Ce educatie au unele educatoare?

nelia spune:

Miruta, sigur ca aceasta este o pretentie exagerata. Nu zic ca nu le mai prinde parul din cind in cind, mai ales daca stau cu el in ochi, dar nu cred ca sta nimeni sa pieptene copiii. In general, in afara de strictul necesar, aici nu se prea ating copiii, intelegeti ce vreau sa spun. Cei mici, in pampersi, da, dar cum cresc un pic, se duc singuri la toaleta, se schimba singuri de haine daca le-au udat sau murdarit, se piaptana singuri, se spala pe dinti singuri... sau nu fac nimic din toate acestea daca nu vor, nu mi se par chiar urgente, decit daca sta cu hainele ude. Si Bic are dreptate, sa vedeti cum imi iau eu copiii de la gradinita, zici ca au fost la razboi... nu ma deranjeaza nici un pic, sint copii, si daca nu-s loviti si nu au stat cu haine ude pe ei ca sa raceasca, doar nu-i trimit acolo ca sa stea cuminti si cu hainele curate, cu parul perfect pieptanat. Pentru mine, ca parinte, si sint sigura ca pentru toti parintii, dar si pentru ele ca educatoare, este mult mai importanta securitatea copilului, decit sa-l iau la fel cum il duc (vreau sa spun ca atunci cind o educatoare care are 10 copii, piaptana unul- sau il imbraca, sau ii face ceea ce e obisnuit sa i se faca acasa, ceilalti nu sint supravegheati)

Valen, nu stiam ca toate, eu asa auzisem la gradinita ca ele doua au. Dar ceea ce spui tu e si mai bine, si mie mi se pare normal sa fie asa. Mai mult, mie mi se pare normal sa-l aiba si parintii, eu am vrut sa-l fac de nu stiu cite ori si nu am reusit, din pacate. Au mai crescut acum, dar cind erau mici de tot, mi se parea vital sa stii cum sa acorzi primul ajutor in caz de urgente. Si da, asta este, a face toate astea ca om a carui meserie este sa te ocupi de copii, ti se pare normal, nu o raritate. Raritati sint atunci cind dai peste polul opus...

Brazuca25, ! Imi pare rau, iti simt amarul, dar eu iti doresc sa nu te schimbi tu din cauza influentei din jur si sa incerci sa sensibilizez cit mai mult pe colegele tale de munca si pe parintii copiilor.

Nicuratze, educatoarele de aici sau mai bine spus educatoarele copiilor mei face pentru copii tot ce ar face o mama, chiar daca nu e trecut in fisa postului, adica nu sint platite pentru asta. Pentru ca, nu-i asa, nu poti trece de cite ori sa-l stergi la nas sau de cite ori ii schimbi pampersul. Da, au trei mai schimbari pe zi, cind toti copiii merg la toaleta sau le schimb pampersul, dar daca un copil are nevoie de sase, il va schimba de sase... deci pentru patru nu e platit cum ar veni. Nu scrie in fisa postului nici de cit ori sa-i ia in brate, sa-i minghiie, sa-i aline cind le e dor de mami si de tati, sa... sa...

Dar ceea ce spui tu ca face educatoarea trei, aici fac cam toate, pentru ca asta e meseria de educatoare. Oricum, cind te bagi in asa ceva, stii cu cit esti platit, iar daca tot ai acceptat postul, atunci faci tot ce trebuie si are nevoie un copil. Aici matura si pe jos dupa ce mese si gustari, string paturile, jucariile de mai multe ori pe zi(impreuna cu copiii), nu au ajutor menajer. Doar seara vine cineva si face curatenia generala, dar ziua ele fac tot. Si salariile, asa cum am spus, sint mici, parerea mea este ca sint mici prin comparatie cu alte categorii de salariati.

Deci eu cred ca nu are rost sa te intrebi cite educatoare din Canada si SUA fac ce spui tu ca fac unele dintre educatoarele din Romania, pentru ca raspunsul ar fi toate, iar cele care nu fac (sint si exceptii ca peste tot si in orice), zboara repede din meseria asta, asa cum ar trebui sa se intimple peste tot in lume, inclusiv in Romania, copilul e acelasi!

Conchita, pai eu tocmai am ridicat in slavi pe educatorul Tudorei. Sint rari, iar cind exista, sint nemaipomeniti. Si asta pentru ca eu cred ca si-au ales meseria tocmai pentru ca asta ii place sa faca, spre deosebire de femei, care se duc acolo pentru ca este o meserie pentru... femei.

Sint de acord cu profesionalismul, cu educatia si cu plata... o singura observatie am: cind e vorba de copii, mai ales daca sint mici, cred ca a alege o asemenea meserie, mai ai nevoie inca de ceva in plus. Poti sa fii un bun profesionist, sa-ti stii meseria ca la carte, sa ai scoala multa, dar daca ti-o faci rece si fara suflet, fara implicare, daca aplici corect tot ce ai invatat si pentru care esti platit, atunci cred ca asta se simte, cel putin copiii mici simt imediat. De fapt, acest ceva in plus cred ca e necesar in toate meseriile in care se lucreaza cu oamenii, mici si mari.


CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Bic spune:

Sa ma mai bag un pic, ca tot e subiectul meu

Ce fac educatoarele de aici, si ceea ce am invatat eu de la ele, este ca inainte sa reactionez si sa iau o decizie, trebuie sa-mi pun urmatoarele doua intrebari:
1. "Ceea ce face copilul este safe pentru el si pentru cei din jur?"
2. "Reactia mea la actiunea lui il trateaza in mod respectuos pe copil- adica sanztioneaza actiunea, si nu individul - sau nu?

Mie mi s-a parut mult mai simplu sa pornesc de la premizele astea pentru ca in multe situatii nu stiam cum sa reactionez ca sa nu las netrecuta cu vederea o fapta, dar nici sa-mi umilesc copilul tzipind la el. (sa nu credeti ca nu mai tzip la el, dar am intotdeauna in creier aceste doua intrebari.)

Smaranda Ioana, 3.11.2005
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75330" target="_blank">Povestea nasterii

Info utile despre cresterea copiilor

www.askdrsears.com/" target="_blank">Dr. Sears

www.positivediscipline.com/" target="_blank">Disciplina afirmativa

conchita spune:

nelia, acel ceva in plus nu da starea si conditia de dumnezeire unei educatoare sau cuiva care lucreaza cu copiii. eu accept total ca o educatoare are dreptul sa aiba simpatii si ca nu poate sa iubeasca absolut toti copiii, basca in mod egal. or fi minuni, dar eu practic nu am intalnit asa ceva. de aceea, ca beneficiar al serviciilor unor educatoare, pun profesionalismul pe primul plan. pentru ca poti fi Om, ca tot se poarta majusculele, si sa ai o zi proasta, dar scolirea si educatia te vor opri intotdeauna de a-ti revarsa furiile pe copil. de aceea, pentru mine, conteaza scolirea educatoarei. pentru ca pe aia, cel putin, am cum s-o verific. omenia cum o verifici cand faci vizite la gradinite pana alegi una? te uiti in ochii lor si care reuseste sa zambeasca mai mieros, pe aia pica zarul?

nelia spune:

Conchita, bineinteles ca tu ai dreptate in ceea ce spui, eu sint prima care iti dau. Dar, trecind de primul strat al problemei discutate, eu cred ca sint meserii pe care nici o scoala din lume nu te pot pregati ca sa le faci asa cum trebuie. Am si spus ca sint de acord cu scolirea si cu profesionalismul, dar ca, atunci cind lucrezi cu copii si cu oameni in general, e nevoie de un pic mai mult... de vocatie, de simtire pentru acea meserie, de dorinta arzatoare de a o face. Poti sa faci piine sau suruburi si multe alte lucruri si fara sa ai vocatie. Inveti, te pregatesti, practici si apoi iti faci meseria cu profesionalism. Dar nu orice meserie se face doar cu scoala si profesionalism, asta este parerea mea. Sint meserii care nu ar trebui sa fie alese decit daca simti ca poti sa o faci si nu pentru a cistiga o bucata de piine, iar cea de educator, de invatator, de profesor etc. sint primele pe aceasta lista.

Exemplul personal, ca sa intelegi mai bine ce vreau sa spun: eu sint in regula ca mama pentru copiii mei si cine ma vede cu ei imi spune ca sint facuta sa fiu mama... da, si eu simt asta si cred ca e ceva in mine care inca de cind eram foarte tinara si ma apropiam de copii, se vedea, se simtea... Dar, cind a fost sa-mi schimb meseria si sa aleg o scoala, nu am ales sa fiu eduatoare, desi mi-ar fi placut. Am vrut, m-am gindit, dar nu am ales-o pentru ca ma cunosc foarte bine si stiu ca as fi putut sa invat bine, sa-mi fac meseria cu drag si cu dragoste pentru copii, sa devin un profesionalist in domeniu, dar atit... imi lipsea exact ceea ce aveam nevoie: vocatia. Sincera sa fiu, ma pot ocupa cu rabdare de copiii mei, imi place sa stau toata ziua cu ei daca se poate, dar nu ma pot ocupa si de ai altora, desi ii iubesc si imi sint dragi de nu mai pot, sint topita dupa copii in general, dupa lumea lor, dupa imaginatia lor... Tot ce am facut si fac in viata se invirte si se va invirti in jurul lor... ei, si cu toate acestea nu pot sa fiu educatoare, asa ca nu am ales aceasta scoala si meserie pentru urmatorii 20 de ani. De aceea, atunci cind intilnesc un om care se ocupa de copiii altuia cu profesionalism, dar si cu acea vocatie, simtire cum ii spun eu, imi in fata lor.

Ceea ce spui tu, profesionalismul, din punctul meu de vedere, vine dupa momentul alegerii scolii, meseriei, dupa ani de practica probabil... si tot ele te impiedica sa faci erori, pentru ca stii bine ce ai de facut, te ajuta sa fii obiectiv (lucru ff important in meseriile in care lucrezi cu oameni), sa fii detasat emotional atunci cind trebuie... dar tot lipseste ceva daca nu e in persoana respectiva.

Si da, eu 'simt' educatoarele si invatatoarele bune de la prima intilnire, de la felul in care imi ia prima data copilul in primire... sint sigura ca nu ma crezi. Au ceva in ochi, in glas si in gesturi care, dincolo de educatie si profesionalism, iti arata de la inceput cu cine ai de-a face. Si, copiii mei mi-au confirmat ca nu m-am inselat, educatoarele de care s-au 'lipit' au fost tocmai acelea pe care eu le-am simtit ca sint facute pur si simplu pentru meseria asta. Sa iti mai spun ca nici una dintre cele cunoscute de mine nu are copii... pentru ca nu au putut sa-i aiba!? Ironie, coincidenta sau destin?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

conchita spune:

am intelss ce vrei sa spui si asta am spus de la inceput, ca e nevoie de vocatie. dar dupa vocatie, pe mine ca parinte ma intereseaza altele. am reactionat la afirmatia ca eu nu-s scolita, n-am educatie, dar sunt Om. nu ma incalzeste cu nimic ca esti Om, ca poate avem definitii diferite. eu vreau sa fii educatoare scolita, sa stii ce ai de facut, dupa ce te-ai decis ca ai vocatie pentru asta. ca daca vine Omul si se manifesta pro-pedeapsa ca asa ii tuna lui, ma supar. :-) dar daca vine Omul care aplica niste metode umane si punand copilul pe primul loc, metode pentru care altii s-au chinuit jde ani in cercetari si studii sa le elaboreze si se comporta profesional, nu ma mai supar. nu stiu, mie continua sa-mi sune in cap zurgalaii de la afirmatia aia cu "nu-s scolita si n-am educatie" asa, pe un ton dispretuitor, din partea unei educatoare. aaaaaa, in ce limba vorbim noi aici?

nelia spune:

Conchita, eu m-am obisnuit deja: iar spunem acelasi lucru, dar pe alte cai.

Una din vorbele din regimuri trecute in care inca mai cred este nu ai carte, nu ai parte! Poate sa ma contrazica oricine cu orice, pentru mine lucrul asta e sfint si e singurul loc in care 'ma tin tare' cu copiii mei. Facem multe, invatam multe din mers, ne distram, facem tot felul de activitati - de toate e nevoie, ca nici daca stai cu nasul in carte toata ziua fara sa faci nimic altceva nu e bine, dar, oricum am da-o, cartea, studiul, educatia ramin baza! Imi doresc sa faca orice pe lumea asta, orice si-ar alege e bine daca lor le e bine, dar sa-si lase si inima sa aleaga!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

jozsaerika spune:

revin din nou cu subiectul

intrebare cum putem schimba educatoare daca este titulara pe post?

pana la urma parintii in grupa s-au impartit in 2 : o parte vor muta copilul dar nu au chef de scandal iar o parte ii lasa acolo (pt ca nu au alternativa) si le e frica sa faca scandal pt ca sa nu se razbune educatoarea pe copil in anul urmator
Evident ca toata lumea ar face reclamatie daca ar sti sigur ca va fi inlocuita

multumesc
Erika

makydenis spune:

Eu as mai completa la postul anterior: ce solutii au parintii care nu au decat o singura gradinita in localitate cu cate o singura grupa de varsta?
Ca dupa calculele mele nu gasesc nici un rezultat!

mdln spune:

buna tuturor mamicilor. De vreo cateva zile tot citesc pe diverse forumuri despre problemele cu educatoarele. Sunt proaspata titulara la o gradinita de stat din Bucuresti. Nu am experienta pentru ca e primul an in invatamant dar doresc sa va spun ca toate aceste probleme le-am intalnit si eu in cei 4 ani de practica pedagogica la diverse gradinite. Nu toate educatoarele sunt "rele" si bat copiii ( intr-adevar am intalnit cazuri de o cruzime, pot spune de necrezut, in care copilul era batut foarte rau si DA, acasa nu zicea pentru ca educatoarea il ameninta) sunt si educatoare care se poarta foarte frumos, am avut multe de invatat de la ele. Iubesc copiii enorm, nu fac asta pentru bani, pentru ca sincer nu as avea pentru ce. Vreau sa le ofer o educatie, o educatia ce o pot capata numai prin joc, sunt o gramada de alte mijloace " de a-l pedepsi" pe copil. Nu prin tipat...Si aici o spun din propria experinta. De fiecare data cand un profesor sau paritii tipau la mine, ma inchideam in sine, ma speriam mai tare. Nu trebuie facut asa. Nu am avut o copilarie foarte fericita si tocmai din aceasta cauza stiu cum sa ma port cu un copil, sa ii ofer dragoste neconditionata. Dar regulile nu priveaza de libertate. Astea sunt menite sa formeze personalitatea lui, si daca sunt aplicate corect si intr-o anumita limita , nu fac decat sa dezvolte personalitatea copilului intr-un mod armonios.

Legat de gradinitele particulare. Am avut nefericita sansa sa lucrez acolo timp de 2 luni. Prima luna am stat pe langa celelalte educatoare sa mai prind cate ceva? ce sa prind? felul in care bateau copiii? multi copii s-au imbolnavit pentru ca educatoarele pur si simplu nu aveau nici cele mai necesare cunostinte despre igiena si ii duceau la masa fara a-i spala pe maini. Copiii erau grabiti sa manance pentru a-i duce la somn ca ele sa poata pleca la masa si la o tigare "de dupa"... Urmatoarea luna nu am mai rezistat. Am plecat. Nu m-am putut acomoda. Era groaznic. Materialele didactice trebuiau cumparate din banii proprii pentru ca, bineinteles la cat finantau parintii pe luna, doamna directoare trebuia sa isi permita sa ia pantofi din nu mai stiu ce nou trend. Si asa m-am decis sa incerc la stat. O sa imi fac treaba cat de bine pot. CU toate ca am niste emotii cumplite cand vor vedea parintii "ce copil" are grija de pisoiasii lor mici. Sper sa fie bine . Nu am vrut sa supar pe nimeni, dar nu trebuie sa generalizam. E normal ca toate educatoarele au facut aceeasi terorie. Dar cata teorie depinde de fiecare cat a asimilat. Daca are vocatie, cum spunea o mamica atunci isi va face treaba bine. Si mai sunt si alte probleme ( educatia, modul de viata, copilaria, exemplele din jur, mediul in care a trait) care isi pun amprenta nu asupra educatoarei, ci a OMULUI. Pentru ca o educatoare este inainte de toate UN OM!!!

rebeca2009 spune:

colaborarea mai mare intre parintii si gradinita,o mai mare implicarea aparintilor in activitatea gradinitei va inbunatatii relatia copil educatoare. Nu exista padure fara uscaturi, asa ca totul este posibil dar nu putem generaliza.