Copilul captiv (4)

simali spune:

Intr-o zi vorbeam cu Vlad despre fricile noastre. Si-l intreb eu pe el "Care-i cea mai mare spaima a ta" iar el raspunde ca cel mai tare se teme de intuneric si sa nu se piarda.

Dar a venit apoi intrebarea lui, simpla, inocenta, ca o lovitura de palos:
"Dar tu, mami, care era in copilrie cea mai mare spaima a ta?".

Si raspunsul mi-a navalit pur si simplu de pe buze, inconstient, soptit, imposibil de oprit:

"Mie cel mai frica in copilaie mi-a fost de parintii mei."

As vrea sa fi fost si eu un copil caruia sa-i fi fost frica de intuneric si de straini... Ce binecuvantare sa nu vin spaimele tale de copil tocmai de la oamenii care au misiunea sa te protejeze!

Nu poti, Conchita, sa protejezi copilul la infinit de trauma ta. El e saracul cu tine in carusel si simte la nivelul inconstientului tot ceea ce creierul tau nu vrea sa-i spuna prin cuvinte.

Vine si te intreba iar tu trebuie sa alegi daca sa minti sau sa spui ceva adevarat, poate fardat, dar adevarat. Vlad are 9 ani. Intrebarile lui sunt din ce in ce mai mature si mai la obiect. Stie cand ma eschivez. Am gasit un raspuns provizoriu pentru unele intrebari: "nu sunt pregatita sa raspund acum la aceasta intrebare". Dar stiu ca este doar ceva provizoriu...




"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

ladyJ spune:

Inca cateva intrebari, la care veti da voi raspunsul, atunci cand ati hotarat sa mergeti la terapie.
Va poate ajuta sa va organizati.
Inaintea primei convorbiri, ganditi-va la urmatoarele lucruri:
PROBLEMA MEA
1. ce ma deranjeaza, in ce consta problema mea?.......................
2.Cand, de ce si cum a debutat aceasta?..........................
3. Ce am facut deja pentru a o rezolva?...............................
4.De ce caut acum ajutor?.............................................
5.Ce astept de la terapie?...........................................
6.Ce astept de la terapeut?.........................................
7. Ce contributie pot aduce?.........................................
8.Ce vreau sa-i spun terapeutului?....................................
9.Ce vreau sa-l intreb pe terapeut?...................................

Exemple: cum vede terapeutul problema? Sunt necesare examen medical sau medicamente?Partenerul sau familia vor participa la terapie?Care sunt conditiile in ceea ce priveste orarul si aspectul financiar? (asigurare, etc)


Autor:Winfrid Huber.(profesor psihologie clinica si psihoterapie Franta si Elvetia)

gina_raluca spune:

Ane2200,supervizoarea mea spune ca in terapie, psihologul "follows, matches, and leads" adica lasa clientul sa descopere lucruri, petrece timp cu el/ea sa inteleaga de unde provin lucrurile alea, sau il conduce pe client/a spre noi descoperiri. Cea din urma metoda e cea mai grea pentru ca persoana nu este intotdeauna pregatita sa descopere lucrurile noi despre sine. Dar daca clientul/a spune ca nu e pregatit (sau psihologul isi da seama de asta) atunci psihologul ar trebui sa se retraga si sa nu forteze lucrurile. S-ar putea discuta de unde vine rezistenta, de ce e greu de acceptat anumite lucruri, ce e important pentru client la momentul respectiv, de ce are nevoie, sau unde greseste psihologul. Revelatiile astea nu a trebui sa fie fortate niciodata pentru ca persoana oricum nu va beneficia de ele daca nu e pregatita pentru ele.

flower-power spune:

conchita,te imbratisez si eu. Sigur esti pe calea cea buna. Chiar daca asta implica durere.Cu cat ne-am indepartat mai tare de adevar, cu cat ne-am mintit mai mult cu atat doare mai tare sa realizam.

Inteleg ca iti faci griji pt Sonia, gandeste-te ca o faci si pt ea.

simali spune:

Tu intr-un fel esti o fericita. Ai stiut la un moment dat ce inseamna iubirea, te-ai simtiti iubita, poti sa regasesti aceasta iubire si sa o dai mai departe.

Felicia (MissParker)este si ramane si pentru mine un punct de referinta. Ea a tradus "Desteptarea Evei" in limba romana si ne-a trimis-o la toate. Apoi noi am dat-o mai departe. Intru des pe blogul ei si nu ma pot abtine sa nu o admir pentru ca are curajul sa sufere, sa planga, sa taie ce e putred.

Multe dintre noi ne plangem ca nu ai si nu ailalta. Dar trebuie sa gasim si curajul de a ne schimba viata, de a ne rupe de mizerie si putregai, de falsitatea ideii crestinesti de iertare si respect pentru parintii abuzatori.

Pentru ca cineva sa merite iertarea ta acel cineva trebuie sa regrete sincer ceea ce ti-a facut, sa-si ceara sincer iertare si sa fie dispus sa se schimbe. Cati dintre parintii nostri sunt capabili de asa ceva ca sa merite iertarea? Felicia i-a scris mamei ei o scrisoare in care i-a spus tot ce are pe suflet. Iar mama ei, socata de o asa indrazneala, a jignit-o in continuare ca e nerecunoscatoare, etc.

Cum ar reactiona parintii vostri la primirea unei astfel de scrisori? Imaginati-va scenariul. Ar vrea sa se schimbe, si-ar cere iertare, ar face de maine terapie cu voi pentru a se vindeca de propriile lor traume? Daca raspunsul la aceasta intrebare este "NU" scoteti-va din minte iertarea pentru ca va impovareaza inutil.


"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

rrox3 spune:

Alice eu cred ca a procedat foarte bine Conchita la momentul asta.
Tu ai dreptate, dar Vlad e un copil mai mare si, ceea ce e foarte important, e un copil afectat deja destul de mult de problemele voastre. Ca si Mariuca mea dealtfel. Si atunci, pentru ei e benefic sa afle de unde a venit ce a venit peste ei. E benefic sa inteleaga ce s-a intamplat. Si sunt la o varsta la care pot intelege deja asta, fara sa se teama ca si ei, la randul lor, pot fi in pericol sa piarda iubirea mamei.
Si Mariuca stie cate ceva despre copilariile noastre. Stie ca nu a fost OK. Nu stie tot, nu ne putem impovara copiii cu asa ceva. Dar stie atat cat sa ii fie mai usor ei.
Dar nu e cazul Soniei inca. E prea mica. Si cu siguranta e afectata mult mai putin. Nu ar avea nici un beneficiu din adevarul asta acum, din contra. Ea are nevoie sa stie doar ca nu ea a provocat ce se intampla si ca va trece si va fi OK.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ane2200 spune:

Intrebasem daca e normal sa ti se spuna asta, mai ales din partea unui terapeut deoarece asta mi-a zis fostul sot, in perioada divortului. Stiu ca m-a lovit rau in moalele capului. Drept dovada, am si uitat-o. De curand mi-am adus aminte de discutie, dar am doar franturi, inca nu o pot reconstrui.

Ane & Raul - 17 martie 2007
www.onetruemedia.com/my_shared?z=1cb90b71924d712907dbca&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> filmulet Raul

Varsta Raul

inbox spune:

Si eu sunt zombie de cand cu subiectul asta, am momente si momente, acum cateva zile am zis ca gata, am iesit la suprafata, apoi am cazut iara in alte ganduri, amintiri, mai amanuntite...noaptea ori daca dorm am niste sentimente foarte ciudate in vis ( nu mai visez urat, dar am niste trairi...), ori nu dorm si ma gandesc la toate minunile...

LadyJ Ieri m-am uitat si eu pe tabel si bineinteles la prima vedere frazele mi s-au parut suficiente atat cat sunt ele. O sa-l reiau mai pe indelete. Cand am vazut ca JG si Mindy gandesc ca mine in ceea ce-i priveste pe barbati, am crezut ca ma incadrez intr-o oarecare normalitate si pe moment m-am linistit, imi dau seama ca totusi nu e normal sa gandim asa.


Mami, prajitura e legum ?
mamica de printesa Maria si bebica din burtica

Porumbita spune:

mare adevar ai spus!!

scuze pt offtopic

adablackcat spune:

Buna dragelor! Citesc de la inceput, sorb fiecare rand scris de voi. M-am regasit in multe fraze scrise aici. Nu va pot spune decat ca sunt rascolita rau de tot si...atat. Va imbratisez si va sarut cu drag pe fiecare in parte.

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Licurici drag plecat in cer


Ada, mami de Iulia (10 iulie 2003) si Vlad (6 mai 2006)