"Clubul" copiilor fricosi
Raspunsuri - Pagina 2
szivarvany spune:
Giulia acum trece prin perioada asta cu "mi-e frica".
Daca sta in baie, ma striga ca ii e frica 
Daca se trezeste de dimineata si in loc sa urle dupa lapte isi aminteste de altceva, ma striga ca ii e frica.
O tot intreb de ce ii este frica, imi spune ca doar ii ste frica si sa merg acolo si gata.
Eu execut.
Ii repet ca uite, ard becurile, arde vesnic neonul de la acvariu, Sela(catelusa) are si asta nejte urechi tare fine si daca ar fi sa fie ceva ar latra ca o nebuna, ca nimeni nu intra la noi in casa ca ea are nas supersonic si latra si cand aude zgomot de la pasarile din balcon si simte tot.
Nimic. Nu tine nici faza cu lantisorul magic cu fluturas, nici explicatii care mai de care logice, nici lanterna magica - desi nu e niciodata intuneric in casa.
O apuca frica si gata. Ii trece cand ma vede.
Insa nu ii e frica mereu.
Depinde ce face 
Acum de exemplu mestereste la ceva desen si nu ii este frica 
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu 
Sela
Nicoleta spune:
Salut.
Stefan are perioade in care ii este frica, depinde ce se intampla in "zona".
I-a fost frica dupa ce ne-am mutat in alta casa, dar i-a trecut. Acum cateva luni i-a fost frica multe zile dupa ce a aflat ca i-a murit strabunicul. Nu am vrut sa intru in amanunte (a avut cateva perioade in care ne tot intreba de moarte si apoi se intrista teribil; de data asta i-a fost doar cumplit de frica: nu mergea prin camere cu lumina stinsa, nu mergea la baie singur...). Acum este ok, nu-i este frica de nimic.
Eu am incercat sa-l fac sa inteleaga ca nu are de ce se teme: controlam casa in toate colturile ei, dar la sfarsit de control tot infricosat era. Am raspuns "prezent" de cate ori ma chema si i-a trecut de la sine.
Eu cand eram mica am avut la fel perioade de teama cumplita (nu puteam trece pe langa o carte cu un castel verde in care era o poveste cu un diavol... brrr... ma treceau efectiv fiorii!) (imi era teama sa ies seara singura din casa, mai ales la tara, unde nu era decat un bec si multe zone intunecate...)... dar mi-au trecut. Sunt temeri de copii care nu fac diferenta prea mare intre imaginar si real.
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Nu te ingrijora pentru oamenii din trecutul tau. Exista un motiv pentru care ei nu se afla in prezentul tau.
filofteia spune:
| Citat: |
| filofteia si eu eram fricoasa de mica...desi stateam singura acasa, cu cheia la gat de la 6 ani. Mie imi era frica de...pozele celor morti. Imi imaginam ca ei ies din fotografii si se plimba printre noi. Avea mama fotografii cu mama ei si cu bunicul ei morti de multi ani, eu nu i-am cunoscut. Si eram mare deja, adolescenta si pur si simplu nu intram in camera aceea unde tinea mama pozele(erau intr-un sertar). Trebuia sa trec pe langa camera aceea cand mergeam la baie si muream de frica! Mi-a trecut insa atunci cand am vazut primul mort in realitate, aveam 17 ani. Nu mi-a trecut chiar de tot atunci, dar s-a mai diminuat frica...cred ca imi imaginam mortii ca fiind ceva umblatori si cand am vazut cat sunt de inerti si ca intr-adevar nu au cum sa ne faca rau, m-am mai linistit. Acum nu mai am nici o problema...mi-e frica numai de oameni vii :). Cati ani are baiatul tau? E si timid cumva? |
Are 9 ani si este mai repede un copil cu tupeu.
La el frica vine clar din imaginatie... si el isi imagineaza morti care convietuiesc cu noi... de aici explicatia mea ca "Fantomele sunt de treaba". A mai ajutat mult seria "Araminta nalucila" care este despre o fetita de 9 ani, care traieste in casa cu familia si doua fantome
si care are tot felul de aventuri haioase. Cert este ca a ajuns sa-si doreasca sa se intalneasca cu o fantoma.Isi mai imagineaza ca are puteri supranaturale, asa ca il tot aduc cu picioarele pe pamant... tot timpul ii aduc aminte care este realitatea...
Si am mai facut ceva... l-am invatat ca nu trebuie sa-i fie rusine de frica lui... ca este bine sa si-o exteriorizeze.
claudela spune:
Fetelor, excelent subiect...exact ce cautam.
Vroiam sa va vorbesc si eu de frica fetitei mele de un an si aproape doua luni de a face baita in cada...Aseara a facut o adevarata isterie cand am vrut sa o spal...Plange si tremura toata...Nu stiu cum sa o abordez, sa nu-i mai fie teama...
Daca e sa o spalam in lighenus nu are nici o problema, doar cand se vede in cada incepe sa planga...
POVESTEA MIRUNEI
www.hi5.com/friend/photos/displayPhotoUser.do?photoId=4912492545&albumId=98516507&ownerId=140250165" target="_blank">POZICI MIRUNICA
Iasmin08 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui claudela Fetelor, excelent subiect...exact ce cautam. Vroiam sa va vorbesc si eu de frica fetitei mele de un an si aproape doua luni de a face baita in cada...Aseara a facut o adevarata isterie cand am vrut sa o spal...Plange si tremura toata...Nu stiu cum sa o abordez, sa nu-i mai fie teama... Daca e sa o spalam in lighenus nu are nici o problema, doar cand se vede in cada incepe sa planga... POVESTEA MIRUNEI www.hi5.com/friend/photos/displayPhotoUser.do?photoId=4912492545&albumId=98516507&ownerId=140250165" target="_blank">POZICI MIRUNICA |
Daca ai pune pentru inceput lighenusul in cada? Apoi daca e ok, peste cateva zile in care repeti procedura, pui apa in cada si lasi si lighenusul sa pluteasca pe apa. sa vezi cum se comporta.
Iasmin, mama de strengar de 8 anisori
claudela spune:
Iasmin, am procedat si asa...Nu a mers..Am adormit ingandurata, nu stiu cum sa procedez, sa o fac sa treaca de temerea asta. Ce sa mai vorbesc de dus, nici sa nu-l vada.
POVESTEA MIRUNEI
www.hi5.com/friend/photos/displayPhotoUser.do?photoId=4912492545&albumId=98516507&ownerId=140250165" target="_blank">POZICI MIRUNICA
Iasmin08 spune:
Daca incerci cu o balie, sau cu un lighean mai mare, dar vesel colorat? Ma gandesc ca poate o sperie cada pentru ca nu e colorata. A, si sa nu uiti sa pui jucariile ei preferate. Ai incercat cu baliuta?
Iasmin, mama de strengar de 8 anisori
conchita spune:
nu cred ca e o faza, voua nu va mai e frica de nimic de cand ati crescut? :-)) ca mie si-acum mi se zburleste parul cand imi amintesc povestea cu mana neagra, citita cu alti copii asa cu o savoare...ne starneam singuri teroarea, nu alta, imaginandu-ne mana aia neagra batand in fereastra, dar cartea nu o inchideam nici pomeneala.
pe de alta parte, nu cred ca e vorba despre "copii fricosi", ci despre frica in copilarie. nu exista copil totalmente fricos, eticheta nu e corecta si nici drept s-o folosim.
Mihaela, nu avem doar monstrul, mai sunt si altele. insa in mintea mea percep ca frica este o emotie, si asa cum creste emotional si invata singura sa simta entuziasm, curaj, etc, alea bune, adica, asa invata si sentimentul de frica. si pentru ca lumea reala nu e deloc populata de lucruri si spatii infricosatoare (suntem parinti buni si ocrotitori:-), ramane lectia emotiei prin poveste si imaginatie. undeva trebuie sa invete si frica, nu? in fond, e inradacinata in instinctul de supravietuire, e o reactie fizica la amenintare care declanseaza sistemul de aparare, dealtfel vital. cum si de unde sa invete sa "simta" pericolul altfel decat exersand pe monstri si balauri si intuneric si maini negre si povesti despre scheleti?
zic si io, habar nu am despre teoria fricii, nu-s de specialitate, e pur si simplu interpretarea mea. suntem adulti si avem fricile noastre, deci nu e doar o faza sau un "defect" rezervat copilariei.
cum se trateaza? prin curaj. :-)) infruntand cauza fricii si descoperind ce e real si ce nu este...
claudela spune:
Eu inteleg sentimentul de frica, doar ca incerc sa o fac pe Mirunica mea sa depaseasca temerea ei legata de cada...Temerea aceasta e nejustificata, trebuie sa se acomodeze cu spalatul astfel.
Vreau sa gasesc rezolvarea cea mai adecvata a acestei probleme.
POVESTEA MIRUNEI
www.hi5.com/friend/photos/displayPhotoUser.do?photoId=4912492545&albumId=98516507&ownerId=140250165" target="_blank">POZICI MIRUNICA
filofteia spune:
| Citat: |
| Mihaela, nu avem doar monstrul, mai sunt si altele. insa in mintea mea percep ca frica este o emotie, si asa cum creste emotional si invata singura sa simta entuziasm, curaj, etc, alea bune, adica, asa invata si sentimentul de frica. si pentru ca lumea reala nu e deloc populata de lucruri si spatii infricosatoare (suntem parinti buni si ocrotitori:-), ramane lectia emotiei prin poveste si imaginatie. undeva trebuie sa invete si frica, nu? in fond, e inradacinata in instinctul de supravietuire, e o reactie fizica la amenintare care declanseaza sistemul de aparare, dealtfel vital. cum si de unde sa invete sa "simta" pericolul altfel decat exersand pe monstri si balauri si intuneric si maini negre si povesti despre scheleti? zic si io, habar nu am despre teoria fricii, nu-s de specialitate, e pur si simplu interpretarea mea. suntem adulti si avem fricile noastre, deci nu e doar o faza sau un "defect" rezervat copilariei. |
Eu tot cam la asta ma gandeam cu "faza"... adica o etapa de crestere. Am observat si la prietenii lui fiimiu aceleasi idei... haios este ca acum iesind singuri afara isi povestesc unul altuia si imaginatia ia o amploare deosebita... ei toti cred in fantome/vrajitori/magicieni, asa ca discutiile dintre ei chiar capata sens...fiimiu imi povesteste cam tot si eu ma amuz tare, apoi incerc sa-l temperez, insa nu vreau s-o fac prea tare sa aiba impresia ca nu-l cred... ei sunt foarte convinsi de existenta fenomenelor paranormale, intr-o zi chiar au filmat fenomene de genul asta....