Copilul captiv (3)

rrox3 spune:

Flower imi pare tare rau pentru pierderea ta
Ce crezi ca ar trebui sa accepti si asta te-ar trece de partea raului? Sunt fapte, fapte care nu au depins in nici un fel de tine, nu le-ai fi putut schimba nicicum. Decizia tatalui de a se purta asa cu mama ta, decizia mamei tale, destinele lor ... nimic nu a depins de tine.
Asta ai de acceptat.
Ce varsta aveai la momentul raspectiv?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Corect Nu lipsurile sunt sursa raului.
Si destui dintre parintii abuzatori au avut sau/si au o situatie materiala OK.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ary_v spune:

Este acus ora 23 si mi-e ciuda ca trebuie sa ma culc si nu pot termina de citit tot ce ati scris. Ai dat dovada de mare curaj Concita, te-ai expus foarte mult.
Eu nu sunt atat de curajoasa ca si tine dar pot spune ca sunt un copil captiv dar unul care se lupta sa devina o femeie libera. Drumul e greu dar ma indrept in directia buna.

Rrox te citesc cu atata bucurie. Sunt curioasa cu cine ai facut terapie, daca imi poti spune astept pm.

rrox3 spune:

Olympia hai sa-ti zic ce stiu eu despre metode de protectie sau altfel spus de ascundere a adevararurilor de nesuportat la momentul respectiv. Negare, desigur, n-a fost chiar asa rau, se poate mult mai rau, a fost NORMAL. Invinovatire, am meritat-o, bine au facut, uite ce a iesit din mine adica a fost OK, voi repeta si eu la randul meu. Rationalizare, gasesc explicatii care mai de care pentru toate, construite logic frumos, argumentate, doar ca-s bazate pe elemente false sau omise. Sau gandire selectiva, stiu toate datele, dar nu le conectez intre ele fiindca asta m-ar duce la o concluzie de nesuportat d.p.d.v. emotional, pur si simplu nu-mi permit sa gandesc in directia respectiva.
Toate sunt elemente de protectie subconstienta.
Atat imi vine acum in minte, ca-s obosita...


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

olympia spune:

Multumesc mult de tot, oricand ai timp e ok!

Rrox, abia acum am vazut ca am trimis de-odata! Multumesc mult de tot.
Daca explicatiile mele nu-s false sau omise si eu cred ca nu sunt, ar fi ok in ce ma priveste. Din punctul asta de vedere... Adica nu am niciunul din mecanismele astea.

Mai concret. La faza cu lasatul singura, pe care daca nu mi-o povesteau acum mult timp n-aveam de unde s-o stiu, nici nu m-am gandit prea mult pana nu am avut copii la randul meu. Si cum eu am multa imaginatie, nu ca mama mea, am vazut cutremur, incendiu, inundatie, nerorociri, exact cand eu as fi lipsit 10 minute nu trei ore de acasa. De-aia de multe ori nu duceam nici gunoiul cand eram singura acasa cu copiii. Nu exclud nici faptul ca ei i se parea oarecum normal, pe ideea raspandita atunci ca nu trebuie alaptati copiii inainte de trei ore si in niciun caz tinuti in brate sau leganati ca devin rasfatati.
Pe de alta parte era sigur depasita de situatie, n-avea niciun fel de ajutor si nu si-ar fi permis unul. Bunicii aveau ambii copii in facultate si se chinuiau sa termine la casa macar o camera si o bucatarie ca sa aiba unde ma aduce...
In privinta molestarilor de peste ani nu i-am spus pentru ca n-ar fi ajutat la nimic, adica nu ma asteptam sa poata repara ceva, sau sa pedepseasca ea pe cineva. N-am vazut-o ca pe o persoana puternica in stare sa rezolve astfel de lucruri. Prima oara eram prea socata, a durat pana m-am dumirit ce se intamplase de fapt,i-am spus la scoala unui coleg si nu m-a crezut, a zis ca ce daca m-a pupat mosul ala, ca poate m-a pupat ca pe-o nepoata, dar eu stiam ca nu-i asa...
A doua oara a fost groaznic de jenant ca era proful de meditatii care insista sa ma "felicite" prea calduros pentru cat de bine invatam si usa la camera nici macar nu era inchisa si evident ca nu eram singuri in casa, dar asta nu-l impiedica sa-mi fure cate-o pipaiala ... M-a scarbit de am renuntat la meditatiile lui cu tot cu facultatea respectiva. Un ticalos pervers cu obraji ciupiti de varsat care ranjea la cafeaua si tigarile pe care le ofereau ai mei in plus pe langa plata convenita. Pe asta chiar nu l-am suferit nici ca om, nici ca prof, de prima oara cand l-am vazut, chiar si pana sa-si dea arama pe fata!Pe strada i-as fi tras una fara probleme, in propria casa m-am blocat... De ce , nu-mi explic! Si eram mare!
Nah, ca acum am descoperit ca poate-i datorez libidinosului renuntarea la medicina.



album
gradina

gina_raluca spune:

Doamne, Olympia, prin ce-ai trecut si tu! E groaznic cand molestarea se intampla si foarte greu cand nu ai cu cine povesti despre asta sau cand cei cu care vorbesc nu te cred si iti minimalizeaza experienta. Te simti revictimizata din nou.

Nancy McWilliams e un psihanalist pe care eu o ador si care descrie foarte clar mecanismele aste de protectie. Sunt foarte multe, vreo 40, si se impart in primare si secundare, dar poti citi despre cele secundare (intelectualizare, compartimentare) aici: http://books.google.com/books?id=MIwC5m4KikQC&pg=PA117&lpg=PA117&dq=%22mcwilliams%22+and+%22defense+mechanisms%22&source=bl&ots=ycUrfHQRcP&sig=pvy5kA6YiFVuPFcsP9uQjEqP-Sc&hl=en&ei=PhvWS-qtO4mwsgPz9vT0CQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=4&ved=0CBMQ6AEwAw#v=onepage&q&f=false

Daca nu se deschide exact la pagina despre Secondary (Higher Order) Defense Processes, mergi la pagina 117. Asta e numai un preview, dar explica foarte bine cateva dintre mecanisme.

A_Iulia spune:

Ah, de 4 ore citesc si plang, si ma ustura nasul, ochii,ma doare capul...multe flori fetelor ce si-au deschis sufletul aici! Cateva povesti sunt chiar cutremuratoare...

LadyJ si Gina - si eu cred ca e recomandat sa te deschizi si sa spui ce te doare si minimizarea suferintei nu este deloc o solutie. Totusi ne oprim aici, la constientizare, sau mai sunt si alti pasi? Vindecarea asta are si ea mai multe faze? De ce credeti nu ajuta la nimic iertarea? (recunosc ca la mine DOAR asa functioneaza, eu fara sa inteleg exact de ce, cum, in ce circumstante, ce a gandit celalalt, de ce s-a comportat asa - nu pot trece mai departe)

olympia spune:

Adina Iulia
Cred ca raspunsul e tot mersul la un terapeut. Eu citeam linkul pus de Gina si incep sa le dau dreptate. Stiu insa ca pentru unele dintre noi, asta nu pare realizabil in viitorul apropiat.

Eu va sfatuiesc pe toate sa cititi acolo, ca eu una tot citind incep sa realizez cu groaza cat de mult mi-a schimbat traseul sacul meu cu bolovani.


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

conchita spune:

gina, ce-mi facusi cu linkul ala, mi se pare ca sufar de absolut toate (de isolation si turning against the self cel mai mult). sunt in ceata, deci mecanismele astea de aparare sunt rele? daca cineva compartimenteaza constient inseamana ca e sanatos, dar imoral, dar daca o face inconstient, e si bolnav, dar si amoral? si cum ar trebui sa fim? cum te faci bine din asta?

p.s. poate mama si fratele meu s-au incadrat la "displacement"...ce poate, mai mult ca sigur..fascinanta psihologia asta, numai ca se schimba in fiecare an si se contrazic unii pe altii, ba acelasi se rasgandeste pe parcurs.

semiramida spune:

Eu nu pot sa-i iert si poate nici nu vreau.
Nu pot sa-i inteleg, niciun argument din lume nu m-ar face sa inteleg de ce s-au comportat asa. Da, au facut un copil ca asa 'trebuia', ca asta era mersul lucrurilor. Dupa care s-au comportat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, si-au continuat viata ca si cum ar fi fost singuri.
O intamplare pe care mama o povesteste mereu cu placere si i se pare deosebit de amuzanta este urmatoarea: la cutremurul din 77 ei stateau inca in casa bunicii si erau la etaj. A inceput cutremurul, au zbughit-o pe scari, au trecut pe langa camera in care dormeam eu (la parter), au iesit afara. Pur si simplu nu si-au amintit ca au copil, asa zic ei. Bunica a dat si ea sa iasa, dar s-a intors si m-a luat. Cand a iesit afara parintii mei erau deja in strada. Mult timp dupa cutremur ma sculam si plangeam, dar nu venea nimeni sa ma linisteasca, normal, ca sa nu ma invat 'in brate'. Asta tot din povestile lor o stiu, ei erau amuzati sa ma sculam fix la ora la care fusese cutremurul, eram 'ceas'.
Cutremurul din august 87 (parca) tot acolo ne-a prins pe toti. De data asta nu m-a mai sculat nimeni, ei au fugit toti afara si eu am ramas dormind. Dar cica m-au strigat, si-au facut datoria, ghinionul meu ca n-am auzit si nu m-am sculat, nu?
Nu vreau sa analizez acum si sa pun totul pe seama instinctului de supravieturire, bla bla. Si eu am instinct de supravieturire dar cumva instinctul de a-mi pune copiii in siguranta primeaza, si asta ma deosebeste pe mine, o mama normala, fata de ei, niste animale. Dar ce zic eu despre animale, cred ca majoritatea speciilor de animale au grija de puii lor mult mai bine decat au avut grija parintii mei de mine, ii protejeaza si ii pregatesc pentru viata.