Copilul captiv (4)

mimitete spune:

Eu va imbratisez pe toate si sint in urma cam cu 50 de pagini asa ca bear with me.

Nelia, daca ai nevoie de un umar, stii unde sint, uneori e mai usor sa vorbesti cu straini. Daca nu bintuii prin lume si sint acasa ma intilnesc cu placere cu tine.

conchita , nu te mai simti vinovata pt tot ce se intimpla in jurul tau. AI VOIE sa fii aeriana si sa te gindesti la altele mai ales acum cind esti asa de rascolita, esti o mama la fel de buna, Sonia nu sufera cu nimic, cred ca citesti prea mult in ochisorii ei frumosi si iarasi te transpui tu ei. Ea este un copil fericit, iubit de amindoi parintii. Ai voie sa ai timp pentru tine, ai voie sa fii iubita si sa iubesti, ai voie sa faci greseli, ai voie sa ceri ajutor si mai ales sa-l accepti, asta te face mai puternic si nu mai slab. Adultii/copiii care au trecut prin foarte multe si au reusit sa razbeasca (numai ei stiu cu ce pret) au o mindrie (foarte simplu de inteles de ce) ca reusesc sa l efac ape toate singuri, fara ajutorul nimanui. E normal, dupa ce li s-a dat in cap de toti, ei au reusit in ciuda statisticilor sa iasa oameni, este o realizare imensa dar asta nu inseamna ca trebuie sa continue sa se bazeze in continuare numai pe ei, le va fii mai usor daca se lasa ajutati, chiar si in lucrurile mici. Asta nu minimizeaza realizarea lor dar le usureaza evolutia ulterioara ori ei incearca sa se protejeze de ajutor, sa se fereasca instinctiv de orice caci experienta le-a aratat le poate produce si mai multe dezamagiri caci.

Of, asa imi e ciuda uneori ca sint inginer si nu ma pot exprima asa frumos ca voi dar sper ca ati inteles ce am vrut sa spun ca daca nu va fac o schema sau o sun pe Nelia sa traduca.

Cu drag un weekend linistit si cu soare la toata lumea,

conchita spune:

Hilde, imi pare nespus de rau de suferinta ta.

nelia, bine ca te mai vede omul. daca reusim, prin eliberarea asta, sa devenim parinti mai buni, inseamna ca ne-am atins scopul principal. cel putin asta e scopul principal pentru mine, sa fiu parintele de care are nevoie fetita mea. si omul intreg care merit sa devin. toti meritam sa ne implinim potentialul. ochii rosii se pare ca devin leit motiv la topicul asta, dar ajungem noi si la momentul in care zambetul va fi mascota grupului, nu se poate altfel.

cat despre ajutorul la proiect, pai nu e niciun sef, adica nu e pe lideri si alte minuni organizatorice, vom lucra ca un grup daca sunteti de acord. inca nu am cumparat domeniul, ca sa nu platesc pe doua luni degeaba (aprilie included), astept ziua de 1 mai. :-)) deocamdata scriu texte introductive si adun material educativ. asa ca, ajutor e nevoie, nu e marfa mea, ca sa zic asa, e a tuturor si pentru toti. anonimatul este capital. si eu imi voi face nick separat, pentru ca deja simt ca dobandesc trac pe dc, suntem prea cunoscute, e dificil sa ne deschidem cu adevarat. iar fara deschidere, nu intra soarele pe usa. :-)

mimitete, ba te exprimi foarte clar si frumos. :-) invat acum despre vinovatie. tocmai m-am intors de la alta al-anon meeting si acolo am auzit repetat despre cei trei Cs: "I didn't cause it, I can't controle it, and I can't cure it" - asta referitor la oamenii care ne-au abuzat si sufera de ce-or suferi, in cazul meu de alcoolism, printre altele. tot ce putem face este sa ne concentram pe noi. si mi-am mai luat o piatra de pe inima, vorba vine, cand am vazut cati oameni sunt bolnavi fizic din cauza stressului cauzat de abuz. nu ma mai simt ipohondra inchipuita, pentru ca asta e o alta mare vina resimtita, am impresia ca imi pot controla corpul si cand nu reusesc, o iau ca pe un esec de vointa. nu e chiar asa, stressul ucide, iar corpul imi transmite semnale reale.

maine sunt plecata mai toata ziua, ma duc la toate meetingurile posibile si imposibile din zona (sa vedem daca functioneaza teoria mea cu doza shoc:-)), dar o sa va vizitez printre picaturi si incerc sa termin de scris la proiect. sa aveti un uichend linistit, cu pace sufleteasca si sa lasati dragostea celor dragi sa va lumineze inima. plus, nu abandonati lupta! am pornit impreuna, o sa ne eliberam impreuna. si dupa aia trebuie sa-i ajutam si pe altii, ok?

Adela99 spune:

'neatza!

conchita, excelenta structura! ma refer la proiect.
io mi-am programat o saptamana din concediu intr-o "tabara" al-anon. am mai povestit io ca am o prietena alcoolica abstinenta.
ea s-a internat cinci saptamani si dupa saptamanile alea a devenit "imposibila" :) la fel de imposibile cum suntem noi pentru cei din jur cand ne schimbam. cand actionam in loc de reactionam, cand suntem autentice cu noi insine si cu ei, cand ii confruntam si infruntam; suna de parca am fi pe picior de razboi cu toti si cu toate. nu-i necesar sa fie asha.
io invatz foarte multe de la prietena mea. ii foarte "structurata", pune si isi pune intrebari care despica problema in nshpe ca mai apoi sa reconstruim impreuna, sa intelegem miezul problemei si sa gasim solutii concrete. vorbesc despre probleme banale din viatza noastra cea de toate zilele. probleme banale care pot deveni uriase si a caror consecventze ne debusoleaza. asha ca mai bine luam vitzelu' de coarne decat tauru' :)

Deus spune:

buna dimineata:-)

am revenit ca imi sunteti tare dragi

Tala, Conchita - acuma cateva pagini, cineva a semnalat f bine faptul ca nu exista in viatatrebuie. Asa si noi, nu trebuiesa fim cele mai bune, perfecte, mame scoase din cartile de profil. Pe mine m-a ajutat foarte mult momentul in care am constientizat ca am avut o copilarie in multe, prea multe privinte de KKo, ca nu mai pot sa schimb nimic, ca sunt afectata pe viata si ca de acuma este de datoria mea sa imbunatatesc ceea ce am.
Nu am sa fiu perfecta in veci, voi cara o parte din ganduri exact ca niste bolovani o viata intreaga in spate, asta este, am voie sa nu fiu perfecta.
Mai gresesc fata de mine sau cei dragi , constientizez, ma simt vinovata o zi, imi cer scuze fata de oricine si ma stradui sa nu mai fac asa ceva. Dar nu ma invinovatesc vesnic fiindca nu sunt sotia sau mama ideala. Asa cum eu ii iubesc cu bune si nebune asa si ei as vrea sa ma iubeasca. Ma stradui si cred ca fac multe lucruri bune. Probabil copilul sau sotul, peste 25 de ani, o sa-mi spuna ca odata ce tare am urlat de au auzit toti vecinii...o sa le spun ca si atunci, si acuma imi pare rau si ce bine ca nu am mai repetat figura:-)
Ce vreau sa spun cu logoreea asta: sa va permiteti sa fiti imperfecte fiindca orice ati face nu o sa atingeti niciodata idealul de perfectiune pe care l-ati construit in mintea voastra.
Plus copii nostri , rudele noastre, prietenii, au o capacitate mare de intelegere, pot sa ierte si sa accepte scuze atunci cand o luam pe aratura.

un exercitiu dragut: stati pe fotoliu, va simtiti bine nu va supara nimic. In secunda 2 apare un gand legat de o situatie urata si va schimba total starea de bine. Deveniti nervoasa, agitata, suparata.
Acuma va intrebati: voi sunteti tot in fotoliu, locul unde in urma cu 2 secunde v-ati simtit bine ... ce mama lui de treaba s-a intamplat? Aha, un gand a bulversat total starea! Deci sunteti bine si un gand va intoarce pe dos? I-a sa-l trimiteti la plimbare si sa incercati sa reveniti la starea initiala:-)
Nu reusiti de fiecare data dar merita sa incercati sa constientizati ca voi sunteti in momentul prezent intr-o stare de bine si din cand in cand, exact ca si dracusorul mic din desenele animate, cate un gand sau o situatie va bulverseaza mersul firesc. SI atunci faceti-l pe dragusorul ala mic sa taca:-)
asa ceva www.biziq.ro/blog/wp-content/uploads/2009/11/AngelDevilOnProgrammersShoulders.gif" target="_blank">http://www.biziq.ro/blog/wp-content/uploads/2009/11/AngelDevilOnProgrammersShoulders.gif

Va doresc sa aveti o zi bunasi doar ganduri pozitive sa va insoteasca

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

conchita spune:

mi-a scris Felicia!!!! hai ca nici literele nu le mai nimeresc de entuziasm!! a scris si pe blog la ea si mi-a dat niste linkuri sa le pun aici pentru toata lumea:

http://www.joy2meu.com/Codependence1.html

http://www.amazon.com/Toxic-Parents-Overcoming-Hurtful-Reclaiming/dp/0553381407/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1272640257&sr=8-1

ma duc sa citesc pe blog, scrie despre ce ni se intampla noua acum!!

Adela99 spune:

vreau si io sa citesc blogu' Feliciei, multumesc!

conchita spune:

Adela, e aici:
http://piersicuta.blogspot.com/2010/04/o-criza-este-cea-mai-mare-sansa-pentru.html#comment-form

i-am citit si comentariile mai vechi, sunt foarte utile.
tu vei merge o saptamana intr-o tabara al-anon? wow...o sa ne spui ce si cum dupa, te rog mult? si eu voi povesti, bineinteles fara detalii, caci asta e regula de baza acolo, tot ce se discuta ramane unde se discuta. dar principii generale si idei, asta o sa spun.
da, ai dreptate, vad si eu ca e ca bulgarele de zapada, ai o revelatie si efectele se propaga in cele mai mundane coltisoare ale vietii si totul devine o decizie constienta, ceea ce e dificil si dureros la inceput. dar e mai bine, mai sanatos, decat sa ne lasam dusi de impulsuri subconstiente de parca altcineva ne-ar dirija, ca pe marionete, fara sa stim de ce si cum.

Deus, si tu ai dreptate. insa gandurile alea nu-s doar ganduri care navalesc din plictiseala. :-)) alea is usor de inlaturat. ceea ce ne ingreuneaza viata si evolutia personala sunt alegerile pe care le facem in functie de cum ne percepem ca persoane, strans legat de copilaria noastra. daca ne percepem ca executori de fapte marete, ca fiind singura cale de a obtine aprobarea, aprecierea si dragostea, apai iaca perfectionistii de maine, intransigentii - in toate relatiile, inclusiv alea profesionale. de unde esecurile, de unde blocajul emotional, imposibilitatea de a dezvolta o relatie bazata pe intimitate reala, ci pe platose si ascunzisuri si tendinta catre performante notabile, nu de autenticitate. daca ignori trecutul si felul in care te-a modelat, te trezesti ca esti populat de niste fiinte straine, aka mama, tata, restul familiei, care si-au imprintat in tine actiuni modelatoare. cine esti tu, dincolo de ganduri? - asta e scopul, asta e eliberarea, catre asta tindem toti. eu-l real, curat, adevarat, nu groapa asta de gunoi care ma simt eu acum, de parca toti si-ar fi aruncat ce n-au avut nevoie la mine in poarta si eu acum trebuie sa curat locul. nu doar de ganduri, ci de toate gunoaiele altora. si sa nu ma mai invinovatesc ca poate poarta mea fuse naspa, de-aia si-au gasit-o ei ca tinta. nu, a fost pura intamplare. si cum ei din mormant sau nepasare sau pierderea mintilor nu se pot intoarce sa-si curete mizeriile, na, e treaba mea s-o fac, daca vreau sa fiu capabila vreodata sa deschid poarta aia si sa primesc musafiri si sa pot iesi din captivitate cu fruntea sus, regasita de mine. :-)

gina_raluca spune:

Conchita, imi plac foarte mult ideile tale!
Eu ma retrag acum din discutie pentru ca vreau sa-mi termin teza de doctorat pana plec la internship. Vreau sa ma focusez pe asta si pe terapia personala. Sa stii ca topicul asta m-a ajutat foarte mult. Desi eram in terapie inainte de topic, de cand am inceput sa scriu aici, m-am simtit mult mai committed sa ma eliberez de fantomele trecutului.
Daca pot ajuta cu ceva, te rog sa-mi scrii. Ma enerveaza pentru ca simt ca nu ma pot exprima in romana asa cum mi-as dori si urasc romengleza ce-o folosesc, dar pot recomanda carti (numai in engleza).

Fetelor, va doresc din suflet sa va eliberati din captivitate.

ilia_99 spune:

tot n-am reusit sa termin de citit, dar vazui intrebarea ta. somatizarea apare atunci cind corpul iti spune ceea ce tu nu poti pune in cuvinte, ca sa-ti dau o definitie proprie. senzatia de voma, de sufocare, hiperventilatie, oboseala, astea sunt simptomele mele de ex. specialistii spun ca fiecare afectiune pe care nu putem s-o catalogam clinic, adica pacientul e perfect sanatos morfologic vorbind, are un anumit inteles in functie de organul sau zona corporala care reactioneaza. exista si o carte "Boala ca sansa", de Ruediger Dahlke, care vb pe indelete despre afectiunile psihosomatice si semnificatia lor.
vb cineva, nu mai retin, in cap 3 de psoriazis, de ex., care este catalogata o boala a stresului, deci psihosomatica. Explicatia stiintifica pt somatizare este ca, la formarea embrionului, acelasi grup de celule formeaza sistemul nervos central si mai apoi epiderma. (asta am aflat dintr-o alta carte!) asa se face ca un dezechilibru la nivelul SNC poate aparea pe piele, sub forma de eruptii cutanate, dermatite, micoze, psoriazis, etc... anul trecut, dupa o discutie aprinsa cu sotul infidel, m-am culcat simtind ca-mi bubuie capul si ca tot ce-mi doream era sa plece, sa nu-l mai vad, sa nu mai stiu de el. dar nu i-am spus-o. m-am trezit a doua zi cu bube, ca niste blinde, pe tot abdomenul inferior. doar acolo! evident, era zona aparatului reproducator. asa spunea femeia din mine ca-l respinge de barbatul de linga, tata al copiilor ei. mi-au trecut de la sine doua zile mai tirziu cind s-a asezat in mine decizia de a ne desparti si i-am comunicat-o.

ahhhh.. si cit bine mi-ai facut: nu e incapacitate de a iubi, ci frica! acum pot aseza cuvintele terapeutei intr-o alta ordine si-mi sunt mai usor de dus, fiindca spun despre mine un alt adevar. imi faci bine, conchita draga, sper sa-ti pot intoarce serviciul!

ma intorc la citit, vreau sa stiu despre voi toate ca sa va pot imbratisa pe rind si ca sa vb aceeasi limba de la un punct incolo.
pe toate!

nelia spune:

Mimitete, ! Si sa stii ca mi-as dori sa fi fost un pic de inginer asa, ca eu ma pierd in cuvinte cind vreau sa spun ceva, tu esti concisa si la subiect... intelege omu' din prima ce vrei sa spui. Sint binisor si ocupati, ca avem printesa de 5 ani si o sarbatorim, nu am timp sa ma gindesc prea mult la ale mele, dar socul a trecut.

Adela, ai tu un fel de a pune punctul pe i... actionam in loc de reactionam... Citind ce ai scris, mi-am adus aminte ce mi-a spus o doamna foarte draga mie, care a crescut cu multa dragoste 7 copii si nu toti ai ei: niciodata, indiferent ce se intimpla in viata ta ca mama, sa nu consideri copilul dusmanul tau, pentru ca indiferent de situatie el iti este copil, nu prieten, nu confident, nu umar pe care sa te sprijini... ci doar copilul tau, iar tu parintele lui, protectorul lui! Copilul meu, Agata, era micut atunci, si nu am inteles cum poate sa-ti devina copilul dusman, cum poti fi in razboi cu el... dar cind a mai crescut si cind a inceput sa faca ceea ce fac toti copiii, adica sa fie copii, cu cumintetii si dragalasenii, dar si cu obraznicii si rautati copilaresti, asta in zile in care eu eram la pamint din cauza oboselii acumulate si a problemelor cotidiene... am inteles ce a vrut sa spuna. Frustrarile, furiile, problemele care zac in noi... nu au nici o legatura cu copiii, nici acum, cind sintem noi parinti, nici atunci cind eram noi copii... dar se indreapta impotriva lor, ii afecteaza cel mai mult, pentru ca sint cei mai slabi si vulnerabili... Am citit pe blogul Feliciei (Conchita, , nici nu stiam ca are blog si tare rau imi pare, nu mai stiam nimic despre ea) si am vazut ca si ea a trecut prin stari asemanatoare cu ale mele: cum se poate sa-ti pierzi controlul, cum poti sa atingi copilul tau cel mult iubit sau sa ridici tonul la el? Eu stiu ca se poate, am trecut de citeva ori pe acolo si stiu ca e posibil... si asta nu ar fi nimic, dar daca nu te tragi de mineca intri intr-un cerc vicios: copilul nu asculta, tu esti obosita, il ameninti ca il pocnesti sau pedepsesti (eu nici cu pedeapsa nu mai sint de acord de foarte mult timp), unii chiar o fac, nu tare, o palmuta, copilul se potoleste si gata... problema rezolvata. Scutita de a gasi solutii, de a rezolva problema ivita cu tact, dar de a avea liniste totusi in casa... a doua oara o iei de la capat... si te obisnuiesti asa. Pina nu te scuturi, pina nu-ti dai seama ca nu e bine ce se intimpla, mai ales daca societatea iti permite, adica abuzul are alte intelesuri, ajungi unde au ajuns parintii nostri, iar copiii nostri au toate sansele sa ajunga peste ani, ca si noi, la un subiect ca acesta.

Acum citiva ani buni, mi-am tiparit mare-mare, ca sa vad, aceste cuvinte: copilul meu nu este dusmanul meu! Si poezia Copiii īnvata ceea ce traiesc (Dorothy Law Nolte)... http://ideirazlete.wordpress.com/2009/02/05/copiii-invata-ceea-ce-traiesc-dorothy-law-nolte/

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU