Copilul captiv (5)
Raspunsuri - Pagina 5
anda spune:
am scris si eu un "enormoid"...s-a dus pe apa simbetei ...reiau un rezumat:
ziceam in enormoid ca ma bucur cand descopar astfel de izvoare. E chiar o bucurie, sa vezi schimbarea constiintei in masa, eliberare si adevar care iese la lumina, mai ales sa traiesti astfel de timpuri...
Sunt un copil captiv. Cu o copilarie fericita...pot spune abia acum Cu parinti care au procedat asa cum au stiut ei cel mai bine la momentul acela. Iertarea inspre ei nu isi are rostul, in schimb m-am iertat pe mine pentru ca am trait ca prizonier al propriei gandiri, imaginatii, lumi nascocite pe improvizatiile mintii mele (mare actor, mare caracter :) ) Am reusit sa fac astfel pina in momentul in care scriptul in care rulam a pierdut unele sau toate "plutele" de care ma agatam atit de intens...plutind pe "fericirea" mea :)
A fost (si mai este inca) lung drumul, dificil, dar mai ales frumooos...totally worth it!
Sunt cel mai important si valoros personaj pentru mine si singurul meu Dumnezeu este clipa prezenta. Cu singuranta toate se intampla PENTRU mine si nu IMPOTRIVA mea. Asa a fost intotdeauna, de fapt .
M-a ajutat enorm teoria (www.scribd.com/doc/8754847/Ian-Stewart-Vann-Joines-Analiza-Tranzactionala-Astazi" target="_blank">analiza tranzactionala), work-ul lui www.thework.com/index.asp" target="_blank">katie byron si fara indoiala "oglinzile" mele .
Cea mai minunata si interesanta oglinda a mea este Edi, care la fiecare "greseala" pe care o vad la el...stiu ce am de corectat la mine.
am mai scris eu multe, s-au dus in eter, revin
ADRIANKA spune:
Roxana, iti multumesc mult pentru raspunsuri. Cred ca pe terapia cognitiv comportamentalista se bazeaza, pentru ca pana acum am vorbit mai mult despre prezent, de fapt ea m-a lasat sa ii spun cum am petrecut saptamana ce a trecut de la ultima vizita, si de aici incepe povestea mai mult despre ce se intampla acum in viata mea.
Illia, la faza cu criteriile dupa care ne alegem partenerii sunt total de acord, dar s-a intamplat ca sotul meu nu are nici o nevroza, o copilarie fericita, pe care parca sunt invidioasa uneori si cand ii spun unele faze din copilaria mea simt ca vrea sa inteleaga dar nu poate pe deplin, de fapt mi-a si zis-o...si eu ma simt iarasi singura, me, myself and I, desi el ma asigura de iubirea si respectul lui..eu parca as vrea sa-l vad plangand de mila copilului din mine..ce ciudata mai sunt si eu...simt ca daca nu a trait si el cam ce am trait si nu ma intelege complet, cu toata bunavointa lui...incet ne indepartam, sau mai bine zis, eu ma indepartez...in loc sa ma bucur de familia pe care mi-o ofera acum, ca femeie matura, eu ma ofuschez ca nu poate vibra la acelasi nivel cu copilul din mine..ca de fapt din copilul ala am devenit eu femeia pe care el zice c-o iubeste astazi...
Voua vi s-a intamplat sa simtiti asta in jurul oamenilor cu copilarii obisnuite?
rrox3 spune:
Conchita pai Sonia era obosita, ce autocontrol vrei la varsta ei? Cand e obosita emotiile ies direct, asa cum le simte, asa le traieste. E absolut normal pentru cati ani are ea, ba chiar ii dau un premiu ca-si identidica si numeste emotiile Si-ti dau si tie ca ai crescut-o asa! Mai ales tu fiind tu, cu ratiunea in dinti, cred ca ai facut o treaba extraordinara cu Sonia
Ai frustrat-o suplimentar, o data fiindca i-ai dat senzatia ca nu conteaza deciziile ei (rebotezarea) si a doua oara ca nu-i valoros gestul ei de a-ti da hamsterul sa te joci cu el - generozitatea ei.
Abia la final ai procedat corect si ti-ai cerut scuze ca ai incurcat numele. Puteai eventual sa razi de tine si tinerea ta de minte, nu de pretentiile ei.
Apropo, si Ioana mea are un hamster d-asta tot roz si evident ca-l cheama Pinky
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
buli spune:
conchita,
al cui sot?
scriu in faze, ca-s cu Matei acasa, in carantina :)
tocmai am zis ca toate experimentele astea m-au costat cam 10 ani. de la 20 la 30. nici macar nu-mi amintesc exact momentul cind m-am hotarit sa ma uit bine la mine si sa ma iubesc, dar a durat ceva pina sa reusesc.
si am avut si un pic de noroc, adica intr-o anumita perioada as fi fost perfecta pt o relatie abuziva, dar m-a ferit Dumnezeu si un fel de rebeliune innascuta si enervanta.
mi-a scapat faza cu jandarmul, am zis, citesc in valuri printre supe si masini.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
Deus spune:
Conchita - noi suntem parinti nu robotei si nu exista perfectiune in toata treaba asta...si asa-i normal. O sa mai tipam, facem gafe, o sa ne cerem iertare, o sa lasam prea mult sau prea putin de la noi, o sa glumim spumos sau o sa o dam in bara, etc. Asta-i viata si eu cred ca nu am nascut un pahar de cristal care la prima mea gafa sa se crape. Esti perfecta asa cum esti si eu te cred ca-ti iubesti familia. Si eu simt la fel fara sa fie o fatada sau ceva impus. Ai dreptate finalitatea nu este la fel pt toti,exact cum nici calea spre eliberare nu este la fel. La mine a venit, vorba neliei, din interior.(bugatti veyron)
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
conchita spune:
Citat: |
citat din mesajul lui rrox3 Ai frustrat-o suplimentar, o data fiindca i-ai dat senzatia ca nu conteaza deciziile ei (rebotezarea) si a doua oara ca nu-i valoros gestul ei de a-ti da hamsterul sa te joci cu el - generozitatea ei. Abia la final ai procedat corect si ti-ai cerut scuze ca ai incurcat numele. Puteai eventual sa razi de tine si tinerea ta de minte, nu de pretentiile ei. Apropo, si Ioana mea are un hamster d-asta tot roz si evident ca-l cheama Pinky Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
cred ca ai dreptate. m-a pufnit rasul pentru ca este irezistibil de adorabila cand se supara si cum silabiseste I am MAAAAD. ma straduiesc sa retin toate numele, dar nu am memorie buna la nume si ea ma anunta dimineata ca azi le-a botezat iarasi pe toate, pai ma incurc! normal ca nu ma asteptam la autocontrol azi, intrebam asa in general, ca sa pot sa aplic. da, treaba cu apreciatul ca mi-l da pe pink nose...ai dreptate, insa culmea e ca nu mi l-a dat niciodata pana acum, mereu ma ia cu "not yet", whatever, pana ma plictisesc asteptand. poate avea de gand sa mi-l dea in seara asta. ideea era ca la noi functioneaza umorul, nu in sensul de reteta, ci ca avem cam acelasi tip umor si nu suntem suparacioase.
da, sonia recunoaste emotiile si le verbalizeaza. de asta sunt si eu foarte bucuroasa, ma mir cum mi-a reusit, ca eu vorbesc mult, dar nu spun nimic. cu ea am facut exercitii.
si nu esti jandarmul topicului, eu cand iti vad nickul, ma umplu de calm, parca am atins limanul. habar nu ai tu ce binecuvantari imprastii in jur fara sa-ti dai seama.
rrox3 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui ADRIANKA Illia, la faza cu criteriile dupa care ne alegem partenerii sunt total de acord, dar s-a intamplat ca sotul meu nu are nici o nevroza, o copilarie fericita, pe care parca sunt invidioasa uneori si cand ii spun unele faze din copilaria mea simt ca vrea sa inteleaga dar nu poate pe deplin, de fapt mi-a si zis-o...si eu ma simt iarasi singura, me, myself and I, desi el ma asigura de iubirea si respectul lui..eu parca as vrea sa-l vad plangand de mila copilului din mine..ce ciudata mai sunt si eu...simt ca daca nu a trait si el cam ce am trait si nu ma intelege complet, cu toata bunavointa lui...incet ne indepartam, sau mai bine zis, eu ma indepartez...in loc sa ma bucur de familia pe care mi-o ofera acum, ca femeie matura, eu ma ofuschez ca nu poate vibra la acelasi nivel cu copilul din mine..ca de fapt din copilul ala am devenit eu femeia pe care el zice c-o iubeste astazi... Voua vi s-a intamplat sa simtiti asta in jurul oamenilor cu copilarii obisnuite? |
Adriana nu fii atat de sigura ca avut o copilarie fericita dupa criteriile tale. Faptul ca nu-l ating emotional dezvaluirile suferintei copilului din tine, poate insemna exact opusul.
Cineva care isi vede copilaria frumoasa, dar ascunde defapt in subconstient (si) altceva, nu-si poate permite sa empatizeze cu tine, fiindca asa ar ajunge si la ce are el ascuns sub pres. Asa ca pune eticheta pe ce spui tu ca fiind defapt OK, nu simte si poate continua sa creada in copilaria lui fericita. E un mecanism de protectie.
Primeste empatia terapeutei pentru copilul captiv si iubirea adulta a sotului tau pentru femeia care esti.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
conchita spune:
Citat: |
citat din mesajul lui rrox3 Apropo, si Ioana mea are un hamster d-asta tot roz si evident ca-l cheama Pinky Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
neaaah, nu e asa usor. :-)) al ei e galben cu nas roz, si pana acum a fost asa, din franturi de memorie: button nose, Mr. Yellow, Kevin, Larry the hamster (acum avem o soparla pe nume Larry), pinky trinky...aaa, sa ma scuzati, dar io cum tin jurnalu' la botezuri, ca la cate jucarii are si pe toate le numeste si le re-numeste...
buli spune:
eu nu cred ca cineva e jandarm pe aici, asa cum nu cred nici ca fac vreun rau pentru ca am o opinie un pic diferita si mi-o si spun
asta pentru ca stiu sigur ca nu iese nimic din discutii in care toti is de acord cu toti, dimpotriva.
n-as vrea sa ranesc pe nimeni, desigur, dar nu pot sa spun, da, ok, daca nu am aceasta parere. mi se pare ca jignesc inteligenta interlocutorului.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
rrox3 spune:
Deus sigur ca gresim, toate mamele si toti parintii gresesc Si eu gresesc din belsug
Ce evidentiez eu aici nu sunt greselile, nu caut vinovatul sa-l pun la colt Incerc sa ofer o alta perspectiva in care sa se vada clar si limpede si emotiile copilului si sa fie luate in seama. Incerc sa provoc o atentie la nonverbal, la simtiri, care au nevoie imperioasa sa fie vazute si adresate, sa conteze.
Un nou pattern daca vrei, in interactiunea cu copii, si nu numai cu ei.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)