Copilul captiv (5)

olympia spune:

Conchita ne-a raspuns Gina cum e treaba cu lipsa controlului:


The amygdala, which is well developed at birth, can be been described
as the sensory gateway to the limbic system. Along with the brainstem’s vagus nerve that brings the visceral sensation of the internal world (heart, lungs, intestines) to awareness, the amygdala is responsible for our “gut” reactions to experience (Schore, 2003).

The amygdala might also be described as “survival central” (Rothschild, 2000) because of its role in triggering reactions of fight or flight. Within a fraction of a second, the amygdala can appraise sensory input (an angry face, the growl of a dog), especially as this input bears on safety or threat.By signaling the brainstem to activate the sympathetic nervous system,
the amygdala translates near-instantaneous appraisals of danger into physical reactions that prime the body to fight or flee. While a few of these appraisals are grounded in biological universals (human beings instinctively fear snakes, for example), the rest are conditioned by the particulars of personal history.

As much an organ of memory as of appraisal, the amygdala registers
experience in the form of nonconscious presymbolic “emotional memories” (LeDoux, 1996). Entirely outside awareness, these linguistically inaccessible traces of the past (particularly the traumatic past) bias our appraisals of experience in the present. Thus, a veteran scarred by the trauma of battle might hear the backfire of a car on a city street and reflexively drop to the
ground in a cold sweat. Similarly, patients with a history of traumatic attachment may be automatically prone to read as clues to danger social signals that are ambiguous, nonthreatening, or even positive.

Clinically, it is important to realize that the hippocampus begins to
come online only during the second to third year of life, with the consequence that, in the first years of life, experience and learning register in the amygdala as unconscious emotional memories that tend to be global, overgeneralized, and, thus, disproportionately influential. In therapy, such memories may be accessible only through the patient’s sensations, feelings, or impulses that, in turn, reflect the bodily, emotional, or enactive representations
of early experience.

By contrast, memories that register with the help of the hippocampus—
whose connections to the higher brain centers of the cortex continue to mature through late adolescence—are explicit, linguistically retrievable, and contextualized according to time, place, and person. While secure relationships allow the child’s developing hippocampus to balance the reactivity of the amygdala, acute and relational trauma can shut down the hippocampus temporarily or inhibit its development, leaving more or less unmodulated the reactivity of the overvigilant amygdala.


Daca ai fi asa de buna incat sa traduci, sigur ai face-o mai bine ca mine.
Evident ca ne-ar fi mai usor sa condamnam, sa uram, sa luptam si in ultima instanta sa-i trantim usa trecutului in nas unui abuzator pictat in intregime in negru. " A stiu, a ales, a vrut sa faca rau, repetat" asta ne ajuta sa ne eliberam, dar... partial. Pentru ca dupa trebuie sa afli si cum de a fost posibil si abia asa suntem liberi de tot.


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

flower-power spune:

." Descoperirile recente si captivante în domeniul neurobiologiei m-au ajutat sa inteleg si mai clar si sa descriu cum functioneaza cercul vicios pe care l-am recunoscut intuitiv:
1. Calea traditionala a educatiei, care include dintotdeauna pedepse corporale, duce la refularea suferintei si a umilintei.
2. Aceasta refulare absolut necesara pentru supravietuirea copilului cauzeaza mai tarziu orbirea emotionala.
3. Orbirea emotionala produce bariere în creier (“blocaje de gândire”) în scopul protectiei împotriva pericolelor (adica împotriva traumatiarilor care au avut deja loc si nu mai exista activ, dar care – fiind refulate – sunt codificate în continuare în creier ca pericol care pandeste permanent).
4. Blocajele de gandire franeaza capacitatea tinerilor si adultilor de a învata din informatii noi, de a le prelucra si de a elimina programe vechi, depasite.
5. Corpul în schimb are memoria completa a umilintelor suportate, care il impinge pe omul respectiv sa cauzeze inconstient generatiei urmatoare raul suferit odinioara de el însusi.
6. Blocajele de gandire nu le permit, sau cel putin le ingreuneaza oamenilor efortul de a scapa de aceasta repetare, cu exceptia cazurilor cand acestia se hotarasc sa descopere în propria lor copilarie existenta cauzelor constrangerilor. Intrucat asemenea decizii sunt mai degraba rare, majoritatea oamenilor repeta ceea ce le-au spus "stramosii", anume ca toti copiii au neaparat nevoie de bataie."

anda spune:

Va pun un link mai jos cu ceva care pe mine m-a ajutat cindva sa inteleg niste lucruri. Ca tot zicea cineva de exemple ...si cred ca e nevoie de ele. Se patrunde mai bine cu exemplificare.
Poate ajuta si pe altii.

www.slideshare.net/dcarter73/the-iceberg-webspace?src=embed" target="_blank">AICI

Clori spune:

Conchita, eu cred ca parintii nostri au ales sa se poarte intr-un fel sau altul cu noi pentru a-si implini anumite nevoi disfunctionale. Ce-ai scris tu aici ma face sa ma gandesc la Triunghiul Dramatic al lui Karpman. Fiecarui varf al triunghiului ii corespunde cate un rol: persecutor – salvator – victima. Incercand sa-si acopere aceste nevoi interioare (de multe ori inconstiente), un om joaca, pe rand, diverse roluri care corespund acestui triunghi.

Spre exemplu, persectorul incearca sa-si domine „victima”. Salvatorul simte nevoia sa ingrijeasca o persoana dependenta, incercand sa se „salveze” , de fapt, pe sine. Victima isi gaseste locul ei practic manipuland salvatorul si persecutorul, incercand sa evite responsabilitatea pentru propriile actiuni si cersind atentie, grija, compasiune de la salvator. Victima este o persoana cu stima e sine foarte scazuta, care isi asigura, prin aceasta manipulare, rolul sau in viata celorlalti.

Triunghiul este dinamic, practic toti, intr-un moment sau altul ne transformam din victime in persecutori sau in salvatori... Iar aceste schimbari sunt dictate de acele nevoi care striga din noi si se cer acoperite. Nevoi inconstiente.

Dar de ce este atat de important pentru tine ce a stat la baza abuzurilor parintilor tai? Asta nu ar trebui sa aiba nicio importanta acum, in faza asta. Eu vad calea catre vindecare desfasurandu-se pe traseul urmator: constientizarea abuzului (insotita de diverse sentimente gen manie, frustrare, neputinta, deprimare) – identificarea urmarilor – demontarea mecanismelor de aparare create de abuz – crearea a noi tipare comportamentale si emotionale – vindecare – intelegerea faptului ca abuzatorii au fost, la randul lor, copii captivi – iertare.

Deus spune:

olympia - eu nu m-am referit nici macar o secunda la ceva discutie de pe acest topic, m-am referit la mame care au sarit cu cutite si sageti otravitoare la alt topic! au atacat si jignit ca la usa cortului! eu nu am facut nici macar o remarca legat de vreunul din raspunsurile tale!

imi pare rau daca asta s-a inteles dar era o discutie legata de altceva...de rautate gratuita si aruncata de-a valma.

rrox3 spune:

Conchita am scormonit niste pagini in urma si am pus aici din nou textul asta unde am explicat de ce nu functioneaza autocontrolul parintelui si isi abuzeaza copilul continuand lantul transgenerational al abuzurilor.
Si citatul pus de Flower explica foarte bine.
Oamenii astia doar aleg calea mai usoara pentru ei. Nu se razbuna pe copil.

Vorbesti de autocontrol. Ca sa ai intr-adevar un autocontrol atat de performant iti trebuie un adult bine dezvoltat, responsabil, cu un sistem de valori bine determinat si cu vointa. Si mai trebuie sa constientizezi ca n-a fost bine ca ai fost batut - informatie de cele mai multe ori disociata, rationalizata si in multiple alte moduri protejata.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

olympia spune:

Deus, inseamna ca-i din categoria "unde dai si unde crapa"
Ma duc cu lanterna dupa "sechele" sa vad de unde mi se trage de am inteles asa...
Io am raspuns doar la mesajele scrise pe acest topic, in ordinea in care au aparut. N-aveam de unde sa stiu ce discutii se poarta in privat. Poti sa-mi zici si mie unde a iesit asa "razbel" de au ajuns schijele pana aici?
Am editat ca am vazut unde-i razbelu'.
Imi cer iertare
Deus, Conchita


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Deus spune:

eu am cateva exemple in jurul meu de copii captivi care la randul lor isi captiveaza copiii (asa se spune?)...dar ei nu sunt constienti ca sunt captivi, ei cred ca fac "bine" si "normal" asa cum fac si multi altii in jurul lor. Asta cum schimbi?
Am un verisor care a suferit si sufera din cauza unor parinti care au baut peste masura, care i-au neglijat si facut de rusine vesnic...si acuma el desi m-as astepta sa fie anti alcool, bea bine mersi, fumeaza ca turcii...
Cunosc niste persoane care o viata intreaga i-au spus fetei lor ca-i grasa si urata, au terminat-o psihic, ca-i proasta si fratele ei mai bun, etc...si acuma fac la fel cu nepotica si fata lor accepta. Nepotica are cred 9 ani, tot timpul striga la ea ca-i grasa si ii spun ca ea "nu poate" o fac efectiv sa se simta neputincioasa. Pentru ei asta este normal si din pacate sunt profesori care "educa". Fetita o sa aiba nevoie de ani de terapie ... este complexata, timida, se simte urata, normal ca a devenit neputincioasa...si are doar 8-9 ani


pitznuca - esti insarcinata, hormonii tai sunt la trap si la galop:-) acuma poti sa plangi in hohote fiindca vezi un fluturas gingas

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

Deus spune:

no problem

si eu am facut la fel mult timp...anul trecut (2008-2009) de revelion mi-am impus ca primul lucru pe care-l fac in 2009 este sa reiau toate legaturile cu persoanele cu care sunt certata sau in legaturi subrede si sa iert/incerc sa inteleg/sa o pornesc de la 0 in orice relatie, fiindca nu detin adevarul absolut si atunci cand arat cu degetul spre cineva, 3 degete sunt indreptate spre mine!
Si asa am facut, de atunci de cate ori imi vine sa sun pe cineva si sa-i spun ce gandesc fac ce mi-a recomandat un prieten Breathe!

Sa-ti dau un exemplu: nasa copilului meu, o ametita simpatica, de ziua ei i-am luat cadou, am sunat-o din timp etc...de ziua mea pas, de ziua finutului pas, i-a trimis mama cadou din SUA crezi ca s-a obosit sa sune sa zica ceva? pas...am vrut sa o sun si sa-i spun ca-i nitel cam egoista si ca m-a deranjat, dar mi-am impus sa las timpul sa-si faca treaba si sa las timpul sa-mi spuna ce s-a intamplat cu adevarat. Si intr-adevar dupa o vreme m-a sunat si mi-a povestit ca are probleme, ca poate nu o sa mai aiba unde sa doarma, serviciu, etc...si ca regreta ca nu ne-a sunat, cautat dar a avut multe griji si probleme pe cap. Daca o sunam si o mustruluiam nu rezolvam nimic in schimb asa mi-am dat seama ca rabdarea este un atribut care de multe ori mi-a lipsit.

un exemplu mai bun:

"Stii sigur ca un anumit comportament inseamna ceva, nu? Stii sigur cand cineva ti-a transmis un anumit lucru? Esti sigur(a), sigur(a) ca ai inteles mesajul care ti s-a transmis si nu faci altceva decat sa reactionezi. Mie mi se intampla des. Noi, oamenii momentului, pricepem repede si lovim fulgerator. Viteza e cel mai bun atribut al vietii noastre.
............................................................
Si... sa va dau un exemplu. Unul dintre prietenii mei mi-a povestit o intamplare haioasa. Cand era mic, avea un catel. Alchimia perfecta, partenerul perfect de joaca. Numai ca intr-o dimineata, catelul lui a venit acasa cu un iepure mort in gura. Iepurele arata de parca ar fi fost tavalit serios prin pamant inainte de a-si da duhul, asa ca prietenul meu s-a speriat. Stia iepurele . Era al unui copil din vecini, copil care-si gasise in iepurele cu pricina cel mai bun prieten. Urata situatie, nu?

Asa ca prietenul meu a luat iepurele, l-a spalat si ... noaptea, l-a bagat in cusca lui, in curtea vecinilor. Ei... acum urmeaza partea ciudata. Dimineata, a auzit cum stateau lucrurile cu adevarat. Iepurele murise de 3 zile. Vecinii l-au ingropat cu grija, in gradina lor. De unde a fost "recuperat" de catel. Care l-a adus acasa. Si de aici, stiti povestea. In contextul asta, vecinii se intrebau cine o fi fost nebunul care sa faca o farsa atat de macabra copilului lor. Adica sa spele si sa puna inapoi in cusca lui un iepure mort."


devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

pitzinuca spune:

fetelor - va propun sa nu digresionam... e pacat. sunt sigura ca chiar daca nu au scris multe persoane aici, sunt foarte multe persoane care ne citesc.
ar fi pacat mare ca acest subiect sa se termine ca majoritatea celor controversate.

in alta ordine de idei, adica de fapt ontopic,eu incerc sa ma impac deja cu gindul asta, numai ca mi-e greu, pentru ca vedeti voi - si s-a mai discutat despre asta - ce pun in loc? mama e mama, tata e tata, sotul e sot si copilul e copil. pentru fiecare avem un alt fel de iubire, si de la fiecare asteptam un alt fel de iubire, sau o altfel de relatie.

da, incerc sa ma detasez si sa ma concentrez pe ce am mai de pret, dar deocamdata femeia asta mi-a dat viata, trebuia sa ma protejeze emotional, trebuia sa imi dea incredere in mine, trebuia sa fie alaturi de mine, sa ma invete, etc, nu spun nimic nou. mai mult m-a ciuntit. mi se pare nedrept cred, si imi pare tare rau ca am avut o mama asa incapabila de toate astea.

mi-am mai adus aminte ca mi-a spus odata sau de 2 ori sa am grija sa nu se ia tata de mine, ca asa se mai intampla intre tati si fete. eu normal ca m-am socat. ea asa ma proteja. JG ai grija sa nu ajungi la faza asta.

deci deocamdata nu pot pune alta iubire in loc pentru ca nu e tot aia. cel mai mult imi doresc sa accept lucrul ca de atit a fost capabila si inca nu reusesc. probabil si de aici vin episoadele de plins.

nu va inchipuiti ca pling toata ziua si sunt deprimata. fac lucruri, ma bucur de gravidie, incerc sa imi croiesc un drum in oraselul in care ne-am mutat de la capitala, ma gandesc la planuri de viitor, incerc sa rad, sa ma bucur. doar ca subiectul asta mi-a deschis niste rani - pe care am mai incercat eu sa le dau cu apa oxigenata pe la terapie - si ma descarc aici mai mult decit as fi facut-o in mod normal.



eu , cu (DPN 27.08.2010), andi si tati
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."