Copilul din vecini
Raspunsuri - Pagina 12
nelia spune:
Vikinga, nu stiu ce ai facut pina la urma, ca sint abia la inceput, dar si eu am avut fetita de suflet, o colega de-a Agatei din primul an de scoala, adica cel de la 5 la 6 ani. Locuia aproape, Agata abia astepta sa aiba un partener de joaca, asa ca am acceptat... dar era tot timpul aici. A mers asa pina s-a nascut Tudora, intr-o zi am plecat cu trei in parc, fata e mai descurcareata pentru ca e lasata singurica in parcul de linga noi, dar nu si in cel mare in care nu mergea decit cu parintii. Cind s-a vazut acolo, a uitat brusc cu cine a venit, nu o zic cu rautate, desi Agata suferea... dar pur si simplu a trebuit sa alerg proaspat nascuta, cu bebe in brate si Agata de mina dupa ea... Am plecat in sfirsit si cind am dus-o acasa, i-am spus mamei doar ca nu mai poate veni atit de des la noi, pentru ca eu trec printr-o perioada mai dificila si trebuie sa ma obisnuiesc cu doi copii, mai mai pina voi avea nevoie sa stiu cum e cu trei. Dar am fixat o zi pe saptamina, in general simbata dupa-amiaza cind putea sta citeva ore la noi... si asta a fost. Apoi Agata a schimbat scoala si s-a mai racit relatia, ies cu bicicletele, ies cu cu rolele, fetita tot singura, eu nu am curaj, tot cu ochii dupa Agata sint de pe geam, ca parcul e in fata geamului de la bucatarie... dar in casa nu mai intra. Nici Agatei nu-i placea sa stea acasa la fetita, dar nici nu pot sa spun ca era invitata prea des.
Altfel fetita era in regula, nu facea probleme, dar cind e prea mult, efectiv devine alt copil pentru care porti raspunderea si stiu ca nu e usor. Ma duc sa vad ce-ai facut, desi am o vaga banuiala.
Am citit... Vikinga, esti mai tare decit mine, eu numai dupa o iesire in parc in care nu m-am simtit sigura pe mine, nu am putut sa merg mai departe. In timp ce o cautam pe fetita respectiva prin parc, chiar asta ma intrebam: si daca nu o gasesc, daca o gasesc accidentata, ce fac, ce le spun parintilor? Sotul meu e mult mai sigur pe ceea ce poate sa faca singur, pleaca doar cu cite unul sau doi maxim dinte copiii lui, niciodata cu altul strain. In casa sta cu toti trei ai lui si foarte rar a mai stat cu inca unul, dar sa fie mare, peste 5 ani. Nu poate mai mult, nu e sigur pe el, nu se baga, din start.
Si citind ultimele doua pagini, m-am hotarit, vreau si eu sa stiu psihologie!
LadyJ, 
- dar stii asta deja. Daca nu-i cu suparare si nu-ti cer prea mult, ti-am trimis un PM, as avea nevoie de sfaturi pentru lecturi.
Citind ce a scris Vik, mi s-a inmuiat inima pentru vecina respectiva si pentru P.
Vik, ai putea fi pentru ea Buburuza de la Copilul captiv. Eu cred ca are mare nevoie de o buburuza...
Singurul lucru care nu cadreaza in mintea mea este mersul la piscina.
Adica, personalitate evitanta, inteleg problemele asa cum le-a descris Vikinga... daca statea in curte sau in casa si citea, retrasa in lumea ei in case simtea sigura pe ea si bine, in regula... dar sa-ti faci gentuta, sa pui tot ce trebuie pentru piscina, sa te aranjezi, ca nu te poti duce chiar oricum acolo, trebuie sa fii epilata, cu unghiile facute, nu? In timp ce copilul e in vecini cu orele? Pina la piscina, pare totul asa cum a spus Vik, dar daca tot baiatul stie sa inoate si e mare... de ce nu e si el in piscina cu ea? De ce se duce singura? De ce nu ia si copilul cu bicicleta, de ce se duce singura? Ma rog, poate nu inteleg eu, nu incerc sa o judec, doar ca daca restul nu mi se par premeditate si analiza Vikingei poate sa fie corecta, mersul ei la piscina sau cu bicicleta in timp ce copilul este prin vecini, mi se pare o chestie calculata si pe astea nu prea le iert.
Editez sa spun ca acum mi-am dat seama ca ai spus ca merge pe bicicleta si la piscina, dar ca pe bicicleta o face oricum, si la servici se duce asa, iar la piscina se duce cind nu e nimeni, si acum, dupa ce mi-am adus aminte, m-a cuprins din nou duiosia si le vad ca pe singurele ei refugii, unde se simte si ea bine si sigura pe ea. Of!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
kariguld spune:
Vik, daca ar fii asa cum spune lady, multe mame din Germania ar suferi de personalitate evitanta. de douaj de ani de cand umblu pe meleagurile nemtesti, am cunoscut f multe femei ca mama lui P. sunt mai degraba persoane comode, care n-au fost invatate sa faca nimik, sunt comode prin defintie. n-au invatat in copilarie, adolescenta si au crescut asa. aici, stii si tu asta, se gasesc de toate la magazin, mancare gata facuta sau semipreparata, o pui in oala si gata. prajituri de gata, chiar e mai costisitor sa le faci tu acasa. sotul meu spune ca si cea mai lenesa femeie traieste aici, nu are cum sa moara de foame. si el cunoaste si mai bine ca mine natia asta. nemtoaicele sunt femei comode si carora nu le place sa se implice in ceva nou. fac copii, au familii si cumva se descurca ele.
parerea mea, despre mama lui P, este ca nu are personalitate evitanta, ci s-a invatat sa fie comoda si sa nu-si asume responsabilitati de-a lungul anilor. si probabil ca nici nu si-a dorit copilul, dar la facut la dorinta sotului. iese la piscina, are un job, merge cu bicicleta, citeste carti face activitatile pe care le vrea, pentru ea, pentru sufletul ei. copilul e o responsabilitate mult prea mare ptr ea, cineva ia preluat raspunderea lui si ei ii este bine asa, nu mai are griji. isi ia geanta si pleaca la piscina....
cunosc f multe nemtoaice comode, care nu stiu sa faca un ceai sau o prajitura, care nu stiu sa primeasca un musafir, dar nu pentruca au personalitate evitanta, ci pentruca sunt f comode si de ce sa se deranjeze sa faca ceva, cand pot beneficia bine-mersi de altul?
e foarte posibil si sa aibe personalitate evitanta, nu stim asta. se poate afla numai daca ar merge la terapeut.
aici sunt tot felul de facilitati, unde orice nepriceput si neinitiat poate invata si cere ajutor, daca vrea.
iti dadeam ex cu pagini in urma de doua cazuri, cu urmari neplacute. unul aici in Germania, aproape identic cu al tau. s-a intamplat pana la urma un accident cu copilul din vecini, atat de neplacut incat accidentarea a dus la pierderea partiala a vederii unui ochi. atunci, mama copilului a uitat de comoditate sau personalitate evitanta si a tarat-o pe vecina ei in procese si amenintari, s-a schimbat la 180% fata de cum era. din "nu pot, eu nu stiu sa fac asa mancare , la noi nu se poate, nu avem posibilitati, etc etc" a devenit dintr-o data foarte preocupata, stia, putea, avea.....
si tocmai, ca tu Vik nu stii cu precizie cum este vecina ta, (trebuie mers la psiholog ptr a afla) incearca sa faci o proba, sa vezi daca ea vrea sa invete si se poate schimba. ia gaina, ceapa si morcovul si dute peste ea acasa sa vezi daca e doritoare sa-i faca mancare asa de buna fiului ei. spunei sa noteze in caiet reteta, spunei ca o poti invata si altele....daca ai timp si energie. pe copil stiu ca-l iubesti si-i vrei binele, dar nu uita responsabilitatea ta sunt copii tai prima data. iar ea poate merge la terapeut sa se trateze.
repet, e parerea mea, ca una care cunosc foarte bine nemtoaicele.....
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
M-am nascut pentru succes!
Bic spune:
Raspuns la prima postare a lui Vikinga.
Eu va scriu din punctul de vedere al celei cu un singur copil care fuge in vecini.
Deci, scenariul la noi e in oglinda cu cu cel al lui Vikinga, numa' ca eu ma stresez mult. Sa va spun de ce.
Vecina mea, care intre timp mi-a devenit o prietena extrem de buna, are doua fetite, dintre care cea mica cu trei luni mai mare decit a mea.
Fetele vin mai tot timpul la noi la usa, si apoi o zbughesc la ele acasa sau alearga pe strada. Fii-mea, hop dupa ele. Daca alearga afara intre case, nu ma deranjeaza pt. ca nu stau pe capul nimanui. Problema este ca in mod invariabil, cele trei fete ajung in casa vecinei, unde e mai interesant ca au tone de jucarii, o curte misto cu o groaza de atractii.
Acum, are e problema mea: ca ma simt obligata sa ma fac ca intr-un fel sint si eu prin preajma, ca sa nu se inteleaga ca mi-am abandonat copilul la vecina, in timp ce eu imi fac treburile acasa iar ea trebuie sa stea cu 3 copii. Dar pe de alta parte, daca copiii sint impreuna si se joaca, taman atunci reusesti sa faci cea mai multa treaba. EU una, cind am de facut treaba, o chem pe fetita cea maica la noi si atunci ele se joaca si eu ma ocup de ce trebuie.
La schimb, eu ma ofer sa le iau pe fete in parc sau la plaja, sau la story time, ceea e vecina mea nu prea face. Problema este ca fata cea mare nu vrea niciodata sa mearga cu noi, deci ea nu primeste in schimb timpul ei, cum il am eu.
Pe de alta parte, eu una nu reusesc sa fac nimic pt. ca tot timpul trebuie sa ma duc alaturi sa verific ce face fii-mea, daca nu ii deranjeaza, etc, in timp ce vecina mea sta la ea acasa si-si termina de gatit cina bine merci. Iar eu, alerg cu gura scoasa intre curatzat stevie, pus apa la fiert, maturat, scos rufe de la masina. GRadina ramine intotdeauna nefacuta, pt. ca nu pot sama ingrop in spate, in timp ce nu stiu exact ce face fii-mea in vecini. O "extra" problema este ca daca ma plantez la vecina acasa, incepem sa vorbim, sa spritzuim si iar nu pot sa plec sa-mi vad de stevie.
Iar sa o impiedic pe fii-mea sa mearga alaturi este practic imposibil, mai ales in timpul verii, cind fetele alearga ca zantecele de la o casa la alta. Fiind singura la parinti, pt. fii-mea casa noastra niciodata nu e mai interesanta, orice as face eu. Doar daca ii propun sa se uite la tv si asta in mod clar nu e o alternativa viabila.
In cele din urma eu i-am spus vecinei si prietenei mele asa: vara este imposibil sa o tin pe fii-mea departe de casa ei. Daca fetele vin la noi la usa si o zgindare pe fii-mea, ea o sa vina la ea. Daca pe ea o deranjeaza prezenta lu' fii-mea acolo, sa-mi spuna sa vin sa o iau. Mai mult, nu am ce face. Vecina de vis-avis, prietena si ea cu noi doua, tot imi spune sa stau linistita ca this is life: in orice cartier exista o casa- UNA -in care se string toti pititii cartierului.
Smaranda Ioana, 3.11.2005
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75330" target="_blank">Povestea nasterii
Info utile despre cresterea copiilor
www.askdrsears.com/" target="_blank">Dr. Sears
www.positivediscipline.com/" target="_blank">Disciplina afirmativa
vikinga spune:
Bic interesant ce zici tu si asa e, intotdeauna tre sa fie o casa care-i stringe pe toti cum e de ex la Ruxij ori la mine.Numai ca la Ruxij is copii de aceeasi virsta, is mari, nu prea mai ai treaba cu ei, practic ea le-a asigurat un loc de joaca la ea in curte. Probabil daca-l aveam numai pe Aldo si veneau niste colegi plus P. din vecini, nici nu-mi puneam vreo problema.Si cu doi n-as zice ca am simtit deranjul prea mare doar uneori incomoditati pt ca nici baietii nu erau chiar marisori. Aldo avea 3 ani si 3 luni cind s-a nascut Nadja si P. 4 ani si ceva. Dar acum cu trei cu nevoi fix diferite, pur si simplu nu mai merge treaba. Si e dreptul meu sa pun frina. La urma urmei casa cu atractii se poate muta si la ea in curte, sa-si ia si ea o trambulina ceva si sigur va avea succes. Pai pt un copil de aproape 8 ani cum sa mai fie atractie groapa cu nisip!Nelia eu n-as zice ca is asa induiosata dupa ce am concluzionat ce e cu personalitatea ei. Mi-e mila de ea in sensul ca mi-e mila ca-si traieste viata asa intr-un cerculet mititel, cu atitea frici si neputiinte.Dar informatia asta o gasesc folositoare mie deocmadata. Pt ca voi sti cum sa o iau si mai ales nu o sa ma mai incarc cu energie negativa din cauza situatiilor neplacute ori neintelese de mine, cum era inainte.Is destul de egocentrica dupa cum se vede, nah nimeni nu e perfect.Dar pe bune, n-am venit aici sa fiu mama natiunii, is aici sa-mi traiesc viata mea si sa mi-o fac frumoasa. Si eu am avut niste nereguli, niste vinovatii legate de mine ca persoana care ma trageau in jos. Dar le-am detectat la timp am mers la un consilier psiholog chiar nu mult timp, citeva sedinte, le-am rezolvat si acum imi traiesc viata in continuare asa cum stiu. Si am invatat de atunci ca daca eu nu functionez cum trebuie, totul se duce de ripa. Ia uite, cind am grija de mine, cind stiu sa ma pun in centru, pot sa trag fara probleme, fluierind si familia mea, si catei, si am grija si de frumusetea si corpul meu, de familia din ro, fratele din it, ia uite pina si de vecini:)) De cind zic ca-s fericita cu trei copii si toata nebuneala de aici nu ma crede nimeni.De asta informatia are mai multa valoare pt mine pt ca voi sti sa ma raportez mai bine la nevoile ei si asa nu tre sa-mi mai fac nervi cu situatii jenante de genul oferta de un euro pe care i-am facut-o, ca m-a indispus si pe mine grosolania.Nu am sa fiu nicio buburuza pentru ea, n-o sa sar garddul ca barba-su in chiloti cu o gaina in mina si cepele in alta, nu o sa ma bag cu forta sa o invat io, ca de fapt chiar ar fi rau! Iar vin io cu solutia focus pocus.dar de as fi stiut de probelemele ei altfel as fi procedat si cu siguranta era mai bine. acum deja multe trenuri is pierdute cum se zice. pt ca deja nu ne mai vizitam de mult timp, 2 ani cred, hai ca a venit acum la babykaffee dar la ziua mea nu am mai invitat-o anul trecut de ex, in plimbari impreuna nu am mai fost de asta vara, in sarcina nu am mai avut chef deloc de ameteala si lipsa ei de vlaga, ma indispuneau.ar parea curios si invaziv sa incep sa ma bag acum brusc asta pt ca am gasit io problema si solutia.Dar totusi de acum incolo daca cumva or sa apara ocazii o sa le fructific! daca iese ceva, bine! daca nu, iar bine.De ex o sa incerc sa o laud si sa o incurajez mai mult ca inainte, chestii din astea. Adica cum am zis pe pagina trecuta, in limita timpului si disponibilitatii mele.Asta e! Ea nu e responsabilitatea mea si nici o urgenta pentru mine.Si apoi daca s-ar trata si ar deveni normala pai cu siguranta i s-ar destrama tot universul pe care si l-a creat cu sirguinta pina la 47 de ani. Ii face vint chilotarului si o taie in lumea mare si mai stii, poate nici asta nu o sa o faca fericita:)Ca daca ai gustul liberatii in tine, il cauti cum poti si singura.Kari eu nu am alte prietene de genul ei. ea chiar e ceva aparte. hai ca una face nush ce fel de mincare ori nu gatesc zilnic. Nu gasesc asta grav deloc. Mai bine asa decit ca femeile romance ale generatiei mamei mele care si munceau si gateau numai mincaruri migaloase si tot ele cresteau copii. Nu am prietene de stau pe ajutoare o viata in hertz 4 si care doar stau asa in comoditatea lor, le tine barbatul, statul ori mai stiu eu. Mie in general imi plac femeile pe aici, desigur cu respectul si intelegerea pt fiecare cu felul lui de a fi dar per total e de bine zic eu. nu gasesc victime in jurul meu, nu gasesc delasare in privinta copiilor, au grija si de ele cu iesirile intre fete, au o independenta a lor, stima de sina mare, incredere in ele ca pot face fata si divortate, nu se pling cu au copii si chiar multe din ele au 2 copii, eu si inca una avem trei. Nu sunt stilul de plingacioase cu oh ce grea e viata etc etc..Si chiar am un cerc larg d eprietene si cunostinte.Acum poate ca si e normal ca asa cum sunt eu sa am in jur si astfel de prietene, vecina mea de ex nu ar fi intrat nicicum in preajma mea, din cauza nepotrivirilor si chimiei dintre noi asa ca nici nu as fi avut habar de ea daca nu era P. cu fiu-miu prieten.E o tara de 80 de milioane Kari! Nu se poate nicicum generaliza. Ca asa-s toate, asa-i natia.Asa ziceam si eu inainte cind venisem in tara asta cu ideile de acasa, ca ele-s neingrijite, neepilate, ca au casa murdara ca nu fac mincare, ca ei is reci si asa mai departe ce auzisem in ro.F fals totul, depinde atit de mult de la om la om.Te invit sa-i vezi in port ori cind ne gasim pe mare 8-9 barci, iti arat poze cum le legam intre ele si facem ca o punte si ce hohote de ris si deschidere si caldura si ce mai vrei tu gasesti. Mama cind a ajuns aici si auzea pe la mese hohote de ris dar asa in gura mare si galagie pe la terase tare se mai minuna, zicea ca ea era sigura ca astia nu rid asa:) Ok e adevarat aici e destinatie de vacanta e si normal s afie lumea mai relaxata.Insa eu vorbesc si de viata de zi cu zi traita printre ei.Cu cite caldura imi ziceau prietenele mele nemtoaice sa le sun chiar si noaptea in caz de nevoie cind eram noua aici insarcinata cu Aldo. Eu vorbeam pe atunci numai engleza unele numai germana dar intelegeau engelza cit de cit de prin vacante si ce-si aminteau din scoala si aveam o zi din sapt, miercurea, zi de cafele eu cu inca 2 care aveau bebei nou nascuti si eu ziceam pe engleza ele pe germana mai prin semne ne intelegeam cumva. As avea atitea sa povestesc.Ideea e ca nu, o generalizare nu ma atrage ca si tema de discutie ori concluzie. Eu am experientele mele si nu mama lui P nu e ceva atit de intilnit de mine. Cu siguranta or mai fi, nu zic nu. Dar nu-i asta nicio dovada in sprijinul generalizarii, ca asa-s toate neputiincioase. Ba eu pot spune chiar din contra!Cam toate muncesc, au copii, nu au bone la copii, merg si la o sala, socializeaza si cu altele nu-s inchis ein cercul familiei, calatoresc mult pt ei vacanta e cult de acuma, unele au menajere asa maxim pe sapt, altele baga banii aia in buzunar din bugetul familiei si fac ele, au unele au pair pt copii si-s mindra ca in cercul prietenelor mele nu-s cu au pair tinute ca sclavele la munca non stop, nu-s ajutate de bunici ori alte neamuri. Ce mai discutia poate fi lunga. Si da in privinta vecinei is chiar sigura ca sufera de tipul asta de personalitate, am mai citit ce mi-a dat LadyJ si nu pot aplica treburile alea niciunei alte prietene din ro, germania ori altundeva, poate asa tangential in unele aspecte, dar asa nimerite din plin la orice punct nici una.
Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.
ladyJ spune:
Kari, intre comoditate,timiditate, rezerva,lene si tulburare evitanta este o diferenta foarte mare.
Lagat de vecina lui Vik, eu nu imi insusesc niciun fel de merit de analiza, ca nu suntem in cabinet, si nu am pretentia de pus diagnostic fara ca macar sa cunosc persoana.
Pur si simplu, particularitatile descrise aici de Vik se potrivesc foarte bine tulburarii evitante. Sau invers.
Descrierea modului in care se manifesta aceasta personalitate a fost recunoscuta de Vik in comportamentul vecinei.Foarte multe particularitati se potrivesc.
Pe masura ce Vik dadea mai multe amanunte se contura mai bine imaginea.
Si nu cred ca sfaturile mele ar dauna ceva vecinei, lui Vik, sau lui P.
Evident ca diagnosticul oficial il pune terapeutul in cadrul sedintelor, n-a negat nimeni asta.
blackpanterro spune:
Pt familiile cu un copil e foarte bine daca in curte se pot face cat mai multe atractii. Noi i-am luat lui Aidan casuta, tobogan, lada mare de nisip pe care am transformat-o in lada de apa vara unde se joaca pruncii de turba desi sunt numai vreo 100 de litri de apa.
Aidan e foarte pop.u.l.a.r pe aici din cauza atractiilor si desi e copil unic deocamdata nu sufera de lipsa copiilor in curte.
Dar si el merge la vecina in curte cand sunt copiii la trambulina asa ca overall se imparte sarcina de a avea prunci in curtea personala.
Adriana 22+
Isabel Marie si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
kariguld spune:
Vik, eu nu am generalizat. am spus doar ca am intalnit destule cazuri de nemtoaice comode. nu care stau pe social, nu hausfrau. femei chiar moderne, cu joburi bune, in diferite orase, Berlin, Koln, Magdeburg, si alte orase pe unde am mai fost. dar comode pentruca asa vor ele sa fie si asa le place.
avem prieteni nemti, de multi ani, unii sunt f amabili se ofera sa ajute, sa sutina, si chiar fac, dar sunt si unii care numa dau din gura....
so, peste tot oameni si oameni.
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
M-am nascut pentru succes!
pisigri spune:
Eu cred ca o sa fiu cumva offtopic; nu m-am bagat in discutie pina acum, desi am citit, pentru ca na, nu am experienta, fiica-mea e mica si cind e vorba de mers in parc la copii sta dupa fusta mea mai mult. Dar:
1. Eu as putea sa spun ca am fost un fel de P. Bine, nu am avut la cine sa ma "mut", ca ai mei nu m-au lasat, ei oameni cu mare grija sa nu deranjam, cu bun simt si poate un pic prea fixati pe ideea asta de a nu exagera, de a nu deveni incomozi, de a nu deranja etc. Dar cea mai mare parte a copilariei am avut o singura prietena (care fireste ca era si cea mai buna) cu care petreceam mai tot timpul liber. Cind ea era "expediata" vara la tara la bunici, parca eram pierduta, stateam in casa si lincezeam, ca afara singura nu prea ma lasa maica-mea (frica de istoriile cu copii furati, violati, ademeniti, pacaliti) iar cu mine mergea mai rar, ca sora-mea era micuta, e diferenta de 7 ani intre noi.
Per total, am crescut un adult introvertit, mai atent la potentialele neplaceri ale altora decit la potentialele mele neplaceri, ma pierd in multime, ma intimideaza intilnirile cu multe persoane pe care nu le cunosc (sau care, mai rau, se cunosc toate intre ele), urasc sa vorbesc in public, stau mereu "la locul meu", analizez exagerat de mult mediul, anturajul, persoanele noi, inainte de a deschide gura sa spun doua vorbe, ma gindesc de 10 ori inainte de a face o gluma ca nu cumva sa fie interperetata gresit, sau sa jugneasca pe cineva, sau sa fie considerata grosolana.
In cercul meu de cunostinte, de prieteni, sint alt om, sint vesela, nu dau pe-afara de energie dar nu-s nici momiie lesinata, cint cu ei la focuri de tabara, merg oriunde cu gasca cu cortul, dragalesc orice potaie imi iese in cale (dar imi este extrem de greu sa ma "strimb" cu copiii mici ai altora, desi acu sint fix in faza in care ma strimb toata ziua cu fiica-mea, deci am antrenament :))); de fata cu persoane straine insa ma pierd, ma simt mica si neinsemnata.
Cit din firea asta a mea se datoreaza "zodiei" :D si cit este neincredere si lipsa de self esteem dobindite in copilarie din cauza unor parinti cu ffff putini prieteni si a vesnicelor sfaturi ale mamei "sa nu deranjez", nu stiu. Dar eu il inteleg si pe P (si cred ca toate mamele de aici il inteleg), o inteleg cumva si pe maica-sa. Pentru ea, daca e la fel de nesigura ca mine, lucrurile au devenit deodata f simple: vecina Vikinga se pricepe la copii ca deh, are antrenament cu ai ei, e voluntara, energica, descurcareata, necomplexata, stie sa faca papa bun (si la noi acasa zic eu ca se face papa bun, dar fiica-mea care se strimba la mincare de zici ca-i dai matraguna, maninca in vizite de rupe), face chestii interesante (barca) cu care nu se poate concura...deci sa trecem cumva responsabilitatea pe umerii ei, ca ea e sigura pe ea.
Fara sa am vreo intentie de a jigni si fara sa o spun la modul peiorativ, tu, Vikinga, esti "seful haitei" (stiu ca intelegi de-adevaratelea ce-i aia, ca doar ai catei), iar mama lui P este unul dintre acei membri de haita care se bucura ca nu va gresi pentru ca, nu-i asa, ea nu e nevoita sa ia decizii, are cine sa o faca in locul ei.
2. Fara a judeca, dupa cum am spus nu am dreptul asta in lipsa unei experiente de viata adecvate, m-a surprins oarecum neplacut atitudinea unora dintre mamele care au scris. "Vik, spala-te pe miini, cu e copilul tau, fa-l pachet si du-l inapoi la ma-sa" nu mi se pare o atitudine corecta fata de aceasta problema; este doar varianta usoara si safe. Sint de acord ca e greu cu 4 dintre care unul miiic de tot, sint de acord ca sint locuri in care P nu are ce cauta, din motive de siguranta (pe mare), dar cred ca ruptura nu ar trebui sa fie ruptura, ci un soi de "intarcare" lenta, care sa aduca beneficii atit pe termen scurt cit si pe termen lung, sa-l pregateasca pe P pt momentul in care poate Vik va fi si mai putin disponibila, sau poate Aldo se va fi saturat de compania lui P si va alege (singur) un alt cerc de prieteni din care acesta va fi exclus etc
If you can't say something nice, then don't say nothing at all
"In a world filled with hate,we must still dare to hope.In a world filled with anger,we must still dare to comfort.In a world filled with despair ,we must still dare to dream. And in a world filled with distrust,we must dare to believe."-Michael Jackson
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
nelia spune:
M-am gindit si m-am tot gindit... ma induioseaza sau nu ma induioseaza. Si raspunsul este ca da, ma induioseaza, dar cind mi-o vad pe bicicleta si la piscinta, locuri in care ar putea fi si copilul... oricum, mai bine decit lipit de gardul vecinii, trist si parasit, dar probabil ca nu mai bine decit in curtea vecinei... imi dispare brusc duiosia. Pentru ca a merge pe bicicleta si la piscina este o actiune gindita si premeditata, a lua o carte si a te izola in ea, nu... Deci o vad cu duiosie cum citesti, mai ales daca sint carti despre felul cum trebuie sa fie crescut un copil si face eforturi si aplica ceea ce citeste... in timp ce in viata reala pur si simplu nu stie cum se face, dar nu o mai vad cu duiosie cind ii vad copilul trist si singur lipit de gard, uitindu-se in curtea unde sint copii veseli, ai caror mame stiu sa faca ceva sa le aduca zimbetul pe fata si pe ea, singura, pe bicicleta, cu parul in vint, in aer curat sau in piscina, singura, cu ea insasi si cu timp berechet ca sa se lase dezmierdata de apa... in timp ce vecina fluiera si incoloneaza droaia de copii, le face activitati, incearca sa le construiasca amintiri, sa le ofere ceva placut, bun si cald in fiecare ora. Nu de alta, eu sint ca vecina, da' n-am fluier si stiu cit este de greu... pina pe la doi ani ai Tudorei, asa era si la mine. Placut, unde sint copii multi e viata si mie imi place viata, dar greu, iar raspunderea pentru fiecare in parte te cocoseaza. Si da, raspunderea e mai mare pentru cei care nu sint ai tai, Tudora si-a rupt buza pentru ca eu eram la baie sa-l oblojesc pe al saselea din casa... Dar mamele erau la munca, nici macar la teatru sau la film, copiii erau la mine pentru ca ele aveau probleme grele de rezolvat, unde nu se putea cu copii. Asa mai merge si chiar si asa e greu, e tare greu sa fii mama natiunii. Si eu spun ca am avut noroc ca nu s-a intimplat nimic, pentru ca putea sa se intimple de toate... Cind nu am mai putut, am pus punct, atunci dupa cel parc si un pic mai incolo, am inchis gradinita, o am pe a mea.
Dar si eu spun ca acum lucrurile au mers prea departe si sint de acord cu Pisigri, ca trebuie cumva sa reduci prezenta lui P. in familia voastra, spre siguranta lui, a copiilor tai si binele tau, ala de la cap, dar ca aceasta trebuie facuta exact ca o intarcare lenta, altfel tot ajutorul dat de tine pina acum va fi in zadar si se va transforma intr-un mare rau. Sper doar sa reusesti sa o aduci un pic la viata pe mama lui P., e atit de placut sa-ti petreci timpul cu fiul tau, mai ales ca e marisor si pot face atitea lucruri impreuna. Sper sa gasiti solutia impreuna, ea si P., tu si P., tu si vecina... si tati cu chilotii lui - fa-i cadou o pereche de pantaloni scurti, poate se prinde. Am ris cu lacrimi la faza cu saritul peste gard si mama ta... sau la cea cu fluieratul marinaresc cind ii chemi la masa sau cind ii aduni pe plaja. Sa stii ca si eu am incercat sa fiu mai calma si sa vorbesc frumos si blind, dar nu sint placuta asa, Agata m-a intrebat daca ma doare gitul, de ce vorbesc asa incet... si am renuntat, ca nu ma lua nimeni in serios.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
Monnvas spune:
Vik,
1. ai facut enorm pentru copilul asta: i-ai acordat atentia pe care nu o primeste acasa si i-ai aratat ce inseamna o familie adevarata; chiar daca in prima instanta e frustrant, pt ca el nu face parte din acea familie, mai tarziu va sti, sper, sa nu repete greselile parintilor biologici.
2. gandeste-te nu numai la responsabilitatile pe care ti le aduce acest copil "de suflet", ci si la satisfactii. Cum te simti cand ii vezi zambetul?
3. Oricum lucrurile se vor schimba cand va merge Aldo la scoala. Va avea alt program, va avea de facut teme, va fi in vizite la colegi, iar P. incet-incet va iesi, macar partial, din peisaj. Deci nu e nevoie de o decizie radicala, "intarcarea" treptata de care vorbeste Pisigri se produce, treptat-treptat, indiferent de masurile pe care le iei; daca poti ajuta aceasta dezlipire din dependenta, insa cu blandete, cu atat mai bine!
4. Chiar daca e vorba de mentalitati locale sau de tipul de personalitate, m.uierea n-are nicio scuza! O fi asa greu sa il ia si pe copil la piscina, sa se balaceasca impreuna? Si zic asta fiindca ma recunosc partial in descrierea personalitatii respective, dar ma chinui sa nu vars problemele mele de personaliate in capul copilului.
5. din nou si multe
Monica mami de cu motoras CRISTIAN
(7.03.2009)