Copilul captiv (4)
Raspunsuri - Pagina 22
nelia spune:
Si Rox: instinctul iti spune sa-ti protejezi puiul - pai, nu e asta totul!?! A-ti proteja puiul, pentru mine, inseamna tot: si sa-l asculti (cum poti sa-l protejezi daca nu stii de ce, daca nu stii cine este acest pui?), si sa-l educi (cum poti sa-l educi bine daca vii ca parinte cu metode care sint impotriva firii lui?) si sa-i cladesti increderea in el (capatiiul in protectia lui, nu vei putea fi linga el tot timpul dupa ce creste, dar cu incredere in el se va putea proteja si singur, si asta inseamna tel atins de tine, ca parinte, in ceea ce priveste protectia)... exista ceva care nu intra in aceasta propozitie simpla: parintele este protectorul copilului?
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
rrox3 spune:
Nelia iarta-ma, dar tu amesteci cuvinte si notiuni 
Instinct, senzatii, intuitie, mecanisme implicite de relationare (subconstiente), etc...
Modelul parental e un model de relationare, nu de educare. Toata interactiunea ta cu copilul il educa.
Si nu, nu e totul sa-l protejezi, e doar cea dintai cerinta, de baza, valabila si la o gramada de specii animale. Fiindca e instictul de perpetuare a speciei. Nu e suficient pentru a creste un pui de om OK. Cum alegi tu sa interpretezi protectia asta e doar dovada creativitatii tale, dar in fapt e o notiune extrem de relativa si subiectiva. Gandeste-te ca aproape toti parintii abuzatori au fost ferm convinsi ca-si protejeaza copiii...
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
Toate problemele astea apar fiindca unii parinti nu-si pot iubi autentic copii, asa cum sunt ei. Si nu pot simti asa, nu din cauza ca nu-si asculta instinctul, ci din cauza blocajelor emotionale si nevoilor neimplinite in propria copilarie. In starea lor, nu pot mai mult. Trebuie sa se ocupe de ei mai inainte de a putea. Instinctul de perpetuare a speciei si, implicit, de protectie a puiului nu ii poate ajuta cu nimic.
Cred ca tu pui eticheta "instinct de mama" pe cu totul altceva din tine
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
nelia spune:
Da, Rox
, sint de acord ca le amestec, am si spus ca nu ma simt clara... dar eu cred ca din dorinta noastra de a fi un model parental si nu parinte pur si simplu ajungem sa stricam lucrurile. Complicam prea mult lucrurile, cind de fapt ele sint sau pot fi mult mai simple. Eu nu sint un model parental, sint doar parintele copiilor mei si nu pot fi decit al lor, si numai daca tin cont de ei. Nu, parintii nostri nu au facut totul ca sa ne protejeze pe noi, ci ca sa se protejeze pe ei: sa nu-i rida lumea, sa nu fie facuti de rusine, sa nu se spuna ca uite ce copiii prost crescuti au. Daca nu au fi gindit atit si ne-ar fi crescut pur simplu pentru noi, nu pentru lume, eu cred ca lucrurile ar fi stat mult mai bine astazi. Si in continuare, noi, deveniti parinti, ne crestem copiii oarecum si pentru noi, nu numai pentru ei, oricit de mult incercam sa ne convingem ca nu facem asta... nu dezvolt!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
nelia spune:
Cu ultimul mesaj sint perfect de acord, dar nu toti parintii care nu relationeaza bine cu copiii au blocaje emotionale datorate neajunsurilor copilariei, care au nevoie de terapie... sint si adulti care au avut copilarii in regula si cu toate acestea au blocaje emotionale in relatii, chiar si in aceea cu copiii si cauzele sint altele, la fel de importante. Nu vreau sa se creeze asa, un fel de neputinta generala si sa mergem sa sapam numai in copilarie ca sa aflam cauzele a ceea ce nu este in regula astazi cu noi! Acolo unde este asa, toti pasii enumerati pina acum sint cei buni si ar trebui sa fie urmati, dar nu poti trage concluzia, nici macar dupa ce citesti acest subiect, ca toate blocajele emotionale existente in viata de adult, vin numai si numai din copilarie si sa lasi totul jos, inclusib relatia prezenta cu copiii pina le rezolvi pe acelea... mi se pare un pic periculos sa facem asta.
Pare ca ma cotrazic cu tine, dar de fapt eu stiu ca nu! Ci doar as vrea sa nu se insite doar pe o singura directie!
Cum alegi tu sa interpretezi protectia asta e doar dovada creativitatii tale - Si ce e rau sa fii creativ in intercatiunea cu copiii nostri? Animalul isi protejeaza puiul din instinct, pentru ca instinctul lui ii spune sa-l invete sa-si procure hrana, sa se apere de dusman, sa supravietuiasca. Omul face sau ar trebui sa faca acelasi lucru, numai ca instinctul lui ii spun mult mai multe, nu e un instinct animalic, ci un instinct de fiinta umana, si sociala pe deasupra. Parerea mea este ca abuzurile asupra unui copil apar tocmai atunci cind acest instinct este anihilat 'rational', cu buna stiinta. In afara de persoane bolnave sau minti criminale, eu nu cred ca exista vreun adult parinte care da in copilul lui si il pedepseste din instinct patern. Ci pentru ca este obligat sa fie un 'model' parental, sa creasca pui care sa se adapteze la societate, pentru asta trebuie sa faca anumite lucruri, care sint diferite de la o epoca la alta, le impune copilului spre binele lui, acesta refuza si se razvrateste sau le accepta, dar sufera... si uite asa, ajungem la una din categoriile de parinti abuzatori... Altii sint cei care si-i neglijeaza pur si simplu, ii aduc pe lume si apoi nu mai sint in stare sa-si asume responsabilitatile pentru ei. Eu ma refeream la prima categorie, in care intra multi parinti de la acest subiect.
Daca poti sa gasesti alta notiune care sa inlocuiasca mai bine pe cea de instinct, ar fi bine...
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
rrox3 spune:
Nelia normal ca suntem doar parinti, dar pentru copiii nostrii probabil vom deveni sursa de model de parentare.
Trebuie sa tii cont de perspectiva, tu ai alta decat parintii nostrii si alta decat copiii mai captivi decat tine. Din cauza asta, sfatul cu urmarea a ceea ce numesti tu instinct, mie personal nu mi se pare viabil.
Asta desi inteleg cumva intuitiv despre ce fel de mama ne vorbesti tu si imi place chiar foarte mult Dar nu ai ajuns asa doar fiindca ti-ai plecat urechea la instinctul ala de supravietuire a speciei. Au fost muuuult mai multe chestii implicate.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
Nelia blocaje emotionale pot surveni si in urma unui soc puternic, a unui eveniment traumatic si ca urmare a unor boli. Dar astea sunt cazuri ceva mai rare.
Daca vorbim in termeni de atasament, un parinte cu un stil de atasament securizant va creste copii atasati securizant. Simplu, implicit, "instinctiv" cum spui tu. Pentru ceilalti e mult mai greu si uneori imposibil in lipsa terapiei.
Nu e vorba deloc sa lasi copii deoparte pana te vindeci, e vorba doar sa minimizezi daunele pana te vindeci, fiindca daca nu te vindeci, vor fi daune.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
nelia spune:
Culmea este ca si eu inteleg, intuitiv, ce vrei sa spui tu. Nu de instinct de supravietuire a speciei vorbeam, acela intervine cind hotarasti ca vrei copii, pentru ca asa trebuie, chiar daca nu simti nevoia sa-i faci neaparat... ci vorbeam de acel 'tot' care apare si se dezvolta dupa ce copilul a fost conceput, apoi nascut... acela numesc eu instinct patern. Si pe acela l-as dezvolta eu mai mult, acela a fost anihilat sau diminuat in parintii nostri, pe acela il ating religiile, dictaturile, normele sociale... Si motivul este simplu: cu cit parintii isi lasa mai liber acel instinct, cu atit fiintele crescute vor fi mai libere! Si cine are nevoie de oameni liberi intr-o societate!?!
Da, sint din nou de acord cu tine, care nu pot relationa intr-un mod natural cu copiii lor, au nevoie sa faca ceva si cit mai repede pentru ca timpul trece, copiii cresc si cresc cu sechele. Dar cu sechele pot creste si copii care nu au parintii in aceasta situatie, viata ne-o demonstreaza din plin, multi parinti de-ai nostri au avut o copilarie in regula si cu toate acestea nu au crescut copii in regula... si culmea, asta spre binele lor, adica dupa aceasta fraza se ascundea orice neputinta. Si noi acum, la rindul nostru, oricit ne straduim, picam in aceeasi capcana daca ne infrinam ceea ce 'simtim'. Si asta pentru ca presiunile puse pe umerii nostri, din exterior, sint mult prea mari ca sa facem asa cum simtim in legatura cu copiii nostri, ca sa-i ascultam si pe ei sa ne spuna ceea ce simt. De aceea imi place mie Canada, este una din marile bile albe pe care i le ofer: creste si educa copiii pentru ei insisi, nu pentru parintii lor. Bineinteles ca multe norme, religii, principii etc. impiedica acest lucru, dar in mare, asta e directia pe care se merge. Imi este mult mai usor sa dau friu liber creativitatii mele ca mama, incurajind-o in acelasi timp si pe cea a copilului meu, cind societatea in care traiesc ma incurajeaza sa fac acest lucru, poate de aceea nu sint foarte aspra cu multi dintre parintii nostri (atentie, nu cu toti!
) Ei nu au avut sansa asta. De aceea sint de acord ca sintem generatia de parinti care trebuie sa schimbe lucrurile si de data asta trebuie e la locul lui si ar fi bine sa ramina acolo cit mai multe generatii de acum incolo.
Am fost la o competitie sportiva si pe un perete am citit niste lucruri care m-au lovit din plin: parintii nostri nu au gindit asa si nici nu au fost incurajati sa o faca, iar noi facem eforturi, cind, de fapt, aceste cuvinte simple ar fi trebuit sa vina natural, din acel instinct despre care vorbeam. Le caut si le traduc, ca erau in franceza, daca nu incerc sa le reproduc din memorie.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
Tala spune:
Nelia, ai inteles bine: sunt perfect de acord ca nu voi acorda educatia fara cusur copilului meu insa nu vreau sa creasca intr-un beci rece, asa cum m-am simtit eu pe langa parintii mei.
Am inceput sa-mi ridic semne de intrebare cand inca era f mic, bebelus si am realizat ca il alintam si dragaleam IN GAND - fara glas. Bietul de el cred ca a invatat sa ma asculte si asa pentru ca mai apoi, pe la 1 an a fost o perioada in care incepusem sa cred ca este autist (
) si evident ca nu ma exprimam de fata cu el dar a simtit ceva (probabil neincrederea mea in el) si se uita la mine parca reprosandu-mi asta (nu bat campii, chiar asa a fost).
De asta zic ca eu am descoperit in carti de psihologia copilului ca trebuie sa-i spui "Bravo!" cand reuseste ceva, am invatat despre empatie, cum sa linistesti un copil in criza de nervi cu calm si caldura nu cu tipete si interdictii si tot asa. Sper deosebire de Adela, eu am auzit numai despre ce NU am voie sa fac, sa cred, sa gandesc si lista continua...asa ca mi-e greu sa cred ca multe sunt de fapt posibile.
http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!
rrox3 spune:
nelia stii de ce polemizez eu cu tine atat de mult pe subiectul asta? Nu pentru a-ti schimba tie parerea, fiindca tu esti o mama minunata si nu gasesc ca e ceva de schimbat la tine, din contra, invat de la tine si te admir te combat insa pentru ca, fara sa-ti dai seama, poti induce un sentiment de vina si poti adanci sentimentul de frustrare pe care-l traiesc multe din mamele de la subiectul asta. Iti explic imediat in ce fel.
Ceea ce numesti tu instinct de mama este ceea ce simti tu ca vine din profundul fiintei tale, dar nu te-ai nascut cu el. L-ai dobandit prin interactiunea cu mama, cu persoanele semnificative din jurul tau, este defapt modelul tau parental, modelul tau de a fi mama. Este subconstient. (nu confunda modelul parental de care vorbesc eu cu modelul impus de societate sau carti, e vorba de modelul internalizat de tine). Tu l-ai lasat sa te conduca si ai devenit o mama buna pentru copiii tai. Fiindca modelul internalizat de tine era bun si functional si traducea protectia asa cum ai scris tu mai sus. D-aia pentru tine e ca un instinct. D-aia tu il accesezi natural, e acolo si nu stii sa-l fi invatat. Dar nu e instinct si nu te-ai nascut cu el.
Pe de alta parte sunt mame, si eu am fost printre ele, care nu au asemenea model pe care sa-l acceseze. Modelul internalizat de ele, instinctul lor, le face sa simta lucruri daunatoare copilului, de multe ori. Nu se pot lasa in voia lor. Isi iubesc copiii mai mult decat orice, dar nu stiu cum sa le fie mame suficient de bune si gresesc. Si nu-ti dai seama ce frustrare uriasa acumuleaza.
Si tu vii si le spui: ascultati-va instinctul de mame! Cum sa-l asculte? Ca nu le zice ce-ti zice tie! si ele stiu ca nu e bine ce le zice, dar nu stiu cum e bine. Si se invinovatesc, se pot crede "defecte", sufera, se desconsidera si devalorizeaza. Fiindca daca toate femeile se presupune ca au instinct de mama, ele de ce nu-l au?! Stii cata durere e in intrebarea asta?
Mamele abuzate in copilarie, care nu au avut parte de cineva care sa le oglindeasca autentic, sa le vada si sa le iubeasca asa cum erau ele, au internalizat, in mai mica sau mai mare masura, un model de a fi mama prost.
Mai clar de atat ma tem ca nu pot explica...
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)