Alaptam sau nu alaptam ?:

monicus spune:

Buna fetelor,
Am citi postarile voastre. Vreau sa va spun ca eu m-am bucurat din toate puncetele de vedere de alaptat. Am alaptat 2 ani si 3 luni. Am avut lapte din plin, am stocat si la congelator ca aveam lapte mult atunci. A fost o perioada atata de frumoasa din toate aspectele. Am o fetita care nu a cunoscut laptele praf. Cu greutatea am stat mereu in grafic si mananca f bine. a mai avut rar o raceala, o tuse, sau o amigdalita. Pot spuen ca mereu am facut stomatite aftoase din cauz ca fimea era fan bagat degetul in gura... si de aici stomatitele. Ca o concluzie pot spune ca nimic nu se compara cu aceea de a alapta si de a fi aproape de copil. I-am dat peste tot.. unde a cerut.. si chiar dupa ce am inceput serviciul am mai continuat 3 luni. Am lasat-o pe ea sa decida momentul in care nu mai vrea. Mi-a fost greu sa decid eu.. si nu sunt o fire comoda.. ca gata am inceput serviciul si gata nu ii mai dau... nu am putut sa fac asta. Am lasat-o pe ea sa decida. Ma declar multumita ca am putu beneficia pe termen lung de alaptat. Stiu ca nu o va face imuna la toate bolile, dar macar stiu ca i-a placut lapte de mama foarte mult, de acea a durat si atat de mult.
Pot spune ca laptele de mama nu imunizeaza 100% copilul, dar are multe avantaje p[e acre le stiti si voi.
O zi buna va doresc.

grigore_tina spune:

Si noi suntem pentru alaptat.Bebele meu are 1 an si 6 luni.Am incercat acum o saptamana sa il intarc dar dupa 2 mese de lp acceptate mai mult cu plans am renuntat.Va suge cat va dori.
A fost o singura data bolnav.A avut un inceput de otita in iarna.In rest nimic.
Alaptatul e o legatura care uneste mama si pruncul foarte mult,de asta eu nu il pot intarca cans vreau eu .Ar fi ca si cand as distruge ceva.Cand a baut prima data lp s-a intors cu spatele la mine si nu ma lasa sa pun mana pe el.Deci copilul era suparat si nu intelegea de ce mami ii refuze acea placere de a o simti.

sarcina usoara Smara ,Licurici,Ionela,Many,Dana.n,Raluci!

Burtocika spune:

Eu sunt pentru alaptat, am si incercat din rasputeri sa o fac si m-am chinuit ca si Liliana pana pe la 4 luni, dar nu sunt de acord cu o serie de afirmatii, care mi-au dat mustrari de constiinta si m-au facut sa ma simt o mama denaturata pt ca n-am putut sa-mi alaptez copilul mai mult.

Legatura puternica intre mama si copil nu depinde doar de alaptat. Asta ar insemna sa negi legatura dintre mamele adoptive si copii lor. Asta si cu legatura puternica ce se stabileste in momentul nasterii (daca nu ti-l pune pe burta la 5 minute dupa nastere gata, s-a zis cu legatura) ... Poate-mi explica cineva si mie cum anume se manifesta aceasta legatura, concret, ca sa stiu si eu ce am pierdut ...

Un copil alaptat nu este neaparat mai destept decat unul hranit cu lapte praf; mi se pare o gogomanie imensa ! Am exemple in familie de adulti hraniti cu LP in copilarie care sunt extrem de inteligenti, doctorate, masterate si alte alea, si altii alaptati exclusiv care au un nivel de inteligenta mult scazut. Si cred ca se pot gasi n-spe exemple.

Imunitatea - pana la intrarea in colectivitate nu prea se imbolnavesc oricum, iar dupa, iarasi nu am vazut mari diferente intre cei hraniti cu LP sau cu LM. Desigur, exemple din ambele categorii se pot gasi cu duiumul, depinde ce idee vrei sa susti.

Ilinca_M. spune:

Burtocika, ideea era nu ca un copil alaptat e mai inteligent decat altul nealaptat, ci ca daca e alaptat acel copil e mai inteligent decat daca ar fi fost nealaptat, caci nu stiu ce celule din creier i se dezvolta mai bine cu ajutorul compusilor din laptele matern, deci comparatia e intre cele doua posibile situatii aplicate aceluiasi copil. Normal ca nu e la modul general "ala alaptat e mai istetz ca ala nealaptat", hehe, ce simplu ar fi atunci, dar sa nu uitam de cuvantul important pe care il are genetica de spus. Asa-l mai tachinam io pe sotz:"iti dai seama, ce destept esti tu si nu te-o alaptat muma-ta nicio zi...de te alapta, erai un geniu!" (si replica:"da', da' atunci nu te mai luam de nevasta")
Pentru mine alaptatul a fost "asa trebuie" pana pe la 7 luni ale fetei; adica nu simteam nicio mare revarsare de bucurie cand alaptam, nu simteam cum se betoneaza comuniunea dintre noi...:))) Alaptam incomod, in fund, ma uitam la ceas si eram obisnuita cu o medie de supt de 7 minute, cand depasea incepeam sa-mi pierd rabdarea, imi dadeam ochii peste cap:))). De cand a avut fata 7 luni a inceput sa-mi placa mult alaptatul (bine, si pana atunci aveam momente de induiosare, sa nu credeti ca alaptam ca o stana de piatra:))),si de pe la 10-12 luni a inceput sa mi se para divin, cand a inceput sa puna ea manutele si sa-mi zambeasca in timp ce suge, sa se ghemuiasca in fel si chip in bratele mele. Pana acum alaptatul este o fericire pentru amandoua, are multe beneficii si nici nu-mi bat capul cu idei despre intzarcat, o voi alapta cat va dori ea si gata, nu vad niciun inconvenient in a o lasa pe ea sa decida momentul.

nemora spune:

ideea e ca daca mama e impacata cu ce-a facut, alaptat sau nealaptat, e ok.

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

freedelia spune:

Domne, asta cu n-am lapte nu exista. Nu stiu de ce lumea tot insista cu asta, cand toti consultantii de lactatie zic clar ca asa ceva exista la mai putin de 1% din mame. Copiluo plange de foame -- nu-i bai, il tii la san pana se satura. Il schimbi de la un san la altul, cat sugebla unul, elalalt face lapte. Stai cu el non stop la san, o zi, doua, trei, mai mult nu dureaza pana se regleaza productia de lapte la nivelul cerintelor copilului. Cand mai vine ate un growth spurt, mai petreci cateva zile cu el la san non stop si uite asa.

Cat despre legaturi -- nu contesta nimeni legaturile dintre mamele adoptive si copiii adoptati. Numai ca fiecare moment departe de mama are o consecinta la nivel psihologic. Intmplarea face sa fiu aici parte dintr-un grup e familii care au aproape toate cate unul, doi, chiar trei copii adopati. Si stiu ce temeri, e nesigurante au, etc. Punerea copilului direct in bratele mamei la nastere si nedezlipirea lui de ea este cel mai bun lucru. Asta nu inseamna o contestare a relatiei dintre mama si copil, ci doar o afirmare a ceva ce este in mod sigur cel m ai bun lucru pentru copil, sa nu fie socatrin ruperea brusca de mama si ducerea cine stie unde, departe de ea...

Alaptatul este o alta metoda prin care se solidifica relatia dontre mama si copil. Evident ca daca hranesti copilul cu biberonul, dar tinandu-l in brate, privindu-l in ochi ca si cum l-ai alapta, este cam tot aia, dar nu se poate contesta ca e totusi o mica diferenta, cand mama este chiar hrana copilului fata de atunci cand hrana ii vine dintr-o sursa externa...

Eu am ratat alaptarea la primul copil si am inercat sa o contest, sa zic ca e ok si asa. Si da, e ok si asa, ar e mult mai frumos cand alaptezi. La al doilea copil am studiat mai ceva ca in facultate cartile si siteurile de alaptat. Asa ca am stiut. A fost greu, m-a durut, a plns, dar am reusit. Si apoi am avut o operatie de urgenta, am ntrerupt 2 zile, apoi ma durea groaznic si in cateva luni s-a terminat povestea. Acum, la al treilea copil, la 16 luni alaptam din plin si suntem amandoua indragostite de alaptat.

Imi pare tare rau sa citesc la absolut toate odiseile de aici ca mamicile, in majoritate covarsitoare, dau supliment pentru ca nu au destul lapte... Mare mare pacat...

Delia, mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

POZE

mihaelaradu spune:

Insarcinata in 13 saptamani (primul copil). Nascuta intr-o epoca ceausista care nu dadea LP. Chinuit la mami mea timp de 3 saptamani, pana m-a trecut pe lapte de vaca. Nu sunt vreun geniu neinteles, dar nici prostovana nu-s. Mi-am luat bac-ul cu aproape 10 pe linie (inainte sa se inventeze copiatul), am terminat faculta cu bine si toate astea fara prea-mult-laudatul LM. Asta e singura motivatie pe care eu nu o pot accepta vis-a-vis de LM: "te face mai destept".
Intrebarea mea e alta. E tabu, e rusinoasa si nu o pot discuta cu mama mea. Cum va fi viata mea sexuala cat timp voi alapta? Exista momentul acela de intimitate dintre mama si copil care poate fi descris prin gingasie, serenitate, etc si e celalalt moment cu incarcatura sexuala dintre doi soti. Cum pot eu sa ma detasez psihic in cele 2 stadii? E o lectie pe care nu am intalnit-o pe net. E un subiect pe care nu il discuti la cafea. Pentru mine e un semn de intrebare serios (avantajele alaptatului le cunosc si constientizez), dar care nu, neaparat, pune in balanta alaptatul copilului.

blackgirl0 spune:

Cat timp am alaptat, 11 luni, m-am simtit mai mult mama de cat sotie. Miroseam a lapte, copilul mirosea a lapte, toate hainele miroseau a lapte.

Cand sotul dorea rendez-vous romantic, programam un dus impreuna, dupa ce adormea cel mic si 1-2 ore de tandreturi. De multe ori, in patima iubirii, ne-am trezit cu urletele de foame ale lui Dragos si... asta a fost: nevoile lui primeaza intodeauna, indiferent ce fac. Si cu timpul le vei deosebi si tu, caci si actiunile tale sunt diferite. Conteaza insa si suportul sotului, sa nu te preseze cu sex atata timp cat tu nu esti (inca) pregatita.

Legat de alaptare: eu am fost alaptata fix 2 saptamani, sora mea 9 luni. Si am avut foarte mult de tras: in copilarie am avut si inca am sistemul imunitar praf, toate bolile s-au luat de mine, iau imunostimulatoare si vitamine de ani de zile. Sora mea, din contra, super ok, a facut performanta in scoala si viata fara sa se chinuie ca mine.

De asta, am ales sa alaptez, chit ca inceputul a fost cosmar, cam ce a trait si LilianaR, insa noi am rezistat aproape anul. Pt anticorpii pe care nici un lapte praf nu-i asigura copilului (si asta-i chestie dovedita).

Pt sanatatea copilului meu, eu spun ca se merita luptat si cu scancetele, si cu nervii, si cu oboseala, si cu mastitele, si cu noptile nedormite.

Pura observatie din cabinetul meu: mamele saracute (si financiar si ca pregatire) trec mai rapid copilul pe LP decat cele mai informate, mai destupate, care ma intreaba, se framanta, se informeaza legat de alaptat si care, cu surprindere, constata ca a trecut anul si ele inca alapteaza (chit ca la inceput erau reticente, cu biberonul de LP langa ele). Deci se poate!

carmenrus spune:

Eu o alaptez pe fetita si acum, are 1 an si 1 luna, e un sentiment atat de placut cand stam amandoua ne jucam si brusc puiul, ridica tricoul si in pozitia in care suntem ea vrea sa suga, e o dulceata. am fost tare norocoase amandoua, am putut pana la 6 luni sa ii dau strict numai lapte de la san. Sunt tare mandra si ma simt tare fericita ca mama si-i multumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Dedicut spune:

Si eu sunt pro alaptare. Copilul meu are un an si trei luni si a fost alaptat exclusiv. Lapt praf a primit doar in maternitate trei zile, eu nu aveam lapte, nascusem prin cezariana. Ajunsi acasa i-am dat doar lapte matern. Am trecut si eu prin dilema daca oare am suficient lapte, daca se satura....din fericire cand am incercat sa introduc lapte praf a refuzat si bine a facut. In plus de la o luna am alaptat doar de la un san, la celalat am avut tot mai putin si pana la urma deloc.
Acum as vrea sa il intarc pentru ca vreau sa incep un tratament pentru o noua sarcina. Altfel continuam alaptarea pana incepeam munca. O sa fie foarte greu pentru ca se simte tare bine la san....

Probabil ca eu am avut noroc pentru ca nu am avut nici dureri, nici plansete de foame. Nu am simtit alaptatul ca pe o povara si ca pe un lucru minunat care ne apropie si ne scapa de plansetele cauzate de durerile de dinti si de diverse suparari. Reget ca o sa trebuiasca sa il intarc, astea erau momentele cele mai placute si mai linistite pentru noi.

---

"... cel mai interesant, in a avea un copil, este ca nu-ti poti imagina cum l-ai putea iubi vreodata mai mult decat il iubesti deja, pentru ca emani iubire, iubesti cat poti, din toate puterile tale; si apoi revelatia: IL IUBESTI TOT MAI MULT!" (Anne Lamott)

Alexandru Stefan 18.01.2011