Andreas-Georgian,comoara mea de la Doamne-Doamne
Nu stiu cum sa incep,nu am talent de povestitor,dar vreau sa scriu si eu povestea puiului meu,incerc sa o fac cat mai frumos cu putinta,fara a va plictisi.
Povestea mea incepe intr-o zi de 4 martie,cand am vazut ca imi intarzie menstruatia,am mers si am cumparat un test de sarcina(cu toate ca ceva inauntrul meu imi spunea ca sunt insarcinata),bineanteles ca a fost pozitiv.Parca m-a apucat frica,ma napadisera tot felul de ganduri de genul:in mine creste o mica minune,ce ma fac peste 9 luni,daca nu ma descurc,dar in acelasi timp si foarte fericita si binecuvantata ma simteam,cu toate ca nu era programat.Au urmat greturile de dimineata,care nu erau prea groaznice(doar cand ma spalam pe dinti),primul control ginecologic(si primul din viata mea):)) cand m-am dezbracat si am mers spre masa tremuram toata de emotie si rusine ca ma expun asa,apoi cand mi-am vazut comoara pe ecran am uitat de tot(avea 7 saptamani jumate),am primit si poza acasa,iar acum este prima poza din primul lui album.Sarcina a decurs normal fara complicatii(fapt pentru care m-am ingrasat foarte mult,dupa nastere aveam 20 de kg in plus)
La 20 de saptamani am aflat ca vom avea un baietel,pana atunci se tot ascundea,poate ca vroia sa ne surprinda.
La 38 de saptamani,joi,pe 29 octombrie am plecat cu prietenul meu (ne trebuia certificatul lui de nastere pentru copil),intr-o cursa fulger in tara cu masina.Vai ce frica mi-a fost ca nasc pe drum(toata lumea imi spusese sa stau acasa,eu incapatanata cum sunt am plecat).Si uite asa,cu burta la gura,am fost in Romania,am mancat mici,si am fost si la Manastirea Curtea de Arges pentru a lua iconita pentru bebe(el fiind din Arges).Sambata am fost inapoi in Viena si glumeam cu familia de curajul meu de a pleca la drum.
Toate bune si frumoase pana luni de dimineata cand m-am trezit cu niste arsuri groaznice,toata ziua n-am putut manca nimic,iar seara pe la 8,cand sa fac dus,am vazut ca am pierdut dopul gelatinos,l-am studiat,am vazut ca nu e cu sange,mi-am zis ca nu nasc(citisem ca daca nu are sange nasterea se poate declansa in cateva ore sau poate chiar 2 saptamani),fac dus,imi fac un castron de floricele(preferatele mele in timpul sarcinii),il mananc pe tot si ma culc(ma simtisem tare obosita toata ziua).Pe la 2 fara 20 simt ca imi curge ceva,imi zic:ce naiba fac pe mine,stai sa vezi ce-o sa rada Marius de mine.Apoi vad ca tot curge,deja ma dezmeticisem,opa stai asa ca asta-i apa,sar din pat(atat cat imi permitea gabaritul depasit) si ma ratoi la Marius sa se trezeasca ca mi s-a rupt apa.El adormit ma intreaba daca sunt sigura,in momentul acela se face o balta la picioarele mele."Da sunt sigura,hai la spital",el nu ca sa chemam ambulanta,eu nu ca nu e timp si intru in panica pentru ca bagajul meu de spital era in faza de lista cu ce imi trebuie(nu ma grabeam ca nah mai aveam 2 saptamani).Nu mai stiu ce sa fac,parca ma durea si burta,parca imi era frica sa ma si misc sa nu pateasca bebe ceva...o sun pe mami,ma mai linisteste,ii spun ca nu vreau sa vina pentru ca il am pe Marius,el o suna pe soacra,vorbesc cu ea,cu cumnata-mea(care nascuse in iunie),ma mai calmez putin.
Hai sa fac dus,ii zic la Marius sa ma epileze(nu mai vedeam jos de burta si nici nu puteam sa ma aplec).Reusesc sa ma imbrac si plecam la spital(spitalul e la 3 minute de noi)cu un mare prosop de baie intre picioare,imi tot curgea apa.La 2 jumate suntem la spital,ma pune la monitorizare(slava Domnului totul e ok cu bebe),imi face clisma(intre timp incep durerile suportabile),dau afara si floricelele si ma duce in rezerva(aici fiecare e singura in camera ei cu durerile ei).De acum incep durerile atat de mari incat nu ma puteam misca,parca se rupea ceva in mine(si eu care ziceam ca sper sa ma lase sa ma plimb sa ma dilat),intepenisem in pat cu un recipient de carton in brate(aveam tot timpul o senzatie de voma),apoi dureri din ce in ce mai groaznice ca ajunsesem sa tip.Vine o moasa si ma intreaba daca vreau un calmant(eu care,dupa ce ma documentasem,alesesem sa nasc normal fara pastile),ii zic,da,orice ca mor.Imi baga o perfuzie si imi zice ca o sa dorm de la ea(era ora 3 jumate-4),nici vorba de somn,in schimb ameteam de nu se poate.Mi-a facut bine,in sensul ca monitorul arata ca au crescut contractiile,dar durerea era aceeasi.Si chin si durere ca ajunsesem sa traiesc pentru pauzele dintre contractii.La 5 jumate aveam dilatatie 9 si,aproape 10,ma pune sa stau in genunchi cu mainile de bara de la capatul patului si il pune pe Marius sa imi faca masaj cu ulei,vai ce l-am repezit saracul,nu suportam sa ma atinga.
La 6 fara 5 imi vine sa imping,moasa imi zice sa ma intorc,si imi da cu jumatate de sticla,daca nu mai mult,de ulei inauntru.Imping si nimic,trece contractia,apoi iar,mai puternica senzatia.Aici fac o paranteza si mentionez ca am citit toate povestile cu nasterea unei stele de pe acest site si nicaieri nu scria de durerea din momentul cand iese,asa ca am avut un soc(credeam ca nu doare cand vine copilul)
Si chinuiete si impinge,Marius imi tinea capul si imi dadea masca de oxigen cand aveam nevoie,eu imi tineam genunchii,o asistenta imi facea galerie,iar moasa,ei bine moasa si ea pe acolo ma scormonea cand se opreau contractiile ca imi venea sa o iua la o serie de injuraturi pe romaneste,desi saraca nu avea nici o vina.Intr-un tarziu imi zice sa imping ca i se vede capul,eu ca nu cred si imi ia mana si mi-o pune pe caputul lui,Doamne parca am renascut si imi adun puterile si imping cat pot de tare,ii iese capul,mai imping odata si aud un tipat puternic(primul gand a fost slava Domnului ca e sanatos,nu stiu pur si simplu am simtit ca e totul ok cu iubitul meu),imi vad pe pat mogaldeata cu par negru,ce tipa cat il tineau puterile,il ia si mi-l pune pe piept,Doamne ce fericire,in clipa aceea am inceput sa traiesc cu adevarat.Ii zic la Marius sa faca poze,dar era blocat,nu reuseste sa faca decat una singura.Il intreaba daca vrea sa-i taie cordonul,zice ca nu ca ii este mila,asa ca il tai eu si rup legatura fizica dintre mine si viata mea.Si uite asa la 6:33 a venit pe lume,puiul meu scump si drag,cu 3,495kg , 50cm si scor apgar 9-10-10.L-au luat la spalat si ingrijit,mie mi-au facut broderia de rigoare(am avut o copca afara si 2 inauntru),dar nu mai conta nimic,eram fericita.Mi l-au adus iar,am stat cu el,am incercat sa-i dau sa pape,dar el era obosit,iar eu nu stiam cum,apoi am fost mutata din pat pe targa si dusa in salon cu toate ca ma simteam in stare sa zbor.In salon am incercat sa dorm,dar nu puteam,eram prea fericita,vroiam sa-mi vad puiul.
Vine doctorita ma intreaba daca pot sa ma ridic,normal ca pot,doar am nascut sunt fericita.Asa ca ma ia de brat,mergem in camera copiilor,puiul meu era in brate la o asistenta,apoi ma duce la dusuri si ma lasa in grija unei asistente care ma ajuta sa ma schimb si sa ma spal(asa e regula aici,prima data te ajuta ele,in tara nu stiu cum,asta e prima nastere)si sa ma intorc in salon,cu toate ca puteam si singura.Imi este adus puiul,de care nu m-am mai despartit decat dimineata cand era vizita dr si cand mergeam la dus.Am trecut si peste stangacia primului alaptat,am invatat sa-i fac baie,sa-l schimb si dupa 3 zile am plecat acasa.
Si uite asa au trecut 6 luni,2 saptamani si 3 zile,n-am avut probleme cu colicii,dintisorii ne cam supara acum(avem deja 5).Am inceput diversificarea,dormim toata noaptea.Duminica am primit cel mai frumos cadou de la puiul meu,a zis pentru prima data mama,soptit si dulce ca un ingeras.
Aceasta e povestea nasterii minunii mele,Andreas-Georgian,sper ca nu v-am plictisit.As vrea sa va multumesc pentru ca existati,m-ati ajutat enorm de mult in sarcina cu informatii(in fiecare zi intram si citeam despre sarcina),dar si acum cand am o nelamurire stiu ca aici gasesc raspunsul.
Andreas-Georgian,comoara mea!!
Raspunsuri
aly_ spune:
SA-TI TRAIASCA PUIUL SI VA BUCURATI TOATA VIATA DE EL
IN CE SPITAL AI NASCUT EU NASC IN LEINZ ABIA ASTEPT SA-MI VAD SI EU PAPUSICA
35+ Larissa
AMR 5 saptamani vine
cryss_oana spune:
In Kaiser Franz Josef Spital ca e foarte aproape de mine.E fain,dar e in bez.13 parca.Iti urez sarcina si nastere usoara.Multa sanatate la bebe si la toata familia.
Andreas-Georgian,comoara mea!!
lorex spune:
Ce frumos ai spus ca te duceau cu targa desi tu erai in stare sa zbori...de fericire!
Sa va bucurati impreuna toata viata!
_
Lorex, mama de martzishor cu bobitza de aur ...a inimii mele...
"Iubirea unei mame intrece adancurile oceanului!"
01.03.010 Every moment spent with you is a moment I treasure..
_
cryss_oana spune:
Merci frumos,exact asa ma simteam si ma simt de cand mi-am vazut comoara prima data.Multe urari de bine si voua!
Andreas-Georgian,comoara mea!!