Discutii off-topic (la "Taticii ...")

ruxij spune:

Suna idilic! Nu'sh de ce insa sunt putin sceptica ccc ca toate merg asa ca unse. Nu merg nici in familiile intacte. In ce scoala nu mai e decat un copil cu parintii biologici impreuna? Desi procentul de divorturi e 50%, aici unde sunt eu, printre prietenii si colegii lui fi-miu, nu e niciunu' care sa nu aiba parintii impreuna.

conchita spune:

mie custodia comuna imi suna ca-n pilda cu cele doua mame si Solomon judecator. fiecare tragea de copil, iar mama de imprumut a cazut de acord sa-l taie pe jumate (custodia comuna). cand pui copilul in centru, oricat de tare te-ar durea si oricat de nedreptatit te-ai simti tu, parintele, renunti daca asta e ultima solutie pentru binele copilului tau. tu vrei acces la copil, dar copilul intr-adevar asta are nevoie, sa fie navetist intre sapte case (bunicii i-ati uitat) cu enspe ecsi si actuali si copii dintr-a doua si-a noua casnicie si frati vitregi? multi cred ca idealurile comuniste au fost drepte si frumoase in teorie, doar ca n-au stiut rusii sa le aplice corect. eu cred ca e o utopie si rezultatele sunt dezastruoase. copiii sunt adaptabili, dar de ce le-as forta inima sa se adapteze la rau?

daca ambii parinti sunt buni (nu contest asta, ci asta e ipoteza), inseamna ca nu conteaza la ce parinte sta copilul permanent, atata vreme cat celalalt e prezent! stabilitatea copilului este de milioane de ori mai importanta decat dreptatea parintelui. daca il iubesti, il lasi unde ii este cel mai bine copilui, nu tie. cata vanitate trebuie sa ai, ca tata in primul rand, sa crezi ca o femeie pe care ai iubit-o si cu care ai facut un copil si a fost mama buna casatorita cu tine fiind, dintr-odata nu mai reprezinta nimic pentru copilul tau? idem mamele care isi indeparteaza copiii de tati lor?? hei, daca il iubesti, il lasi acolo unde ii e bine si nu dispari din viata lui, ci te implici permanent, tu ramanand parinte flotant, nu transformand copilul in flotant ca sa te simti tu parinte ok.

un caz dintr-asta l-a avut o prietena de-a mea. recasatorita, cu un baietel din prima casnicie si cu un alt baietel din a doua, il impartea pe primul cu ecsul, o saptamana la unul, o saptamana la altul. copilasul acela era tragic de disfunctional (vorbesc la trecut pentru ca nu mai locuim in preajma, nu mai stiu pe vazute cum e acum, ambii parinti fiind in denial), agresiv, incepuse deja sa stie cum isi poate santaja parintii, incepuse cu minciunile, era pretext pentru razboiul dintre parinti, pornind de la vaccinare, alimentatie, filmele vazute, timp liber, teme, etc. cat de nedrept poate resimti copilul cand toata lumea in jur sta la casa lui, inclusiv copiii din familia refacuta, si doar el e cu sacosele in spinare, ping-pong de la unul la altul??? imaginati-va ca ati fi in situatia lui, schimband casele saptamanal sau bilunar, cum v-ati simti? sincer-sincer, fara utopii, va rog frumos.

ruxij spune:

Eu stiu ca copilul meu pentru nimic in lume nu ar vrea sa se mute din casa lui. Are grupul lui de prieteni, stabilitatea lui, nu e acelas lucru o saptamana colo-una dincolo. Mai bine s-ar intelege parintii si, de ce nu, cand treburile merg f. bine intre fostii soti, aici americanii chiar fac Thanksgiving si alte sarbatori impreuna, fostul cu actuala si fosta si copiii etc., intr-un singur loc. Asta e idealul pentru mine.

mihuta spune:

Adina, nu conteaza varsta copilului daca e capabila sa ia o astfel de decizie si sa ii fie bine cu ea (adica vrea sa ramana la tati si nu se razgandeste la miezul noptii), atata timp cat decizia e luata de ea sau tinandu-se cont de dorintele ei.

Daca insa i-ar fi dor de tati dar ar trebui sa astepte saptamana lui pentru ar vedea, nu ar fi la fel de fericita. Sau daca ar trebui sa renunte la prietenele de la bloc pentru o saptamana pentru ca nu mai are acces la ele cand schimba casa.

Eu cred ca situatia ta este cea mai potrivita pentru fericirea fetitei tale.

A_Iulia spune:

Pai poate ca tocmai asta e, se cauta o solutie unica copiilor diferiti.

A mea n-are nici o problema cu plimbatul, dimpotriva, daca am putea pleca zilnic sa stam in alta parte cred ca ar fi cea mai fericita! Ca circarii . E valabil si pentru concedii, excursii etc - dintotdeauna de-abia le-a asteptat, asa ca incercam sa planificam cat mai multe putem. Imi si spune daca trece prea mult timp si nu-si vede bunica/tatal etc: mi-e dor de buni - si atunci aranjam situatia dupa cum vrea ea.
Ce-i drept a stat pe loc primii 3-4 ani, a dormit doar acasa si am procedat ca in modelul Conchitei, sateliti, tot pe aceeasi idee, stabilitatea copilului - dar atunci nu putea ea spune prea clar ce-si doreste.

Pana la urma cred ca e si cum te-obisnuiesti, si mie-mi place stabilitatea si mi-a fost groaza de un job cu deplasari multe, dar uite ca pana la urma contrar asteptarilor chiar a ajuns sa-mi placa,iar acum varianta cu o saptamana intr-un loc si alta in alt loc nu-mi displace (sunt atatea familii care petrec week-end-urile in alta parte cu copii cu tot, la casa de la tara, etc, saptamanal, ce ar face 4 zile intr-un loc si 3 zile in alt loc, sau lunile de iarna in alt oras, sau cele de vara, etc, in plus sa ne amintim din copilarie cand mai toti plecau lunile de vara la bunici si abia asteptau)

Conchita, daca rezultatele ar fi dezastruoase, probabil ca ar schimba metoda. Dar se pare ca se aplica cu succes (cu exceptii, evident, ca si in cazul prietenei tale)...au si ei studiile si psihologii lor pe care se bazeaza cand mai dau o lege, si oricum pornesc de la interesele copilului si nu ale parintilor.
Normal ca din pozitia de mama ne avantajeaza varianta cu custodie unica.

Mie-mi suna foarte bine cazurile din exemplul lui CarmenAlbu, dar din pacate nu avem noi orientarea necesara de a le aplica (si aici ma refer la modul in care societatea priveste rolul barbatului divortat in educatia copiilor - tinde spre zero). Sigur ca nu le putem compara cu situatia unei familii fericite, dar ca varianta mie mi se pare de preferat, in masura in care parintii sunt dispusi sa asculte dorintele copilului si daca acesta si-ar dori sa stea doar intr-un loc ei ar putea sa se adapteze si sa rezolve - comparativ cu cazurile intalnite la tot pasul in Romania, in care de fapt mama ramane cu copilul si tatal dispare in negura. Mai vine o data la o luna-doua, mai da buna-ziua si cam atat reprezinta implicarea tatalui in modelul clasic pentru un copil provenit din cuplu divortat.

conchita spune:

Adina, studiile alea spun exact ce-am spus, ca stabilitatea este fundamentala in primii ani de viata si chiar mai tarziu. tu vorbesti de vacante, pai s-a dus singura in vacante sau cu tine sau cu tati? nu e acelasi lucru, iar Mihuta a punctat si mai bine ideea: cere copila ta sa mearga la buni si tati, nu se duce fortat de lege luni la pranz, vrea-nu vrea, are chef, nu are chef. este evidenta diferenta. in primul caz, cand alege, copilul e pe primul plan, in al doilea e minge de la unul la altul.

si sonia e invatata cu schimbarea, e foarte adaptabila, dar tocmai pentru ca a avut stabilitate. cand a zis ca vrea sa ramana acasa, apai a ramas acasa, chiar daca era zi de vizita cu tati. cand a vrut sa-si vada tatal, chit ca nu era zi de vizita, am aranjat si l-a vazut. foarte simplu. sa lasi legea sa decida atata vreme cat copilul are niste parinti cu datoria primordiala sa-l protejeze...mie mi se pare esec. nu vorbim despre abuzuri, ci despre parinti normali aici. unul macar trebuie sa-si iubeasca pruncul mai mult decat pe sine si sa cedeze, sa cada la un compromis, sa ramana parinte flotant.

nu am citit niciun studiu facut despre custodia comuna, mi-a fost de ajuns sa le vad in realitate efectele si sa mi se faca parul maciuca. altfel nu as fi ajuns in stadiul sa afirm vreodata ca as renunta eu, ca mama, decat sa pun copilul in situatia asta. iti dai seama? e unicul meu copil si o iubesc pana la cer si inapoi, dar nu as pune-o niciodata in situatia asta, indiferent ce spune legea.

buflea spune:

Foarte bine punctat Conchita - una este sa te duci in timpul liber (weekend, vacante) si cand doresti sa traiesti in alta familie si alta este sa te duci ca trebuie.

Apoi sa extindem putin scenariul - si tata si mama au alte familii, au alti copii ... cum se inteleg copiii astia intre ei? Eu am doi, aceeasi mama si acelasi tata, aceeasi educatie ...si instinctual se cearta, se parasc si se invidiaza unul pe altul. Intre frati exista competitie ... ce se intampla cand in familia stabila a tatalui, la copilul/copiii "permanent/nti" vine o data la doua saptamani copilul "mobil". Cum se simte copilul ala acolo ? Sa nu imi spuneti ca copilul permament trebuie invatat sa "bla, bla, bla" ... copilul "mobil" se va simti mereu "outsider" in ambele case in care penduleaza ... el nu apartine de fapt nimanui ...

Carmen, ce spui tu acolo este frumos in teorie si probabil se vede din afara. In detaliu lucrurile nu sunt atat de simple

ruxij spune:

Mi-a spus o prietena azi dimineata, gandeste-te tu la tine, cum te-ai simti sa tb sa stai o saptamana intr-o casa, una in alta. Adult, cu dezvoltarea finalizata. Rau! Multi nu am prefera asa ceva. De ce ar prefera un copil, fortat? Dc. copilul e unul caruia nu ii place sa stea intr-un singur loc, parintii ar putea sa se inteleaga, uite copilul vrea asa, asa se simte bine, asa facem, pt. el, nu pt noi. Cum a spus Conchita, dc. ajungi sa aplici litera legii, inseamna ca ai esuat si tb sa te forteze cineva sa faci cumva. Un tipar batut in cuie, care nu are cum sa se potriveasca fiecarei situatii si ficarui copil.

buflea spune:

Usor, usor ajungem la concluzia ca legea e chiar echitabila. Ofera copilului o referinta fixa (casa, scoala, masa, patul, prietenii, jucariile si parintele cu custodie) si de asemenea ofera copilului acces regulat, in timpul liber (weekend si vacante) la parintele "remote". Parintele "remote" are posibilitatea sa dezvolte o relatie de calitate cu copilul, in conditiile date. Daca parintii se inteleg la mai mult decat ofera legea, cu atat mai bine pentru toata lumea. Daca parintii nu se pot intelege atunci nu ramane decat sa respecte litera legii minut cu minut.

Ce ii spune fiecare parinte copilului, cum se definesc ei in fata lui, asta nu are cum sa hotarasca sau sa pedepseasca legea. Asta tine de autocontrolul oamenilor adulti si de interesul pe care il au ei in copil sau in orgoliile personale ranite.

Un lucru imi este insa clar si care s-a mai spus in discutia asta - cand e mic, copilul cam inghite tot ce i se spune, dar va veni o vreme cand va judeca singur si isi va forma propriile opinii despre cei ce-l inconjoara. Cred ca va cadea in picioare cel care evita sa vorbeasca de celalalt parinte. Retineti, am spus "evita", un fel de ipocrizie controlata. Cand de partea celalata esti zugravit ca cea mai mare bestie de pe pamant, daca tu demonstrezi, prin comportament, ca nu este asa, copilul va ajunge la un moment dat sa judece si sa aprecieze singur ceea ce simte.