Fulguleti de nov-dec 2006 (230)

Monicabb spune:

Ruxandra, la multi ani!!! Sa fii sanatoasa! Si toti cei dragi tie!

Laura13 spune:

La multi ani, Ruxandra!!!!! Sa ne traiesti, sa fii fericita, sanatoasa, sa te bucuri de familia ta!

am ajuns si noi pe acasa, aseara tarziu. am fost nasi in we, plecati din iasi. dani e ok, un pic mucos si cam tuseste, drept urmare am inceput aerosolii si maine sau miercuri mergem la un control, ca tot nu mai trece starea asta. nici racit, dar nici sanatos.
dimi la gradi a fost f bine, acum am vorbit cu el si era tare fercit ca a stiut poezia .
iulia stefy noi folosim pasta de dinti cu flour, din pacate din cand in cand o mai inghite, de obicei nu, dar se mai intampla. nu ii dau nici un fel de supliment.
dandusa noi mai aplicam time out-ul, adica nu ca il trimit neaparat in alta parte, dar il rog sa se gandeasca la ce a facut si sa discutam. dar, daca sunt suparata, avem o perioada (2-3-5 minute), cand sunt suparata si nu vorbim. cred ca fac asta mai mult ca sa ne calmam amandoi, adica daca face vreo trasnaie/criza, e nervos, ma enervez si eu si ca sa putem discuta calm luam o "pauza". avem zile cand merge cu explicatii, avem zile cand mai ridicam si tonul, avem zile cand mai luam si pauze. a inceput sa invete cand e loc de gluma si de intors si cand e teaba serioasa si nu ne jucam. bine, nu tot timpul, dar destul de putine "scapari". am remarcat ca asculta ceva mai mult de mine decat de florin, cred eu, pentru ca nu il cert pt lucruri marunte, doar pt cele importante - in viziunea mea - si sunt cat de cat constanta. adica nu exista ca azi il las sa imi sara in cap si maine nu. daca i-am dat voie sa faca ceva atunci asa ramane, indiferent de cat imi e de greu, iar daca nu i-am dat am avut un motiv intemeiat, pe care i-l explic si asa ramane. florin isi schimba deciziile, dispozitia si atunci e destul de revoltat cand nu mai are voie sa faca ceva ce ieri a facut. asa e dani.

pup.

Laura lui Daniel - 14.11.2006
Poze Daniel

slideshow Daniel

Mamici din Iasi

www.geocities.com/mami_nov_dec_06/" target="_blank">Fulguleti noiembrie-decembrie 2006

Laura13 spune:

a! dandusa eu am fost la gimnastica de micutza, imi placea ffff mult, abia asteptam sa merg. dani, de exemplu, abia asteapta sa mearga la inot, doar ca mai astept eu sa se incalzeasca. nu il duc sa fac din el campion mondial, il duc sa invete sa inoate si sa se distreze/joace. si cred ca pot gasi un profesor care sa inteleaga asta. si oricum vom merge unul din noi cu el, mereu. iar chestia cu aruncatul in apa ... cred ca glumesti, nu?

Laura lui Daniel - 14.11.2006
Poze Daniel

slideshow Daniel

Mamici din Iasi

www.geocities.com/mami_nov_dec_06/" target="_blank">Fulguleti noiembrie-decembrie 2006

danutz spune:

La multi ani! draga noastra Ruxandra!Sa-ti fie viata lina, senina si plina, iar tu sa te bucuri de ea si de realizarile copiilor tai minunati!
Felicitari Aka, mamica fericita de 2 copilasi, te asteptam cu vesti!
Referitor la tema Dandusei, Doamne sunt atat de multe de spus, si timp nu e deloc...
fetelor sa va zic ce trista sunt de toate chestiile astea care se intampla zilele astea in "minunata" noastra patrie...
Prietene bune care sunt nevoite sa se intoarca la munca si nu au cu cine sa-si lase copilasii, parintii si bunica care sunt disperati ca pensiile lor vor fi reduse si nu stiu cum se vor descurca (eu stiu, dar ma intreb daca voi putea sa-i sustin luna de luna?!!!)...am prieteni bugetari care-si anuleaza unicul concediul de odihna pe care si-l permiteau pana acum...
...clar toata lumea este afectata, clar exista oameni cu probleme mult mai grave...clar am intrat eu intr-o depresie...ieri o prietena imi spunea ca suntem pedepsite fiindca am ales sa ramanem in tara asta...azi citteam de masurile de austeritate pe care le iau alte tari...lights, nu ca la noi, concluzia mai bine la ei in criza decat la noi in prosperitate...noroc cu concertul Ac/DC ca m-a mai scos din pasa proasta...dar si ala cu organizare tipic romaneasca!
mai bine plec sa-mi vad de munca

dandusa spune:

in primul rand scuze pt exprimare "cum va disciplinati copii?".eram grabita si un pic nervoasa!"ce metode de disciplinare folositi",suna muuult mai normal.acuma...,ati inteles voi ideea...

sincer,sant mirata sa obserb asa muuulti copii cuminti,care nu necesita disciplinare sau poate restul procentului sant prea neastamparati si nu lasa mamicile sa scrieeste o gluma,nu sariti:)

sa dezvolt mai mult,ca sa intelegeti mai bine ce am vrut sa aflu.
in primul rand,Crinuta este pt mine un copil exceptional,de adevaratelea!n-o zic doar pt ca-i a mea sau ma rog...,uneori doar.ideea e ca nu am tendinta de a exagera cu copilul meu cel mai cel,bla,bla.nu este un copil perfect,cum nici eu nu sant un om perfect,cum nici x,y etc.si poate cum nici nu mi-as dori sa fie/fiu/fim.eee...,in viata de zi cu zi ne lovim des de problemute.unele simple,altele complexe,f rar...f complexe.

exemple concrete:
1.problemutele simple le clasez cu cele cu care ma intalnesc zi de zi
Crinuta se schimba de haine de tzspe mii de ori,le arunca prin toata casa,peste tot.discutii calme,jocuri strategice,apoi concurs cine strange mai repede,apoi nervi ca-i satula de concurs.apoi pedeapsa in ziua aia nu mai are voie sa umble la sifonier!nu pot sa strang la nesfarsit zi de zi...,efectiv nu pot!
2.problemele complexe sant urmatoarele clasate,mai grave si au la baza lucruri facute intentionat cu scopul de a strica ceva sau de a rani pe cineva.la inceput totul se vb calm,se explica pe ton serios.uneori se rezolva,alteori nu si aplicam pedeapsa,recreere creias incins.sta in dormitor cu usa deschisa,pana se calmeaza.apoi vine discutam,ne cerem scuze,ne impacam,ne declaram dragoste vesnica si promisiuni ca nu mai repetam
3.problemele f complexe sant cele cu care m-a blocat!au fost 2 mari si late.o data a aruncat cu piatra intr-o prietena de-a ei.era o piatra mica dar i-a aruncat-o de la distanta mica si a durut.m-am asezat langa ea si cred ca am intrebat-o de 3 ori daca este adevarat.eram langa ea dar nu pe faza.fetita plangea si o acuza pe Crinuta,eu m-am blocat...nu-mi venea a crede.Crinuta recunoaste ca da,asa e.o mai intreb o data etc.a fost rusions de-a dreptul sa discut cu ea despre asta,destul de socant pt mine.nu mai retin ce anume i-am interzis,dar a existat si pt asta o pedeapsa.a doua...acum cateva zile:m-a scuipat.plecam spre parc,eram pe scari.mi-a cerut s-o iau in brate.am insiatat sa inteleaga ca nu am cum,coboram cu Radu in brate si tati venea din urma.o chestiune de cateva sec.tati incuia usa si lua un copil etc.ea m-a scuipat,eu m-am blocat!am discutat pe tema,n-am facut tam-tam mare dar...gestul s-a pedepsit.n-am mai mers in parc,am stat pe langa casa.

la pct 1 si 2,zi de zi,problemutele se schimba!mai ales la pct 1.mereu avem discutii pe tema strans.ultima data am facut regula de 'aur':nu mai umbla in sifonier.daca are nevoie de ceva,o ajut eu.apoi a venit cu prmisiuni ca si le va strange daca o las etc.m-a convins.acum am luat-o de la cap.azi am strans bombanind jumatate de sifonier.asta-i timp pretios pt mine.in loc sa strang,am putea sa facem ceva constructiv.prb mare este ca spatiul este de 39 de m.daca nu le am puse la locul lor,efectiv nu ai cum sa treci.haine plus jucarii.nici Radu nu mai are loc sa-si conduca masina zau

pana sa ajung in faza de pedeapsa,incerc sa rezolv pe cale amiabila,impulsionand-omereu...de cele mi multe ori merge,este f ambitioasa,ii place competitia.

cum ati rezolva voi situatiile de mai sus?
numai eu sant mama 'rea si urata'?


mami de Crinuta si Raducu

Laura13 spune:

nu cred in exprimarea rea. probabil, ca in ochii multora sunt rea. ca atunci cand, la 3 ani cand stia ca nu are ce cauta in strada, i-am tras o palma la fund, pentru ca a fugit in mijlocul strazii pe o strada aglomerata. probabil ca sunt ingrozitoare. prefer sa fiu oribila si sa ii dau o palma la fund si sa nu imi moara copilul calcat de masina. asta-i parerea mea.
nimeni nu poate sa iti spuna cum sa rezolvi unele situatii. pareri ... fara numar. dar cat poti, cum poti, cum reusesti sa gestionezi copiii si situatiile ... pana la urma doar tu stii. si fiecare stie in dreptul lui. unii au o limita mai joasa (asa ca mine), altii rezista muuuult mai mult, asa ca diamat, si, probabil ca ffff multe mamici. imi spunea cineva sa nu cred ca daca nu se scrie pe forum, mamicile nu intampina diferite probleme cu copiii. eu cam asa am senzatia, si atunci imi vine f greu sa mai scriu.
na, azi am scris cat pentru o zi de post. sa mai fac o pauza. sa imi revin. desi voi citi, curioasa sa vad cine, cat, cum iti va raspunde

Laura lui Daniel - 14.11.2006
Poze Daniel

slideshow Daniel

Mamici din Iasi

www.geocities.com/mami_nov_dec_06/" target="_blank">Fulguleti noiembrie-decembrie 2006

Donia spune:

Bai fimeie, baga-ti mintile in cap! Cum sa crezi asa ceva? In primul rand, fiecare dintre noi suntem diferite si avem parte de un context diferit in care ne crestem copiii, fie ca e vorba de numarul de copii, de sprijinul primit, de oboseala etc.
In al doilea rand, copiii sunt diferiti! Clar! Daca la primul copil (Roxana) cu care totul a mers perfect, uns, lin, credeam ca eu detin toate solutiile si cine nu face ca mine greseste, la al doilea vad ca nu merg aceleasi solutii. Cu Roxana mereu am vorbit, i-am explicat, ea a fost genul de copil matur, n-au fost probleme, pe cand Cristi e altfel, e zglobiu, are pareri personale, e mai independent, acum zice "nu", ca peste 2 secunde sa spuna cel mai dulce "da"... e diferit!
Si contextul e diferit, la primul copil eram mult mai disponibila, eram mai neingraditi, mai putini limitati si conditonati, la al doilea nu mai avem atata libertate, eu trebuie sa tin cont de doi copii, de nevoi diferite, de programe diferite, de abilitati diferite.
Insa ceva a ramas constant... faptul ca eu nu cred in pedepse Dupa mine, pedeapsa imi face bine doar mie... ma racoreste Ca si cum as zice: "ai facut tu ceva rau, uite, na, ca pot si eu sa fac ceva rau! Sac!"
Nici recompensele nu le agreez prea mult. Ci eu cred ca facem lucruri bune pentru ca stim sa facem alegeri bune, pentru ca avem constiinta binelui si a raului, si nu pentru ca ne temem de repercursiuni sau pentru ca vanam recompensele.
Si acum concret.
Citeam de fetita ta minunata care a lovit-o pe prietena ei cu o piatra. Si am inceput sa rad. Pentru ca exact la petrecerea ei de 3 ani, fetita mea minunata i-a tras una in cap unei alte fetite, de celeilalte a inceput sa ii curga sange (chiar aseara povesteam acelasi lucru cuiva). Toata lumea socata, parintii fetitei in prag de lesin (nu glumesc, era sa ii iau la palme pe amandoi ca sa isi pastreze cumpatul), fetita urla, eu imi doream sa fac o gaura in care sa ma ascund, a mea impietrita pe pat la ea in camera... tragedie mare, ce mai! Ma rog, s-au linistit lucrurile, dupa care am stat singura cu Roxana si am mustrat-o, eu eram tare suparata (socata rau de tot, mai bine zis!), nu am facut nici un efort sa imi ascund supararea, i-am spus cat de tare ne-am speriat cu toti, cat de tare s-au suparat ceilalti parinti, cat de tare a durut-o pe fetita... toate din cauza ca ea a lovit-o. Cu alte cuvinte, consecintele faptei ei. I-am mai spus ca daca ea loveste, eu nu o s-o mai las sa joace cu alti copii, ca nimeni nu vrea sa fie lovit... deci alte consecinte.
Vreau sa-ti spun ca si-a adus aminte de incidentul asta inca vreo cativa ani de zile. Si ca de atunci nu a mai lovit nici un copil.
Desigur ca fetita mea minunata mai face si boacane. Dar stam de vorba si boacanele nu se mai repeta pe o perioada bunicica de timp. Pe cand cu baietelul meu minunat, statul de vorba nu are acelasi efect. Fie ca boacanele revin in peisaj mai des, fie ca trebuie sa discutam mai mult pana dispar din peisaj.
Ziceai de scuipat... ma mai scuipa si el, dar cica in joaca... ideea e ca oricum mie imi displacea total. Si i-am spus o data ca nu-mi place, i-am spus de doua ori, de noua ori, de zece ori, pana la urma a incetat. Nu pretind ca am fost mereu calma cand i-am spus, insa mi se pare firesc sa te enerveze faptul ca esti scuipat. Iar atata timp cat nu tip suficient de tare ca sa imi traumatizez copilul, dar ridic tonul sufcient de tare cat sa ii comunic ca nu sunt tocmai fericita de intamplare, cred ca e doar omenesc sa ii arat ce sentimente naste in mine faptul ca el ma scuipa.
Cred ca e foarte bine sa le aratam copiilor ce sentimente produc in noi unele dintre actiunile lor. Cand imi place ceva ii arat, ma bucr, rad, ii spun ca sunt fericita. Copilul stie ca e o actiune care produce placere celor din jur. Cand imi displace ceva ii arat supararea, daca actiunea se repeta pana devine iritanta ii arat si asta, daca ceea ce face imi provoaca durere, e posibil chiar sa tip. Daca nu comunic neplacerea si disconfortul, cum poate copilul sa invete ca actiunile lui nu sunt acceptabile?
Iar modul asa de interactiune eu cred ca e mult mai productiv, mai educativ, decat pedeapsa. Mai bine il invat pe copil empatia, decat frica. Mai bine sa stie sa aleaga un comportament pozitiv pe baza reactiilor pe care le starneste, decat pe baza fricii de repecursiuni.
Cand citesc cu Cristi, ii arat mult in carti fetele personajelor si discutam despre ceea ce ele simt. Ce se vede pe fata copilului? Rade copilul, e vesel? Uite, copilul a pierdut mingea, of, of, of, e suparat. Uite, copilul e speriat, e surprins etc. Cred ca e bine sa il invat sa puna sentimentele in balanta.
Uite ce scriam la alt subiect, referitor la felul in care copilul raspunde unui sentiment:
"Baietelul meu nu imparte lucrurile cu bucurie, nici nu l-am fortat vreodata s-o faca (ba nici nu prea i-am sugerat ). Fetitei ii spuneam mereu sa le dea jucariile si altor copii, dar mai nou mi-am dat seama ca e crud sa oblig un copil sa renunte la o jucarie de care se bucura in acel moment. Asa cum nici eu n-as da o carte de care sunt foarte absorbita, nu?
Si de curand baietelul meu se juca cu alt baietel, al meu avea un vapor, celalalt vroia neaparat vaporul, drept pentru care incerca sa il smulga din mainile copilului meu. N-a reusit, asa ca a inceput sa planga... mai mult sa urle, drept vorbind. Al meu, total insensibil, se juca fericit cu vaporul. Celalalt copil a mai urlat un timp, era chiar furios, apoi s-a linistit si a ramas suparat intr-un colt, nu mai vorbea cu nimeni, nu se mai juca, era tare suparat. Ei, si de abia atunci i-a atras simpatia baietelului meu. Cand l-a vazut asa suparat, s-a dus de bunavoie si i-a dat vaporul. Deci lupta nu l-a impresionat, urletele nu, insa supararea celuilalt l-a atins, l-a facut sa vrea sa-l impace.
Si abia atunci am realizat cat de mult conteaza faptul ca eu il ajut sa invete sa recunoasca sentimentele celorlalti, sa inteleaga ce simt altii, ba chiar s-ar putea zice ca asa se educa empatia, nu?"

Hai ca scriu de doua ore... in timpul asta am vazut pe geam cum masina care matura strada a trecut de trei ori pe aici. Atata zel... imi place Parca i-as invita si in casa
Hai ca mai viu, ca mai am vreo doo lucruri de zis, daca mai e posibil asa ceva!

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

dandusa spune:

Laura,
:))am ras cu foc la inceput,stiam eu ca a sunat urat dar n-am mai apucat sa modific.
te inteleg din tot sufletul cand spui ca nu-ti mai vine sa scrii si enumeri si motivele!.firea ta este una sensibila.in mom de greu pe care fiecare mamica le intampina intr-o mica/mare masura,esti si mai sensibila.perfect normal.te inteleg,repet.incearca sa citesti sfaturile si sa raspunzi fiecareia spunandu-ti punctul tau de vedere diferit.tu te retragi daca citesti si nu-i ceea ce astepti,apoi suferi pt ca asa ti-e felul si mai rau adancesti problema in sufletul tau.daca ai 'scoate' ce te deranjeaza,ar fi mult mai bine.si daca nu vrei sa scrii aici,scrii pe o foaie de hartie tot ce ai vrea sa raspunzi si apoi o arunci
gestul "minunat" l-a facut o sg data.atunci a protestat cu "aaaa,nuuu.vreau in parc,nu mai fac"...,dar nu.asa ceva eu nu tolerez.stie f bine ce inseamna asta.l-a vazut de cateva ori pe varul ei.naspa ca el isi lua instat o palma peste fatzaCrinuta stie f bine cand intrece masura si isi asuma 'pedeapsa'.altfel,sincer...nu stiu cum as proceda.adica,atitudinea ei intelegatoare in acele mom,ma ajuta.uf...
"mama rea si urata",imi spune Crinuta cand este suparata pe mine


mami de Crinuta si Raducu

dandusa spune:

ai scris Donia
astept sa culc copii ca nu mai pot sta
mor de nerabdare sa citesc
azi ii culc mai devreme

mami de Crinuta si Raducu

roxanica2006 spune:

la multi ani, draga noastra Ruxandra !!! Iti doresc sa-ti pastrezi mereu echilibrul asta perfect, dragostea de viata, de frumos,sa fii sanatoasa, tu si toti ai tai, sa va iubiti si sa fiti fericiti !!Petrecere frumoasa !!

Oo, as sta si eu la o poveste cu voi si atatea as avea sa va spun, dar Maria iar are febra, se pare ca iar s-au precipitat lucrurile, asa ca va pup doar, si de vorbit om vorbi cand ne-a fi mai bine.

Aka, felicitari , mamico !! Sa-ti traiasca minunile, sa ai putere si intelepciune sa-ti cresti frumos copiii !!

Roxana, mamica lui David (20 noiembrie 2006 ) si a Mariei ( 2 octombrie 2009)