Copilul captiv (5)

rrox3 spune:

Flower cred ca a vrut sa puncteze altceva si eu sunt de acord cu ea.
Dupa ce se scriu pagini pline de mandria reusitei si de iertare si de senzatii de bine in pielea proprie, oricine nu poate scrie asa ceva si doar viseaza la ele, nefiind foarte sigur ca le va avea vreodata, se retrage, se ascunde la loc in coltul in care era. Simte din nou ca nu e suficient de bun, nu e OK. Fiindca nu s-a creat aici loc si pentru suferinta lui/ei, nu s-a creat destula acceptare. Deja pare un soi de concurs cine e mai OK...
Eu inteleg ca sunteti mandre de ce ati reusit, e dreptul vostru. Si eu sunt mandra de mine cateodata. Dar aici e un grup de suport si trebuie sa facem loc in primul rand celor care au reusit deocamdata mai putin. Sa le raspundem empatic si sa incercam sa dam o mana de ajutor... sau mai bine zis o vorba de ajutor.
Altfel e ca si cum ne-am duce la adunarea orbilor, sa-i sustinem, si ne-am trezi vorbind despre cat de bine vedem noi fiindca ne-am luat cei mai tari ochelari. Si eventual asteptam sa ne complimenteze...

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Conchita ce mai faci? Esti OK?

Olympia nu te ascunde, chiar faceai treaba buna aici ... abia acum incepi cu evitatul

Semiramida ce mai faci? Te-ai mai gandit la terapie?

Andruskandu cum te mai simti?

Sybille nu ne mai citesti?

Ilia vroiam sa-ti zic si am tot uitat... mi-a placut tare mult ce ti-a zis fetita ta Si m-am bucurat alaturi de ea ca baiatul i-a raspuns asa cum isi dorea Asta chiar ii face bine.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

olympia spune:

Pai intai m-am recunoscut la fazele cu nesarbatorirea zilei de nastere, nu-mi place sa fac asta, imi pare o obligatie, n-am senzatia ca e mai mult decat o zi ca oricare alta. De fapt daca-s luata repede trebuie sa ma gandesc un pic cati ani am

Nu mai stiu de cand simt asa, sigur nu dintotdeauna, dar n-as putea puncta momentul...
Apoi cu prietenii, sigur am rarit-o de o vreme, tot pe nesimtite. Ar mai fi niste pasi pe care tot am zis ca-i fac, in viata profesionala, probabil aici ar fi esenta, dar am facut unul inainte doi inapoi si am lasat-o balta, n-am reusit sa ma mobilizez/organizez corespunzator, ideile si planurile vin in valuri si apoi iar pauza.
Nici eu nu conduc, simt ca e un efort, o raspundere prea mare pentru mine, merg pe jos oricat si ma gandesc la ale mele, cum ma poarta pasii, cam distrata recunosc, adica trec uneori de tinta drumului si trebuie sa ma intorc. De-astea...

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

ladyJ spune:

Olimpia, eu cred ca exagerezi.
O sa revin, iti voi da un pm.

Mariaa spune:

imi pare rau daca asta s-a inteles (simt ca din ce am scris si eu)
stau si ma gandesc ca la vremea aia cand se intampla eliberarea mea si intelegeam ca tot ce am crezut eu ca era pana atunci - nu era si ca ce am crezut ca nu e - era acolo dintotdeauna si nu mi-a lipsit defel, atunci zic, n-am avut nici un grup de sprijin si nu pricepeam daca noile idei din mintea mea sunt pe bune, sunt de bine sau ce draq oi fi avand.
si toate astea se intamplau pe fondul unor probleme care solicitau permanent focusarea si concentrarea, in schimb eu aveam senzatia ca-mi pierd mintile si o iau rau pe ulei. tin minte numa ca incingeam telefonul cu o prietena ce traversa cam aceiasi punte cu mine, odata una mai in fata, odata alta...
daca am zarit lumina, nu inseamna ca nu mai avem de invatat. sunt fericita numai ca am scapat de incordarea, nervu' cret, inversunarea si sentimentul ca sunt invincibila no matter what.
accept acum ca pot fi 'batuta' oricand dar ca din asta cu siguranta castigul e al meu ca e clar ca am ceva de invatat de acolo si asta era calea.
si chiar daca ma bag la lupta n-o mai fac cu incrancenarea de dinainte.

'inainte' obisnuiam sa ma gandesc cat de slabi sunt cei ce nu riposteaza. astazi sunt bucuroasa sa inteleg ca o pot face si din alt motiv

nelia
de acord, a te fi eliberat nu inseamna a fi perfect. abia dupa eliberare incepe indreptarea cu adevarat, pana atunci cred ca doar ne luptam sa iesim la liman cumva. abia apoi ne scuturam de toate alea pe care abia le-am cuprins de unde (ne) vin, ne indreptam de spinare, ridicam fruntea si incepem sa reinvatam sa umblam.

conchita

mamica de Fluturas
_

“Before you speak, listen. Before you write, think. Before you spend, earn. Before you invest, investigate. Before you criticize, wait. Before you pray, forgive. Before you quit, try. Before you retire, save. Before you die, give.”
Emma este IUBIRE ****** un copil a crescut in inima mea ****** am un inger pazitor

nelia spune:

Rox, ma indoiesc ca una din fetele care au scris cum se simt acum, dupa ani si ani de zbucium, au avut macar un pic intentia sa scrie ca le e bine ca sa le faca in ciuda celorlalte sau ca sa fie complimentate. Sincer ma indoiesc. Ceea ce ai scris e un pic jignitor pentru categoria cealalta de fete, care sint un pic mai incolo in derularea etapelor si felul cum ai scris le poate inchide gura definitiv si nu cred ca corect. Au fost doua pagini din trei capitole, deci nu mi se pare chiar asa mult... In plus, si sfaturile tale vin cumva tot de acolo, adica tot dintr-o etapa avansata, si multe, dupa cum ai vazut, nu le inteleg si se retrag pentru ca e prea mult si brusc ce le-ai spus. In plus, fiecare are stilul lui de a scrie... unii mai concis, altii mai altfel... sper ca intelegi acest lucru, ca tot sfaturi si idei, tot suport emotional sau macar implicare emotionala sint si in alte mesaje decit in cele in care spui concret ce si cum.

Eu apreciez mult contributia ta la subiect, pentru implicarea ta emotionala, dar asa cum ai spus, nu e un cabinet, e un forum public! Inca o data, nu vreau sa te superi, dar am simtit nevoia, ca si Deus, LauraNicolae si Buli sa spun ce simt intr-un anumit moment.

Asa cum am spus inca de pe pagina trecuta, ma opresc, am spus ce aveam de spus si implicarea mea emotionala la acest subiect a fost pe masura timpului acordat, voi citi si daca am ceva de spus cuiva, voi vedea cum voi face, probabil ca ii voi scrie pe PM, ca sa nu mai deranjeze 'optimismul' ca se poate la oricine, cu care scriu, caci altfel nu pot.

Olympia, nici eu nu conduc si merg pe jos muuuult, gindindu-ma la cite au fost si cite va sa vina...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

rrox3 spune:

Nelia n-am pus sub semnul intrebarii intentiile bune nici un moment. Ideea nu era sa se simta cineva prost, era doar sa ne focusam mai putin pe succes, si mai mult pe drumul parcurs. Cred ca asta e mult mai util.

Mariaa

N-o mai luati personal. Nu am criticat pe cineva. Imi sunteti dragi toate. Am criticat o atitudine. Poate uneori chiar a mea. Din cand in cand ma intreb daca-i OK ce fac, si cand e cazul, intervin corectiv. Nefiind fata in fata, poate pare mai radical ce scriu, sau cel putin asa s-ar zice dupa ce reactii stranesc...

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

nelia spune:

Rox, dar tu stii la fel de mine ca si mine ca un succes in situatiile noastre nu e si nici nu va fi unul definitiv, caci vom avea indoieli oricite zile om avea... Dar eu cred ca tocmai din aceste indoieli vin dialogul, comunicarea, empatia, atunci cind succesul e sigur si definitiv, cind indoielile dispar, dialogul se intrerupe, comunicarea si empatia dispar si ele.

Eu devin ascultatoare/cititoare, sper sa am ce asculta/citi... fetele, curaj!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

conchita spune:

uichendul asta termin ce-am promis, promit. :-)

cat despre discutiile despre succes, mie imi folosesc, nu ma sperie, ci ma ajuta sa inteleg unde am de ajuns, care e destinatia si cum sa recunosc "simptomele" reusitei. nu cred ca trebuie sa ne focusam strict pe durere si pe calea de iesire, eu nu mi-as dori sa raman la nesfarsit in grup ca ajutata, ci sa reusesc cat mai repede si bine sa trec de partea ailalta, a celor care pot ajuta plenar. ajut si acum, dupa cum ma duce capul, dar nu stiu pe propria piele unde e punctul terminus, de aceea citesc cu pasiune povestile despre succes. zau, nu-s inutile si nici deranjante, sunt ca steaua polara, ne arata drumul.

ilia_99 spune:

nelia, nici nu vad travaliul personal ca pe o spalare in apele Iordanului, dupa care ies la suprafata blinda, buna, frumoasa si minunata, plina de calitati si fara niciun cusur... sigur ca va tb sa internalizez partile mai putin placute si sa ma accept si sa ma iubesc cu tot cu ele. si sigur ca nu toate defectele mi-au fost cauzate de colivia frumoasa in care am crescut, ci unele sunt ale mele, pt ca asa s-au format in mine din interactiunea cu alti oameni, din relatiile mele sentimentale, etc..
rrox, eu vad mesajele celor care au ajuns la liman ca pe promisiunea unui "va fi bine", un stimulent, nu un turn-off. asa cum spune si conchita, pe mine nu m-au deranjat defel. dar e posibil ca alte fete sa nu le vada asa. mi-ar parea rau, fiindca sunt sigura ca n-a scris nimeni aici ca sa faca in ciuda altcuiva. si ie mi-a placut raspunsul fetei mele, o emotie exprimata cit se poate de sincer si curat.
conchita
va imbratisez pe toate!