta. Daca deseneaza el singur, de capul lui sigur desenul se invarte in jurul unor masini. Mai face si nori, case, oameni, copaci, flori din cand in cand. Dar masini sigur. Si orice desen evident si cele de la gradi contin invariabil semnatura lui DRAGOS cu litere mari urmata de litera F de la Fulger si de un fulger ca un Z rasturnat care zice ca e sigla lui. Sa ma ingrijorez ? Mai ales ca nu deseneaza atat de frumos ca si Stefan...
Acum incep sa-i placa transformersii. Daca il apuca aceeasi pasiune poate ca voi avea si eu aceleasi probleme, ca nu sunt atat de prezenti in viata reala ca masinutele si unii arata cam ca gormitii...
Zau, eu cred ca daca Stefan ar desena cu aceeasi pasiune flori educatoarea aceea ar fi topita. Si asta arata clar ca e vorba de o problema a ei, nu a copilului.
sanziana72 spune:
Gormitii pe care ii deseneaza sunt foarte frumosi si vii! Se vede ca se misca, nu sunt doar niste modele statice.
Iar pasiunea lui e absolut normala pentru generatia din care face parte. Gormitii, bakuganii... sunt noile pasiuni ale baietilor din toata lumea. Stefan face parte din generatia lui, din pacate educatoarea nu.
In ce priveste gradinitele Waldorf din Romania nu sunt ce ar trebui sa fie. Am fost si eu sa ma interesez cand cautam gradinita pentru fiica mea. Stiu ca atunci mi s-a spus ca folosesc intradevar creioane mari, dreptunghiulare, ca sa incapa in mana de copil. Ca un copil incepe mai intai sa desene cercuri, iar cand ajunge sa desene linii verticale inseamna ca face legatura intre cer si pamant (si a trecut in alt stadiu).
Problema nu e teoria, ci modul in care NU au inteles-o cei care o aplica. Ideea nu e sa inveti copilul sa faca ce ai invatat tu ca educatoare ca ar trebui sa faca, ci sa il lasi sa se exprime liber si doar sa interpretezi desenele lui. Desenele pot fi un mod de a "citi" stadiul in care a ajuns copilul daca exprima lumea lui interioara, dar nu trebuie sa fie niste tipare. Un copil care zambeste pentru ca asa l-ai invatat, dar lui ii vine sa planga, nu e un copil fericit. E doar un copil dresat.
Notiunea de urat/frumos in desen difera si ea la noile generatii. Ma gandesc la desenele animate pe care le vad si care mie mi se par multe urat desenate 
, dar pentru ei e normalitatea (nu ii las nici eu la cele care sunt grosonale sau nepotrivite).
Pasiunile cred ca sunt un lucru bun pentru un om. Arata ca e capabil sa se concentreze si sa implice in ceva ce ii place. Pacat ca tata nu il sustine in pasiunea lui. Ar insemna foarte mult pentru el.
Fiica-mea face acelasi lucru dar cu printese, animale, sirene... E fata, asa ca are alte centre de interes. Dar ar desena si decupa toata ziua. Am pungi intregi cu desene/decupaje de ale ei. Iar de la gradinita vine uneori suparata ca au inceput orele si nu a apucat sa isi termine desenul!
Din pacate nu stiu ce se poate face ceva cu educatoarea ca sa nu ii mai distruga increderea in sine, ci sa ii canalizeze pasiunea. Ar trebui sa discuti cu ea, dar din cate povestesti, nu stiu ce efect va avea. Va trebui ca Stefan sa invete sa fie mai intelept si sa inteleaga ca arta si oamenii sunt subiectivi.
ceela spune:
Nu stiu ce sunt gormitii si de cand au aparut, dar am vazut si eu pozele si mi-am amintit brusc de desenele vecinului meu de langa gard, desene pe care le-am vazut cu 25 de ani in urma. Nu stiu daca este o tehnica, dar toate personajele erau lucrate tot asa dintr-o bucata, capul nu era separat de corp, cand a inceput scoala toate caietele aveau ultimele pagini desenate cu pixul. Am citit ca Stefan se inspira de pe youtube, ca are si in realitate o colectie de 20 de gormiti, poate si vecinul meu intalnise in vre-o revista ceva asemanator pe vremurile alea, oricum asemanarea este izbitoare( ma refer la desenele in care capul urmeaza in continuarea trupului, fara a fi un cerc/oval separat).
ana_a spune:
am revenit.
Azi am avut intalnirea cu educatoarele...cum ma asteptam - dezastru.
1. copilul dupa pedagogia waldorf, trebuie sa deseneze frumos! Faptul ca Stefan deseneaza monstrii este din cauza ca are acasa o problema, o frustrare. Face desenele fff colturoase ceea ce exprima o agresivitate.
2.Una din cauze poate fi uitatul excesiv la televizor si la desene animate. Waldorf exclude total tv-ul si desenele animate.
3.Trebuie sa-l conving sa deseneze si altceva, flori, pasari, copii, animale etc... albine, ca au facut lectia de albine.
Totusi, doamna ma indeamna sa-i pun desenele disney care sunt mai frumoase, sa se inspire de acolo, constienta fiind probabil ca nu pot sa-i exclud desenul animat de tot.
Acuma, dand timpul inapoi imi dau seama ca in ultima vreme am avut nebunia asta cu gormitii si numai despre ei vorbeste de ne-a capiat si pe noi.
Mai ales de cand am fost in vizita la un copilas de 6 ani si un pic care ia aratat pe you tube 2 sau 3 desene cu gormiti si alte cateva filmulete cu alti copii care isi arata colectiile de gormiti.
In fiecare zi are o ora de desene cu gormiti, adica sta la calculator si se uita pe you tube la desenele alea apoi le deseneaza.
Acuma, la inceput nu am fost deacord cu you tube si gormitii, de fapt, eu nu am fost deacord cu nimic ce tine de gormiti, insa, incet incet, am inceput sa-l inteleg si sa fiu mai toleranta cu monstruletii astia de foc si de apa, dupa o discutie cu o amica de pe forumul AP care are si ea un baietel de varsta lui Stefan, cu aceasi pasiune - gormitii.
Educatoarele m-au pus sa-i scot desenele de pe calculator de tot, sa le inlocuiesc cu alte personaje, oricare, de disney... prevad o reintoarcere la Jafar daca fac asta
Sunt in mare impas
Nu stiu cum sa procedez.
Toti copii din jurul lui Stefan, de varsta lui, se joaca cu chestiile astea, numite gormiti, se lupta, castiga si pierd. El in plus, ii deseneaza.Nu avem cartoon si jetix insa avem minimax, se mai uita, merge tv cand vrea el, uneori il opreste singur, alteori merge asa...in fundal. Cu calculator e la fel, daca il las - liber, neconditionat, il opreste singur, uneori nu-l cere de loc. Cu cat insist eu si trag de un timp anume, cu atat il provoc mai mult si il fac sa isi doreasca mai multe desene cu gormiti la calculator.
In zilele ploioase cum au fost in ultima vreme... poate a stat mai mult desenand gormiti si uitandu-se la filmuletele pe you tube, dar in medie, nu mai mult o ora, uneori si le opreste singur dupa 30 de minute, revine si imi cere din nou dupa vreo 2 ore si poate sta mai mult de 30 de minute...etc.
Ne intelegem mai bine daca nu-l oblig sa stinga desenele si il iau de la calculator propunand altceva, cand am ce...cand nu am...renunta singur dupa o ora.
Nu stiu cum as face sa-l indemn sa deseneze altceva la gradinita, nici nu stiu daca ar fi bine.
Acum, sa nu credeti ca nu am incercat si alte activitati!
Peste iarna am avut o gramada de zile in care am decupat. lipit, desenat mos craciuni si reni, am facut chiar si ieslea lui Iisus cu animalute si pe Iosif cu Maria din carpe - ca niste papusele dragute, am confectionat tot felul de nimicuri din aluat...dar in ultima vreme Stefan nu mai vrea sa faca cu mine mare lucru, inafara de lupta cu gormitii. Nu vrea sa picteze, nu vrea sa coloreze, nu vrea sa decupeze...nu vrea altceva decat gormiti.
Afara se joaca cu gormitii, sau ne plimbam, sau de exemplu de 4 zile a gasit o broscutza in nisip si toata ziua este cu broasca aia in mana prin curte....
Nu pot sa fac mai mult de atat.
El isi doreste prieteni de joaca - cu gormiti - daca nu-i are, pe prieteni zic, atunci se multumeste desenand gormiti.
Prieteni...nu prea avem, vine un baietas ocazional care tot cu gormiti se joaca, mai avem unul care vine mai rar - banuiesc ca mama lui nu-l prea lasa din cauza...gormitilor. Si mai avem un alt baietzas care detine o fabuloasa colectie de 70 de gormiti...pe care nu vreau eu sa-l primesc...pentru ca nu fac fata sa cumpar atatia gormiti cati are copilul ala....atata timp cat nu insista Stefan...il evitam, este genul de copil care primeste cate jucarii vrea - probabil parintii dispun material, noi nu avem atatia bani.
Cu bicicleta nu vrea, cu role nu vrea, are dar nu vrea, nu-i place, nu-l pot forta...
Sport? Nu vrea, am incercat, insa nu este genul, nici nu l-am fortat, ma gandesc ca la scoala sigur apare nebunia asta cu sportul asa ca eu una nu-l zoresc.
Acu, indata vine acasa si ma ia cu ora lui de gormiti...nic nu stiu cum sa fac....cum ar fi mai bine.
Ce sunt de fapt gormitii astia? cum se joaca alti copii cu ei? Tare as vrea sa stiu....
Ar trebui sa deschid un subiect separat despre gormiti, la parintii intreaba.
Ce fac mai departe?
Cand i-am spus educatoarei ca poate Stefan se identifica cu acesti gormiti, si cum ea ii face uratanii si monstri, e ca si cum l-ar face pe el asa, de acolo poate sa aiba atitudinea razvratita, mi-a sarit in sus spunand ca - ei nu ia zis Stefan asa ceva...ca s-ar identifica cu gormitii...de parca Stefan ar fi putut sa stie sa-i zica asa ceva....
Am fost usor dezamagita.
Nu a recunoscut cand ia spus la Stefan ca ea este sefa si nu el o comanda, cumva la modul...ca a glumit, insa...copilul e cam mic sa guste asemenea glume....
Le-am cam imbarligat, sunt usor dezorientata, chiar nu stiu cum sa o scot la capat....presimt acelas capitol ca cel cu pelerina lui Jafar, unde, la fel, Stefan isi dorea la nebunie desenul ala animat, in fiecare zi...ca pe o banda stricata....blog de mamica
proud
Sabina spune:
Ana, altceva decat sa il muti la alta gradi nu vad.
Sunt pur si simplu incompetente.
Copiii au faze si faze, un an gormiti, un an soricei, etc.
Trebuie lasati in pace, nu niciun dedesubt psihanalitic.....ce ma enervez.
(Sofia a desenat 2 (DOI) ani de zile preponderent ponei. Ea e fetita, daca era baiat pun pariu ca desena gormiti sau bakugani sau ce-o fi....)
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Deus spune:
listeaza pt educatoare si sot asta:
Despre mesaje parentale blocante si creativitate
dupa Jack Canfield
Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar
scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui
se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar
scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput.
Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a
spus copiilor:
-Astazi o sa facem un desen.
-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze.
Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci,
trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a
inceput sa deseneze…
Dar profesoara a zis:
-Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au
fost pregatiti.
-Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.
“Grozav” s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a
inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz,
portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare
rosie cu o tulpina verde.
- Acum puteti incepe, a zis profesoara.
Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa.
A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A
intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era
rosie, cu o tulpina verde.
Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte
profesoara le-a spus copiilor:
- Astazi o sa facem ceva din argila.
-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia
sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada,
elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost
gata.
- Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de
toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate
formele si marimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
- Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o
farfurie adanca.
- Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii
placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei.
Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o
bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea
facuta de profesoara.
Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa
faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curand n-a mai
facut nimic de unul singur.
Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat
intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga
la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa
prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce
niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana
ajungea in clasa lui.
In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
- Astazi o sa facem un desen!
- Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa
faca…
Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa
baietel i-a spus:
- Tu nu vrei sa desenezi?
- Ba da, a zis baietelul. Ce desen facem?
- Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
- Cum sa-l fac? zise baietelul.
- Cum isi place tie! raspunse ea.
- Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.
- Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen
, si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
- Nu stiu, zise baietelul.
Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…
Morala?
Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de
usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau
sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume? Cine
spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi?
Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni.
Einstein spunea ca “Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea
rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care
onoreaza servitorul si a uitat darul. ”
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.