Copilul captiv (5)
Raspunsuri - Pagina 15
rrox3 spune:
Anda din experienta mea, ai nevoie de spatiu emotional si de acceptare ca sa poti ajunge la traumele care te invalideaza, sa iti permiti sa le bagi in seama si sa le simti, ca sa poti trece mai departe. Cum il cuantifici? 
Il simti.
Spui ca de fapt conteaza sa te accepti tu... asa e, dar tocmai asta e problema mai la inceput de drum. Nu te accepti, nici macar nu te cunosti cu adevarat. Si ca sa te cunosti si, in cele din urma, sa te accepti, ai nevoie de spatiul asta.
Ilia, Anda nu la voi m-am gandit cand am tras semnalul asta de alarma. Voi sunteti mai departe in procesul schimbarii. Ati depasit faza critica si sigur nu veti amuti de prea multa bucuria succesului scrisa aici. Nu va incomodeaza in nici un fel.
Conchita cred ca pentru tine poate fi si o capcana succesul asta... uneori. O capcana la fel de eficace ca si unele carti de self-help. Daca nu ma insel ti-a scris si Gina despre asta. Mi-ar parea rau fiindca ai rata oportunitatea sa mergi pana la capat. 
Deus "liber in totalitate" e un concept foarte vag, dar in nici un fel nu poate insemna robot sau calculator. Fiindca astea ar fi exemple de captiv in totalitate.
In alta ordine de idei, eu personal apreciez foarte mult la tine capacitatea de dialog Si asta nu poate decat sa intareasca ce sustii, si anume ca se poate pe multe cai. Asa e.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Deus spune:
Un alcoolic, chiar daca ani de zile nu mai pune gura pe bautura tot se cheama alcoolic si are nevoie de incurajari/sustinere. El a invins dependenta dar stie ca daca se impiedica este posibil sa cada din nou si atunci are nevoie de ceea ce se cheama sponsor care-l verifica si cu care discuta din cand in cand ca sa nu uite pe ce cale a pornit. Asa-i si cu noi cei care am avut copilarii mai mult sau mai putin abuzive. Unii am depasit momentul si o viata intreaga vom avea grija sa nu ne impiedicam sau daca ne impiedicam ne vom lupta sa revenim din nou pe calea lina.
Conchita steaua mea polara sunt eu, sunt succesele pe care le-am avut, oricat de marunte, care-mi arata ca pot. Si asa cum m-am lasat de unele sau altele, cum am reusit sa fac cate ceva sau sa urc unde nici nu am sperat, asa stiu ca pot sa inving si altele care-mi apar in viata. Ca sa ajung la propria mea stea polara m-am sprijinit de sot,prieteni, carti de NLP, de Eckarth Tolle, de OSHO, de un film siropos, de sport, de vitamine , etc. 
Va las doamne dragi ca ma cheama ora de sport
devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/
Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.
anda spune:
Rox am vrut doar sa zic ca mie oricit spatiu mi s-a oferit tot orb am ramas pina nu m-a izbit lumina...dinauntru inspre afara
stiu ca nu la mine te-ai referit, nici nu ma gandeam la asta, nu conta oricum, ideea e, cum am scris multe pagini in urma..sunt un copil captiv. atita timp cit mai pun povestea mea pe crestetul altuia, atita timp cit mai judec lumea, atita timp cit nu pot sa suport pe cineva pntru ca "...". de fiecare data ma intorc la mine sa ma intreb care mi-e problema. atita doar ca-s convinsa ca daca e una, e la mine si nu la restul lumii. si o desfiintez cit pot de repede...sa nu mai starui in poveste...
cred ca merge bine cu puterea exemplului. o sa insir citeva care-mi trec prin cap.
eram la un pas de a-mi strange de gat la propriu cea mai buna prietena pentru ca ...sa-mi amintesc "ea poate si eu nu" "ea stie si nu-mi spune cum" "nu se implica" "nu-i pasa" "nu ma iubeste" :)...stuff like that. si macar din atita invatatura am avut puterea sa-i spun toate lucrurile astea. fiinta aceea minunata a suras si imi spune urmatoarele: "draga mea, te aud, inteleg ce spui daaar, esti complet oarba. orice as face sau spune eu, tu tot oarba ai ramane pentru ca nu ma auzi. tu ai tras o poveste despre mine, cea de mai sus si eu nu pot sa ti-o desfiintez. incearca tu. si mai mult, cum poti fi atit de egoista incat sa crezi ca ceea ce tu nu poti face, voi putea eu. cu ce puteri de god ma inzestrezi in asa fel incat tooot ceea ce tu nu reusesti, voi reusi eu pentru tine. macar incearca." :) m-a izbit, recunosc. dupa aceea am reusit sa-mi traduc povestea in "mie nu-mi pasa" "eu nu ma implic" "eu nu ma iubesc"...dupa aceea a fost mult mai simplu.
rrox3 spune:
Deus comparatia cu alcoolicul e subreda rau. Fiindca alcoolicul a ajuns alcoolic, dependent de ceva - nu conteaza prea tare de ce anume, dintr-o cauza anume. Si atat timp cat doar se lasa de baut, merge la dezalcoolizare si se abtine de la a mai bea, din motive rationale, sociale, familiale, etc, asta nu va desfinta cauza. Cauza va ramane acolo si va lucra, d-aia va fi mereu in pericol de recadere in dependenta.
O dependenta e doar un efect, nu o cauza. Si intotdeuna e efectul unui dezechilibru emotional, al unui bagaj emotional prea greu de dus. E o incercare de fuga, de evadare din realitatea de nesuportat.
Un copil captiv care reuseste sa se elibereze cu adevarat desfinteaza cauza captivitatii, nu mai are unde sa recada. Se schimba, evolueaza ca persoana, devine altcineva decat cea/cel care a fost captiv(a). Si cineva-ul asta nou care devine e in continua schimbare si evolutie. Nu mai exista cale inapoi.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
flower-power spune:
Imi pare rau daca am reusit sa supar pe cineva intr-atat incat sa vrea sa plece. Recunosc ca poate a fost prea mult pt mine. Problema, dupa cum spunea cineva ,era la mine. Dupa zile de analizat si pritocit+bocit, acum dintr-o alta perspectiva recitesc si nu mai vad la fel."Am scapat de incordarea, nervu' cret, inversunarea,..."cel putin pt moment.Sa vedem mai incolo cum o fi . Chiar ca nu e cazul sa o luati personal."tocmai din aceste indoieli vin dialogul, comunicarea, empatia,"
rox,
rrox3 spune:
Anda de spatiul asta oferit te poti folosi doar intr-un anumit moment, atunci cand ai nevoie de el. Cand ajungi intern la starea propice inceperii schimbarii. Cand se creeaza dezechilibrul acela de nesuportat despre care am mai scris. De obicei se initiaza o astfel de criza cand mediul este stabil si o permite.
Chiar si in relatia cu prietena ta, in evenimentul povestit, cu putere revelatoare pentru tine, ea, cu siguranta, ti-a creat spatiul necesar. Asta te-a ajutat sa evoluezi.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Adela99 spune:
mie comparatia cu alcoolicul nu mi se pare deloc nepotrivita. un alcoolic care se trateaza, tocmai ca nu trateaza doar pofta de baut ci si cauzele. si alcoolicul sau dependentul de alte alea cand se apuca de tratament nu merge doar la dezalcoolizare. si el e un copil captiv, deci trece prin aceleasi procese ca si noi, cauta cauza, introspectie, isi schimba comportamentu' si tot tacamu'. unii dintre noi suntem codependenti si de aici copii captivi. da' cu totii trecem prin aproximativ acelasi proces. asa cum alcolicu' se abtine de la bautura altii ajung la concluzia ca si ei fac excese: de ciocolata, paine alba, cumparaturi. cauza?
conchita spune:
La Multi Ani de Mother's Day!
si mie mi se pare valida comparatia cu alcoolismul, pentru ca este intr-adevar vorba despre dependenta de: trecut, patternuri, drama, depresie, victimizare. Adela, creca noi facem exces de drama...
flower, nu ai facut pe nimeni sa plece. fiecare e in drept sa aleaga cum reactioneaza la stimuli exteriori. asta e un pattern pe care am ajuns sa-l recunosc si eu: din cauza mea se intampla toate, din cauza mea face cutarica nush ce. nu este adevarat. chiar daca probabilistic o actiune de-a ta poate starni o anumita reactie, depinde strict de receptor cum alege sa raspunda.
nelia, eu pun pe seama faptului ca ai de munca si de invatat retragerea ta, dar si pe incarcatura emotionala a subiectului. nici eu nu vad altfel decat ca flux si reflux participarea noastra aici. si eu am avut momente de pauza, de rumegare si simtire ca sa zic asa, si nu a fost din cauza cuiva sau a cursului discutiei. eu te astept inapoi cu drag.
gina, mi-e dor de tine, sper ca toate-s ok si studiul merge bine.
rrox, ma intrebai cum mai sunt. well, miercuri cand mi-a plecat exul mi-a disparut migrena :-)) mi-a mai revenit joi cand am vb cu el la telefon, apoi am avut un low din nou, dar azi e a treia zi cand sunt fericita. observ ca reactionez cu dificultate cand sunt obosita, asa ca am ales sa ma culc odata cu gainile si cu sonia si sa ma trezesc devreme. mi-e mai bine. totul e sa ma tin de metoda asta, ca io-s cucuvea de cand ma stiu. dar tu cum esti? ma tot gandesc la tine, Lady, Gina, si LauraNicole, voi cum reusiti sau cum credeti ca veti reusi sa traiti fiecare zi, in virtutea profesiei, cu atatea drame? ca mie imi vine sa-mi iau campii dintr-a mea...
Deus, sprijinul pe care il ai conteaza enorm. este dureros de imposibil cand nu ai nici un sprijin. dar stii ceva? uite ca si lipsa de sprijin e buna la ceva, pe mine m-a determinat sa rup zagazurile, via catharsis. pe de alta parte, omul e lipsit de sens daca traieste doar pentru el, rostul lui este sa fie motiv de fericire pentru ceilalti. cand iesi din tine si esti frate/sora pentru aproape, se duce naibii depresia. :-))
Mariaa, o sa ma uit si eu, multumim pentru resursele oferite.
anda, esti binecuvantata cu o prietena pe cinste!
rrox3 spune:
Adela nu-i asa. Ce spui tu, ar trebui sa fie, dar nu e. Cel putin in Romania. Alcoolicul merge la dezalcolizare, unde trece prin sevraj si e indopat cu ceva medicamente. La sfarsit are eventual cateva intrevederi cu un psiholog, dar nu intotdeauna. Nu face nici o terapie. Intospectia nu junge prea departe si nu se face neaparat legatura constienta intre problemele din copilarie si nevoia de dependenta. Cel mai des se ajunge doar la cateva probleme din prezent, care in fapt nu-s decat triggere si urmari ale celor de demult. Cauza nu e rezolvata.
Am scris dependenta, nu neaparat de alcool, tocmai fiindca ma gandeam si la celelalte, inclusiv codependenta.
Si de dulciuri te poti lasa, ti regim. O vreme. Daca nu stii de ce simteai nevoia sa te indopi cu ele, ce carenta afcetiva incercai sa suplinesti, nu ai rezolvat cauza. Si te vei apuca din nou, dupa cateva luni de regim.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
nelia spune:
Oh, mey, ca nu am zis ca renunt, ca ma retrag... am zis doar ca am incheiat pledoaria pentru soare, adica nu mai vorbesc despre ce am scris pe ultimele doua pagini... ultima data cind am spus ca ma retrag, chiar am facut-o, dar pentru ca am avut nevoie de un pic de timp sa pune in ordine ce a rascolit in mine un asemenea subiect. Acum sint bine, doar ca daca imi vine sa scriu ceva frumos, la un subiect unde totul e trist si deranjeaza, voi scrie pe PM. Asta am spus, ce credeti ca de mine se scapa atit de usor?
Ma duc sa citesc ce ati mai scris, de citit o fac in fiecare zi pentru ca imi sinteti tare dragi, imi sintem... asa, cu toate problemele noastre. Mi-ar placea si mie sa vina fetele, sa scrie despre ce mai fac, sa discutam, sa intoarcem pe toate fetele... dar lasati soarele sa exista, e deprimant sa citesti numai ca e rau si din ce in ce mai rau.
Rox, pai iar nu ne-am inteles. Asta am si spus, ca succesul in privinta trecutului e sigur, dar ca, dupa aceea, daca te astepti cumva sa fii curat si frumos, se poate sa fii, dar se poate sa te inseli, poti da nas in nas cu multe lucruri neplacute, care sint ale tale, nu le mai poti arunca pe spatele altuia. La mine asa a fost si viata imi aduce alte si alte situatii in fata, in care ma tot confrunt cu ceva nou in ceea ce ma priveste, si nu intotdeauna placut. Nu mai dau inapoi, da, cum faceam odinioara - asta e ceva definitiv cistigat, dar in primul moment toate fantomele trecute sint calare pe mine...
Si, oarecum asa (desi mi-e si frica sa scriu, ca parca vad ca-mi spui ca simt asa pentru ca nu-s pe deplin eliberata si nu stiu cum as putea sa te conving ca sint totusi), nici succesul in privinta trecutului nu e chiar deplina, din cind in cind, mai simt rabufniri si nu stiu exact din prima cum stau. Nu in punctele mari si clasice sa le spun asa (legate de iubire, relationare, nevoi), acolo m-am lamurit si nu mai am indoieli, nu cu mine insami, ca si aici stau bine, dar uite, ca in relatiile cu copiii mei sau cind dau de un subiect ca acesta, imi dau seama ca mai sint mici gaurele unde stiu cum stau eu, dar in raport cu mine, nu cu ceilalti. Si o iau de la capat, si analizez, si imi pun intrebari, caut raspunsuri, de ce asa si nu altfel... nu incrincenata, dar daca ar fi ceva definitiv, nu as mai avea nici o intrebare de pus. Si asta se intimpla pentru ca am ajuns treptat sa stiu cine sint ca tinara, ca femeie (oho, aici stiu cel mai bine, mi-am lasat inima sa zburde in voia ei!
), profesionala acum ma reconstruiesc, desi am mai facut-o odata, in tinerete, dar sint in regula, numai timp imi trebuie, cultural la fel, desi si asta am facut-o, dar in alta cultura... aici nu-s chiar asa in regula, ca mi-am dat seama ca-s mai mult inculta decit culta, desi chiar am facut eforturi in aceasta privinta... dar acceptarea e totala, asta sint, sa vad ce mai pot face de acum incolo... n-are rost sa stau sa-mi pling de mila.
Dar ca mama, ce sa spun, aici e cel mai greu si fara sa vreau ma reintorc la modelul de mame pe care l-am avut in copilarie (mama si bunica sau invers), si inca mai fac curat, mai iau, mai arunc, dupa ceva vreme imi dau seama ca nu e chiar de aruncat, ci doar un pic prafuit... Daca ati sti de cite ori am negat ca e bun ce facea mama sau chiar bunica... si apoi il aduceam din nou de bun. Nu tot ce au facut mamele noastre e rau si ce facem noi e bun!
Am si exemple, dar le pun in paranteze...
[Unul ar fi cel legat de ciorapei, vestuta si caciulita la copilasii mici. Cind am avut-o micuta pe Agata, le aruncasem la cos si eu eram mama moderna si acum nu se mai purtau... Ei, cam pe la al doilea copil asa, cind am inceput sa-i simt mai bine, Tudora fiind si o friguroasa, si acum este, spre deosebire de cea mare si de cel mic, care daca ar putea trai fara haine ar fi fericiti... am inceput sa-i pun intii ciorapeii, apoi ilicutul, apoi caciulita...
Sau infasatul, la primul copil, mi s-a parut o barbarie metoda asta de a-l infasa si m-a apucat furia pe mamele si bunicele noastre. Dar tot pe la al doilea asa, am observat ce simte copila... ca daca iau o patura calduta, care a stat aproape de mine si are inca mirosul meu si o fac asa, ca un plic si pun copilul acolo si il infas, cu minutele inauntru, fara sa-l leg, dar sa-l impaturesc asa mai strins, ca sa nu se mai trezeasca din cauza minutelor asupra carora nu are inca control si sa-i fie cald si bine ca in burtica la mami... copilul doarme mult mai bine si mai linistit.
Ma rog, si multe exemple din astea as avea... deci acum nu mai sint atit de categorica cind e vorba de metode 'babesti'... Asta sint exemple practice, dar sint si altele mai subtile, as umple un capitol daca ma pun pe scris, ca la capitolul observatie stau cel mai bine. Sint si lucruri pe care le-am aruncat la cos si acolo au ramas, nu pentru ca sint invechite, nimic nu e poate invechit din ceea ce simte o mama sa faca pentru copilul ei, ci pentru ca efectiv erau gresite si au facut rau.
Iar m-am lungit, da' eu chiar nu pot sa scriu scurt.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU