Tatici participanti la nastere
Raspunsuri - Pagina 5
ramonapreda spune:
asa...DA,dar nu sa admire intreaga priveliste oferita de o nastere normala...
Laura25 spune:
cdp offtopic: te rog sa iti stergi de la semnatura link-ul catre acel site. E contrat politicii si regulamentului forumului spam-ul de acest fel.
Bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
sdcristian spune:
da, nu stiu
dar mi se pare aiurea tare de tot sa clasifici tatii ca fiind tati sau ne-tati dupa cum participa sau nu la nastere.
e acelasi lucru cu clasificarea mamelor in mame si ne-mame daca nasc natural sau cu cezariana, daca alapteaza sau nu, daca stau acasa cu copilul sau merg la job...
blackpanterro spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui beren
Mai, eu asta nu pricep. Si eu am crescut in Ro cu povestile generatiei parintilor, dar nu mi-a dat prin cap sa traiesc la fel... fiecare cu viata lui, nu? Alta generatie, alta mentalitate, blah blah. Ajutor DC | www.savethechildren.net/romania/copiii_romania/legislatie/legislatie_acteinternationale.html" target="_blank">Drepturile Copilului | www.salvaticopiii.ro/index.html" target="_blank">Salvati Copiii | R.A. Rescue | Quackwatch | www.math.caltech.edu/code/petition.html" target="_blank">"Mistere" | www.tolkiensociety.org/ts_info/mallorn.html" target="_blank">Mallorn |
Eu mi-am format o parere dupa ce citesc pe forum si dupa ce aud de pe la oameni, inca mai aud ca tatii nu vor/nu sunt lasati/nu stiu. Asta nu inseamna ca toata lumea e asa, nu cred ca am sugerat asa ceva.
Adriana 22+ si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
blackpanterro spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui inaioana
De cand si cum? Ca e prima oara cand aud asta... Stii, nu e absolut nimic oficial, dimpotriva. Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004) |
Nu stiu, sunt plecata de 7 ani, parerea e formata dupa ce aud si citesc nu din surse oficiale.
Adriana 22+ si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
anya spune:
Cred ca tine in primul rand de mentalitate/obiceiuri. Sunt foarte multi care considera ca "asa e normal" si nu reusesc sa treaca mai departe. Pe de alta parte mai sunt si salile de nastere care sunt comune pt mai multe nasteri - nici macar o perdea intre mesele de nastere. Una e sa fie sotul tau/nevasta ta si alta e sa fie un colho de 3 nasteri deodata.
Sotul meu nu numai ca a participat la nasterea primului nostru copil, dar a mai si filmat. Asta s-a intamplat acum 7 ani, intr-un spital de stat din Romania. Norocul a fost ca nu mai erau nasteri in acel moment si a fost ok sa intre (chiar doctorita noastra l-a invitat). La nasterea celui de-al doi-lea copil era pregatit sa intre, dar din pacate erau foarte multe nasteri in acelasi timp si nu cred ca celelalte viitoare mamici (in pozitii nu tocmai elegante) ar fi agreat aparitia unui tatic.
DarkBendis spune:
Ramona, daca as fi nascut "normal" tot langa mine ar fi fost. Si culmea, ar fi fost mai putin speriat, el era pregatit pentru "mess"-ul natural, nu pentru "taietura" (cezariana e totusi "major surgery" si speram amandoi sa nu se ajunga la asta, dar uite ca socoteala de acasa...)
Ideea e ca locul taticului la nastere e langa mama care naste copilul AMANDORURA nu ca sa vada si el sange sau "mess", sau sa sufere si el ca doar si ea sufera, ci ca sa o ajute la nevoie. Sa o tina de mana, sa-i vorbeasca, sa o incurajeze, sa o mangaie - masajul in perioada travaliului face minuni, sa ii aduca o cana cu apa la nevoie, sau o gustare. Sa o asigure ca totul va fi bine, ca poate, ca e puternica si ca se descurca bine, ca nu mai e mult...sa stie sa asculte si sa ignore uneori (taticii care au fost cu noi la cursurile ante-natale au fost avertizati ca s-ar putea sa auda cuvinte cel putin dure la adresa lor in anumite momente), sa poata comunica cu medicul/moasa la nevoie, sa fie acolo daca e nevoie sa se dea un telefon familiei/prietenilor (uite, in incinta spitalelor din UK nu e in general voie sa se foloseasca mobilele asa ca tati facea poteca intre camera mea de travaliu si curte, caci eu cu epidurala in spate nu ma puteam deplasa) etc etc
De fapt, aici nimeni nu-i spune tatalui ca musai trebuie sa asiste la nastere. Se recomanda ca mama sa aiba un "birth partner", adica sa fie cu cineva in timpul nasterii, sa o ajute PE EA. Marea majoritate a acestor "birth partner" e formata de tatici - iar ei doresc sa fie acolo sa isi ajute partenera de viata si li se pare normal sa ia parte la experienta nasterii copilului lor. Nici un alt tatic cu care a vorbit sotul meu atat inainte sa se nasca puiul nostru, cat si dupa nu a spus ca regreta ca a fost prezent in sala de nasteri sau ca a doua oara (sau a ...n-a oara) ar sta pe coridor sau in pub. 
Dark Bendis
& Hogmanay Baby (31.12.2008) 
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"
Tonnia spune:
Nu e vina barbatilor romani, au fost maipulati cu Ileana Cosanzeana si celelalte ca ea si uite asa ei inca mai cred ca femeile au baloane de sapun vernil pe dedesubt.
Una peste alta, n-as pleca in varf de munte cu un barbat care nu suporta sa vada una alta. E vorba sa fie acolo la nevoie, apt sa ajute, iar daca are limite sa si le depaseasca. Pur si simplu!
Si daca ii e greu, sa se pregateasca, vorba lui beren.
pisi-pis spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sdcristian pisi pis, ce nu intelegi? de cand e lumea pana in timpuri mai moderne, mama nastea intr-o camera cu o moasa, el statea in alta camera si astepta. acum, cand lumea s-a mai deschis la minte, unii tati vor sa participe si ei, sa ajute. femeile trebuie sa fie pregatite sa nasca pt ca doar ele pot face lucrul asta. fizic vorbind. pregatita sau nu (ca nici femeile nu sunt toate pregatite - am incercat sa ma uit la o cezariana pe net, da nu am putut, nu pot sa vad nici macar o injectie) copilul la un moment dat trebuie sa iasa. |
Pai multe lucruri nu faceau barbatii inainte, de exemplu nu miscau un pai in casa, si asta nu inseamna ca acum trebuie sa avem intelegere pentru perpetuarea acelorasi obiceiuri. Nici pentru femeie nasterea nu mai e ca inainte, acasa, acum e totul pe banda rulanta, femeia naste inconjurata de straini, nu de moasa satului pe care o cunostea de-o viata si cu restul familiei de sex feminin. Femeia isi petrece multe ore din travaliu printre doctori si asistenmte pe care nu i-a vazut niciodata in viata, in pozitii de multe ori nenaturale, singura, fara nici un sprijin. Asa cum zicea Beren, tatal cu un minim de efort si intelegere poate aduce un sprijin moral foarte important. Daca noi, pregatite sau nu, trebuie sa nastem, tot asa si barbatii, pregatiti sau nu, trebuie sa-si asume responsabilitatea. Au portughezii o vorba, "Daca esti (pregatit, gata, etc.) e foarte bine, daca nu sa fi fost!"
Sa luam alt caz, copilul grav bolnav, internat in spital. Atat mama cat si tatal pot fi pieriti si speriati, dar asta nu inseamna ca macar unul dintre ei sa nu fie internat alaturi de copil, trebuie sa gaseasca resursele necesare sa isi invinga propriile spaime si sa ajute atat cat poat. Participarea la nastere a tatalui o vad in acelasi registru, este o situatie speciala in care este necesar ajutorul lui. Asa cum o femeie nu se duce sa nasca din placere, nu vad de ce tatal ar trebui sa asiste doar daca i-ar face placere.
Si ca sa sochez si mai tare, dupa 36 de saptamani de gestatie, viitorii tati sunt incurajati la maternitate sa faca masajul perineului viitoarei mame, pentru a evita epiziotomia. Tatii pot sa aiba un rol activ pentru o nastere usoara inca inainte de nasterea propriu-zisa.
sdcristian, nu, tatal nu e mai putin tata daca nu asista la nastere, el poate sa fie un tata excelent si fara sa asiste. Bine-inteles, pentru a fi un tata bun, pe viitor va trebui totusi sa-si infranga temerile si sensibilitatea in cazul in care copilul este bolnav si are nevoie de el. Pentru mine, personal, e doar mai putin sot, pentru ca m-am casatorit cu el "la bine si la greu", iar nasterea o consider un moment greu, cand am nevoie de sprijinul lui mai mult ca oricand.
carolinah spune:
Noi avem 2 copii si pe amandoi i-am "nascut impreuna", nastere indusa. Sotul meu mi-a povestit dupa prima nastere ca a fost cumva ciudat, era ca si cum s-ar fi detasat emotional si a ramas cu partea practica: eu eram acolo, trebuia sa ma ajute, ajuta cum putea etc. Eu recunosc ca as fi fost pierduta fara el, cu toata epidurala mea.
La al 2-lea copil stiam deja cam ce si cum, n-am estimat ca nu va prinde epidurala... Oooops, ca atare marea lui grija a fost sa ma tina pe mine focusata pana la capat, ca eu, escapista, ma panicasem si nu mai voiam sa colaborez... deloc...
Nu s-a gandit vreo clipa ca nu eram prea apetisanta in momentele alea... Stia pentru ce venisem si isi concentra fortele de toate felurile spre telul final: sa plecam cu un bebe sanatos in brate acasa!
Si da, nasterile fetelor noastre sunt pentru amandoi amintiri f pretioase si o piatra f solida la temelia casniciei noastre
.