Copilul captiv (2)

Deus spune:

ladyJ - perceptia nu este gresita, realitatea este diferita:-)
la Cluj, toti psihologii pe care i-am cunoscut sau de care am auzit ca au lucrat cu rude/prietene, toti dupa primele doua sedinte au trimis "pacientii" la colega/colegul psihiatru care sa le prescrie medicamente.
Eu am incercat terapia acuma cativa ani, dupa sarcina cand ma simteam dusa cu pluta. Mi-a facut cateva teste (chestionare) a stabilit ca am depresie si anxietate si m-a trimis la psihiatru sa-mi prescrie ceva medicamente. I-am spus ca sunt impotriva medicamentelor...am luat vitamine, am facut sport, am tras un plans si am scapat de depresie. Si cand ma apuca din an in pasti cate o moleseala, trag un somn, iau o vitamina si vit D3, alerg in parc si-mi trece:-)....cumnata mea in plin divort, nastere, stress, etc merge la psiholog si direct ii da sa foloseasca ceva antidepresive. Te rog sa ma crezi ca nu consider ca este normal. De acord, ii este greu, inselata, cu copii, stress, suparata dar in secolul asta nu se mai pot rezolva problemele cu "barbatie" fara medicamente care de fapt te fac sa uiti/treci peste dar nu-ti rezolva problema?
Eu una nu am gasit inca in Cluj psiholog care sa-mi inspire incredere, profesionalism, inovatie - am senzatia ca au invatat/tocit niste experiente clinice, stiu sa te puna sa completezi niste chestionare/baterii de teste si sa-ti ofere medicamente. In primul rand nu-mi place sentimentul ca trateaza problemele dupa un tipar rigid.

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

gina_raluca spune:

Deus, e trist ce scrii. Medicamentele nu sunt necesare pentru depresie decat daca e severa si persoana nu poate beneficia de terapie. Sau mai e bipolaritatea pentru care medicamentele sunt necesare pentru a stabiliza "mood" (starea emotionala?)

Psihoterapie e o arta. Si in America s-a schimbat mult modul in care e practicata terapia. Unele asigurari de sanatate platesc numai pentru un anumit numar de sedinte si terapeutului ii e cerut sa arate rezultate daca vrea prelungeasca numarul de sedinte. Si atunci se folosesc "manualized treatments" (care scrie exact ce trebuie facut de-a lungul sedintelor) si chestionare la inceput si la sfarsit care masoara progresul. Eu am noroc pentru ca asigurarea mea de la universitate nu imi limiteaza numarul de sedinte si nici nu ii cere terapeutului meu sa demonstreze ca am progresat. El nu foloseste manualized treatments si nici chestionare. Sedinta se focuseaza pe relatia dintre noi si cum ma raportez la el si la cei din jurul meu.

Si eu mai am de crescut. Am noroc pentru ca urmeaza sa fac anul de internship la unul dintre cele mai vechi centre medicale din America unde sunt psihologi recunoscuti si de la care sper sa invat cat mai mult. Apoi vin 2 ani de postdoc, si abia apoi sper sa pot practica meseria independent. Dupa 7 ani de scoala (asta separat de licenta)sper sa am inovatia si profesionalismul de care scriai tu.

giulia71 spune:

Sunt copil captiv si co-dependent.
Istoria este dupa tipar, aceeasi:lipsa de iubire, abuzuri emotionale, sexuale, cearta, control dus la extrem.
Toate astea au creat o personalitate anxioasa, depresiva, nesigura pe ea, ce nu crede nici la 40 de ani ca poate fi iubita neconditionat. Desi sunt, dar scriptul copilariei e mult prea intiparit.
Am plecat de la acea copilarie mai mult amara, unde grija principala era mama, sa nu i se intample ceva din cauza bauturii sau grija tatei sa nu devina excesiv de violent cu ea si am devenit adultul super-protector, panicos, atasat bolnav de mama. De ce?
Nu inteleg acest proces?
Pe mama aproape am urat-o, copil fiind , iar acum la maturitate o divinizez pentru ca:
este mama pe care n-am avut-o in copilarie
nu mai bea
este protectoare cu mine, cu Calin
simt ca ne iubeste ENORM!

Am incercat sa aduc in discutie lucrurile care s-au petrecut demult, insa se consuma, se invinovateste, o iubesc prea mult ca s-o fac sa sufere.
Psihiatrul mi-a spus "poate atat te-a putut iubi ea cand tu erai mica, te-ai gandit la asta?. Atat a putut sa te iubesca atunci

Asadar, merg pe ideea ca atat a putut la vreemea respectiva si ma bucur de enorma schimbare care s-a petrecut cu mama mea. O iubesc din suflet!

pepene spune:

giulia,

off si pt. copilaria ta si pt. urmari...

ma bucur totusi ca mama ta a reusit sa se schimbe. bravo ei pt. vointa.

olympia spune:

Sabina, nici nu stii cate lucruri seamana!... Si pe mine m-au crescut bunicii pana la liceu, impreuna cu alte verisoare si a fost o perioada luminoasa si calda. Bunica facea o mancare fabuloasa, mancam din gradina proprie, ne-a invatat sa brodam, ne-a platit lectii de franceza, de germana. Am invatat sa citim si sa scriem la patru ani. Tataie facea lectii cu noi cu nuiaua in mana, bine nuiaua facea parte din tabloul zilnic, dar cred ca era mai mult de impresie ca urme nu-mi amintesc sa fi avut vreodata, desi o incasam zilnic. Sa stam drepte pe scaun, sa avem coltare la caiete, sa nu vorbim neintrebate ca deranjam lectia, faceam aritmetica si dictari si dup-aia ne canta la vioara. Deh, fost invatator!

RRox, cu exprimarea emotiilor stau foarte bine: "verde-n fata!", nu ma complic mai mult de , hm, sa zicem 2 secunde!
Mama mai tarziu m-a ajutat mult, foarte mult toata viata! Si acum locuim impreuna.
Eu in schimb am ajutat-o sa divorteze, am intepat balonul ala de a explodat cu bum mare si scantei si n-a mai fost loc de intors.
Curajul mi l-a dat disperarea. Intai Cernobilul, sa nu radeti, da atunci m-am luminat eu ca nu-s nemuritoare, mai exact ca pot disparea oricand si tot ce-am amanat si inghitit si impins inapoi, e pierdut pe vecie daca nu schimb directia radical si irevocabil. Si asa am scapat de dat la medicina si ai mei n-au avut incotro, c-ar fi murit de rusine sa nu fac facultate si daca n-o mai voiam pe cea aleasa de ei, i-am cam strans cu usa si m-au ajutat sa ma pregatesc pt ce-mi doream.
Tot cam atunci a inceput si divortul parintilor mei. Viata de student a coincis cu revolutia si perioada aia m-a salvat cumva de la haosul de-acasa, tragand-o si pe mama in sus, pana s-a terminat totul.

Pizinuca, am citit povestea ta trista. As vrea sa te intreb unele lucruri... Poate ai citit ca am intalnit si eu o situatie oarecum asemanatoare. Nu stiu daca s-o fac aici sau pe PM

Editez iar ca intre timp am mai citit. Da, parintii se pot schimba in bine, chiar mult, in timp, uneori mai apar franturi din partea urata din trecut , dar progrese reale exista.




Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

giulia71 spune:

da Pepene, a reusit!
nu stiu cum, nu stiu ce click are in mintisoara ei, dar a reusit!
multumesc pentru support!

LauraNicole spune:

Ok.Citesc,citesc si iar citesc ,ma apuc sa scriu , sterg si incerc sa scriu iar !Nici acum nu sunt sigura ca voi putea posta ceea ce tot incerc sa scriu .
Conchita,am gasit subiectul tau acum cateva zile si nu mi-a venit sa cred cat de multe suntem cele care am impartasit aceleasi suferinte!M-a socat!
Nu stiu daca sunt un copil captiv dar stiu sigur ca acum sunt inca un adult captiv .Ma zbat in propia mea mocirla si incerc sa ma ridic asupra conditiei mele si cad cu si mai multe remuscari si temeri .Toata viata mea am incercat sa multumesc pe cate cineva si ma bucuram la cate o vorba buna,un gest ca un catelus .
Am fost prima nascuta intr-o familie care isi dorea baieti .Mama,venita dintr-o familie mai mult decat saraca si simpla,de la tara ,cu 8 frati si surori si care incerca sa pretinda ca e o Lady doar pentru ca reusise sa invete la un liceu la oras ,tata dintr-o familie fost burgheza cu mama lui crescuta la pension cu trasura personala si dadaca de lux ,cu tatal lui marinar care ,cand era acasa,ii aplica lui cate o corectie barbateasca (asa povestea tata ) .Cand m-am nascut eu , tata se spala pe fata intr-un lighean si de ciuda ca i s-a spus ca sunt fata a lesinat .
Bunicii mei m-au adorat ca pe o papusa vie,printesa lor .Bunica,mamaita cum o numeam eu ,ma iubea atat de mult incat nu puteam manca daca nu aveam lingurita mea de argint cu initialele mele,stergarul brodat in colt cu numele meu si farfuria mea cu fluturas ,ma alinta cu nume ca Lauras,Luluta ,Lorenusha,Lorenus ,tataie ma lua peste tot cu el,chiar si la bar si imi facea toate placerile .
Parintii lucrau de dimineata pana seara si nu imi amintesc prea multe accese de dragoste din partea lor dar imi amintesc ce frumos vorbeau de mine si apoi si de sora mea mai tarziu in fata prietenilor,neamurilor lor iar cand eram singuri tata nu ma scotea din toanta,boamba,printesa plina de ifose ,
Pe mine m-au crescut mai mult bunicii din partea tatalui , pe sora-mea o tot duceau pe la surorile si fratii maica-mii .
In fine , au trecut anii ,bunicii mei s-au imbolnavit pe rand si,culmea,ambii au sfarsit la fel , fiind mai intai paralizati partial si apoi...Cand a murit tataie aveam in jur de 10-11 ani si nu a putut,bietul,sa inchida ochii pana nu m-am apropiat de patul lui .Nu a fost usor dar macar a fost mamaitza sa aiba grija de el .Cand s-a imbolnabit si ea,copiii ei , tata si sora lui,au plimbat-o de la unul la altul,injurand-o,acuzand-o ca e nesimtita si etc si au lasat-o pana la urma singura.Mergeam de la scoala la ea si imi dadea cate un leu,doi sa merg sa-i iau o inghetata,un iaurt .A murit singura si n-am sa-mi iert tatal niciodata pentru asta .
Atat de mult i-a "durut" moartea ei ca seara,dupa pomana,erau beti amandoi si cantau cantece ,romante .Eu nici acum nu pot merge la mormantul ei .
Am fost un copil tacut .Obisnuita sa nu fiu ascultata cand aveam nevoia sa vorbesc cu cineva m-am inchis in mine .Dar am inceput sa scriu .Scriam versuri,proze,orice .Asta era forma mea de a ma exterioriza .
La 13 ani a fost prima mea incercare de a evada .Satula de atatea certuri intre parintii mei,satula sa fiu acuzata de fiecare nazbatie a sora-mii care era cu 2 ani mai mica decat mine si eu "fiind mai mare" eram "datoare" sa am grija de ea ,am fugit de acasa .Aiurea .Am mers pe strazi ca nebuna ore si ore .Cand m-au gasit mi-au dat o bataie sora cu moartea dar nu m-au ascultat,nu m-au intrebat de ce .
La scoala nu-mi dadeau pace doi cretini care ma faceau in toate felurile in timp ce incercau sa-mi pipaie sanii pe unde apucau .Plangeam ore in sir din cauza lor .Cand le-am spus alor mei , reactia tatei a fost "Dar de ce nu-i bati? " asta cand eu eram o mana de fata iar ei erau trei derbedei ,pe mama n-o interesa .Toata viata n-am auzit altceva decat ca sunt grasa,urata,dolofana lu mama .Pana acum 5 ani am avut 50 de kilograme la o inaltime medie de 156 cm .Vi se pare mult?Acum am 100 de kg si ma doare in 14 de toti .Dar tot ei au uitat ca se plangeau ca sunt bolnavicioasa si m-au bombardat cu vitamine,untura de peste,multivita,cavit etc si mi-au dat organismul peste cap .Am fost bolnavicioasa pentru ca m-am nascut cu cordonul ombilical inconjurandu-mi gatul de doua ori si ca m-am nascut cu mult peste termen pentru ca pe vremea aia nu stiau cum sa salveze astfel de situatii asa ca am astm bronsic de atunci .
Daca nu scriam cat de mare se dorea,daca luam o nota proasta (adica sub 9 ),daca nu mancam tot din farfurie,daca nu gaseau curat luna cand veneau de la serviciu,daca nu... mancam bataie sora cu moartea si cu palmele,cu furtunul de la masina de spalat,cu cureaua de la pantalon .Mi s-au rupt caiete in cap de le-am pierdut numarul .
Imi aduc aminte ca ieri cand a venit taica-miu mai devreme de la munca si ne-a gasit jucandu-ne in casa cu doi copii din vecini .Ne-a dezbracat la pielea goala (eu aveam 12 ani,sora-mea 10) ne-a batut de ne-a uscat si ne-a dat pe usa afara in scara blocului cateva ore pana ne-a gasit un vecin si ne-a luat de mila in casa lui si ne-a dat de imbracat de la fiu-sau .
Cand auzeam cheia in usa ne rugam sa nu fie tata .Ne plangeau de mila si vecinii si prietenii lor !Cu timpul au inceput sa se ingroape in bautura si au devenit,nu stiu cum,ciudati .Prietenii au inceput sa dispara unii dupa altii iar acum tata nu stiu daca poate spune ca are mai mult de doi care-l viziteaza din an in paste .
Absolut tot ce li se spunea despre noi ei credeau si ne bateau chiar daca era adevarat sau nu iar daca nu era adevarat si aflau pe urma nu recunosteau ca au gresit .
Spre exemplu , intr-o zi o vecina,prietena cu mama,le-a spus ca ne-a vazut pitindu-ne dupa perdea in casa cand ar fi trebuit sa fim la scoala .Mama a luat furtunul de la masina de spalat si ne-a invinetit si pe picioare si pe trup,pe maini de ne durea fiecare miscare .Noi urlam cat ne tinea gura ca aia a mintit si tot n-a crezut pana cand n-am scos din ghiozdan testul primit in ziua respectiva .Atunci si-a aprins o tigare ,a chemat-o p-aia la ea si i-a aratat testul .Aia si-a cerut scuze ca a gresit , mama a lasat-o moarta in papusoi .
Cand am intrat la liceu , cretina de diriginta nu putea sa ma sufere si cand s-a dus mama la prima sedinta i-a spus ca m-a prins fumand in wc-urile scolii,ca umblu cu toti golanii p-acolo,ca ma aduna profesorii de prin tramvaie si cate cele .A venit mama acasa si m-a luat la bataie de la usa,fara macar sa stiu de ce .A doua zi am chemat-o iar la scoala dar sa mearga odata cu mine si cand s-a uitat in catalog nu aveam nici o absenta iar diriginta a pretins ca de fapt m-a confundat cu alta .Vi se pare normal?Mie nu .
De fumat m-am apucat in iulie 2007 , cand am pierdut-o pe Sandra si in octombrie 2008 , cand l-am cunoscut pe Mousi am renuntat .Pana atunci eu n-am pus tigare in gura .
Am uitat sa va scriu ca prima treapta m-au obligat sa o dau la Liceul Sanitar desi eu imi doream sa intru la Pedagogic .Am cazut cu 4 sutimi pentru ca ultima medie a fost 8.90 .La Pedagogic ultima medie fusese 7.Tot eu eram o ratata ,o tampita,o proasta ca nu fusesem in stare sa rezolv probleme de clasa a 12 a (a fost scandal atunci cu subiecte de clasa a8a incurcate cu cele de Bac , daca va amintiti ,in 1988 ).
Treapta a2a am vrut sa merg la un liceu uman , profil filologie si am picat la proba de latina dintr-o tampenie :8 din 10 concurenti care au dat proba eliminatorie la latina au facut pregatire cu profesorii din liceul respectiv .
Dupa bataia de rigoare m-am inscris singura la alt liceu si am fost PRIMA pe lista .Ultimii ani de liceu au fost cei mai frumosi ani de scoala din viata mea pentru ca atat diriginta (care era de franceza iar eu faceam engleza )cat si alti profesori ma indragisera si ma rasfatau , pentru ca am cunoscut-o pe Laura mea,prietena mea cea mai buna care mi-a ramas sora mea de suflet chiar si acum .
Cand am implinit 17 ani am fost violata de un imbecil care intra in casa noastra zilnic .Sora mea avea un bf de la varsta de 14 ani (il cunoscuse las cursul de Karate ) , un cretin si un derbedeu plin de figuri in cap si care umbla tot timpul cu alt imbecil .Ala a inceput sa imprumute carti de la noi si intr-o zi,cand m-am intalnit intamplator cu el pe strada ,sub pretextul ca ma cheama la el acasa sa-mi inapoieze cartile ,naiva de mine l-a crezut si am mers .Acolo a sarit pe mine ca un animal si desi urlam ca din gura de sarpe si bateam cu picioarele in tot ce apucam ca sa fac zgomot , nu mi-a sarit nimeni in aparare (tatal si fratele lui erau in casa ) .Imi amintesc cum respira greu si grohaia ca un porc de placere apoi negru ,hainele de pe mine rupte si durerea aceea ...Amenintarile lui ca va avea el grija de mine si de maica-mea si sora-mea daca spun cuiva ,rusinea mea,durerea din suflet si durerea fizica,frica...Si in ziua aia eu implinisem 17 ani .Am ajuns in fata apartamentului sau(de fapt al tatalui sau),a scos cheia,a descuiat,a deschis usa si.....brusc m-a insfacat,a inchis usa cu piciorul si in cateva minute/secunde (s-a intamplat atat de repede ca nu-mi dau seama cat a trecut)m-am trezit in patul lui din sufragerie,cu el gafaind peste mine,cu una din palmele lui peste gura si cu cealalta masna imi tragea hainele de pe mine.L-am muscat de mana,am tipat cat am putut de tare,l-am zgariat,am busit cu picioarele in tot ce puteam atinge!Eu aveam 17 ani,156cm,49kg .El avea 26 de ani,180cm,aproximativ 90kg(cred).Eu eram dedesubt,el deasupra cu o mana pe gura mea in timp ce-mi tot spunea la ureche :"Shhhhh , nu tipa!!O sa-ti placa!"Imbecilul!Niciodata n-am sa pot uita gafaitul ala animalic.
Umilita,ranita,m-am imbracat fara sa spun un cuvant si am plecat.El dupa mine,m-a prins in lift si,coborand,m-a intrebat daca spun cuiva ce s-a intamplat.M-am intors spre el livida si cu ochii plini de ura "Daca te vei mai afla vre-odata in preajma mea,daca ma mai atingi cu vre-un deget vre-odata si vei mai veni la noi acasa,TE OMOR!"
Binenteles ca a ras parsiv.In cateva zile toti amicii lui stiau ca ma f... si ce grozav fusese el la pat,inclusiv sora-mea si prietenul ei care,binenteles,nu au crezut nici o clipa varianta mea.
De frica,de jena si poate pentru ca stiam ca poata scapa usor cu relatiile si cu anturajul lui,nu l-am reclamat la politie niciodata iar alor mei nu le-am spus absolut nimic.Ziua ma prefaceam ca nu e nimic schimbat la mine iar noaptea plangeam de udam perna
Mama a aflat dupa un an pentru ca una din verisoare mi-a gasit jurnalul si i-a spus ca eu nu mai sunt fata mare de mult .Reactia ei?A luat un ciomag si m-a batut pana m-a lasat lata .Am uitat?Nu .Am iertat?Nu pot .
Doi ani de zile dupa viol am fost nebuna .Nu suportam sa fiu atinsa,nu suportam sa stau nici macar in fata vreunui baiat/barbat iar acasa ma prefaceam ca e totul roz si dulce .Culmea e ca masca aceea m-a ajutat sa devin dintr-un copil retras si tacut intr-o fata destul de populara in scoala .Ce fericita mai paream eu a fi! Si din marea mea fericire am incercat sa-mi tai venele in toaleta fetelor si m-a gasit Laura si m-a pansat si le-a mintit pe celelalte si a sunat la ai mei sa le spuna ca intarzii ca avem ceva de facut la scoala si m-a tinut in camera ei de camin pana mi-am revenit .Si tot din fericire ,cand mi-a intarziat ciclul doua luni de atata stres,am luat un pumn de pastile si am avut moarte linica iar ai meu incercau sa ma plimbe pe strada sa-mi revin la aer pana au chemat in sfarsit salvarea .Am ramas cu migrene de atunci .
Dar experienta avuta in timpul acelui moment in care nu am respirat iar inima nu mi-a batut m-a schimbat .Un timp n-am mai stiut de nimic,m-am cufundat in intuneric si apoi am simtit cum ma ridic,din ce in ce mai usoara,fara greutate,fara frig sau caldura...doar pluteam din ce in ce mai sus....ma simteam usoara si asa bine...Apoi am privit in jos si mi-am vazut parintii intrand in camera,tipand ,pe mine pailda si cu cearcane negre in jurul ochilor.Tatal meu m-a luat in brate,m-a zdruncinat si ma striga,mama plangea....Apoi iar a disparut totul si am intrat intr-un culoar luuung,calduros si plin de culori dulci,calde,care ma faceau sa ma simt bine.Se auzeau sunete ca o muzica atat de frumoasa incat niciodata nu mai auzisem asa ceva...Brusc o lumina puternica si o voce care m-a trimis inapoi ca nu e timpul meu inca...Am un scop pe care mi-l voi descoperi intr-o zi...
O fi fost doar un vis...O fi fost doar halucinare...Poate...N-am cautat explicatii

Prima data am vrut sa va scriu povestea asta la persoana a3a dar apoi m-am intrebat de ce.Nu-mi e rusine cu nimic.Din greseli am invatat,m-am maturizat si am devenit femeia care sunt acum,admirata de unii,urata de altii.Ei si ce?Dupa ce am invatat sa nu-mi mai pese de "gura lumii",cand am o problema imi spun singura "Un sut in c.. ,un pas inainte!" Acum regret faptul ca nu l-am facut sa plateasca pentru ca nenoropcitul a mai abuzat de inca doua fete iar una dintre ele s-a sinucis aruncandu-se de pe bloc.
Am uitat sa spun ca ai mei erau ferm convinsi ca am vrut sa ma omor pentru ca ma certasem cu prietenul meu.Care prieten?In fine....
Timp de doi ani am avut crize de tot felul si anume izbucneam in plans din senin,daca vre-un baiat/barbat ma atingea sa-mi arate ceva sau facea vre-un gest prea apropiat de corpul meu incepeam sa tremur si sa plang.Printre colegii de liceu mi-au iesit vorbe ca nu as fi in toate mintile si poate ca aveau dreptate..Eram o relicva din punct de vedere psihic.Imi uram trupul,ma uram pe mine si ma acuzam de tot felul de chestii...Acum n-o mai fac dar mi-au trebuit ani sa inteleg ca vina mea a fost doar aceea de a fi prea naiva.
Am mai fost curtata de baieti,am mai fost invitata in oras(cum era pe atunci) dar refuzam toate si nu pentru ca eram orgolioasa ci pentru ca pur si simplu imi era frica.O frica teribila.
Unii dintre cei refuzati,un grup de prieteni intre ei,nu au acceptat ideea ca au fost refuzati tocmai de mine si s-au razbunat.Cum?Au inceput sa ma sune timp de o luna,in fiecare we incepand de vineri si pana luni dimineata,din sfert in sfert de ora,injurandu-ma,numindu-ma in toate felurile,laudandu-se la parintii mei ca m-au facut posta(stiti ce inseamna) si ca ma f... jumatate din oras si multe multe...Am scapat de ei cu ajutorul Politiei,militia de atunci inca, dar stiti care a fost culmea?Ca pana si parintii mei erau ferm convinsi ca as fi fost o curva ordinara....Si asta fara ca macar o data sa-mi acorde credit!Ha!Ajunsesem din copilul perfect o nenorocita.
Am luat bacul fiind a treia pe lista ,am luat la facultate fiind a 12 a din 250 (din pacate la un loc cu taxa si pentru care mi-am luat o palma zdravana de la tata).Nu ieseam in oras,nu stiam decat cursuri si acasa iar in vacante lucram ca baby-sitter,adunam taxele intr-o parcare din centrul orasului si atat.

M-am indragostit de un barbat cu care copilarisem si pe care nu l-am vazut cativa ani iar cand l-am revazut mi-a rapit inima .Fugeam de el .Cum ii auzeam numele ma faceam ca racul ,cum il vedeam pe strada incercam sa-l ocolesc .Stiam ca e intr-o relatie de cativa ani apoi am auzit ca s-au casatorit , apoi ea a nascut un baiat si s-a intamplat .Pentru ca,desi copilarisem pe aceeasi strada,au fost cativa ani in care nu ne-am vazut deloc si in care eu,copila cunoscuta de el,fetita cu carlionti ,devenisem tanara aceea iar el , din baitasul blondut se transformase in barbatul acela care imi oprea respiratia cand il vedeam.Era cu 9 ani mai mare ca mine,dintr-o familie extrem de bogata si cu multe multe relatii,plin de farmec(in ochii mei poate) iar eu figura aceea stearsa,dintr-o familie modesta,singura care terminase liceul si avusese curajul sa continuee .
Era frumos sau asa il vedeam eu,avea o vorba dulce si ma ametea de cate ori il vedeam.M-a facut sa-l consider centru universului meu si numai cand ii auzeam numele ma inroseam toata.Am inceput sa iesim impreuna si timp de 6 ani am crezut ca am o relatie absolut perfecta cu el,mai ales ca nu arata ca se gandeste la diferentele dintre noi:eu eram dintr-o familie simpla cu parinti care munceau de dimineata pana seara pe un salariu modest,el era dintr-o familie foarte bogata,niciodata n-a dus lipsa de nimic,imi facea cadouri scumpe iar eu i le dadeam inapoi rusinata,ma suna noaptea si-mi spunea ca a vrut doar sa-mi auda vocea apoi ma trimitea la somn,ma urmarea peste tot pe strada si ma trezeam controlata din 5 in cinci minute.Ne intelegeam din priviri si de multe ori aveam impresia ca ne transmiteam gandurile prin telepatie.Stiam ,desi poate eram cu spatele,cand intra el in camera si el afirma acelasi lucru.O dragoste cum auzi numai prin carti si filme.
Totul s-a prabusit cand,peste ani de zile,am ramas insarcinata.El a descoperit primul si mi-a spus ca imi schimbasem parfumul trupului desi foloseam acelasi parfum din totdeauna.Si a urmat intrebarea care a terminat totul:
-Al cui e copilul?
Eu l-am privit socata pret de cateva minute,cred si i-am raspuns:
-Al meu.L-am facut din plastelina!
Si l-am lasat acolo,singur.M-a cautat de nu stiu cate ori doar ca sa se roage de mine sa avortez.Maica-sa imi striga pe strada ca sunt o curva nenorocita si ca am ramas insarcinata cu el doar sa-l fac sa ma ia de nevasta si sa pun mana pe banii lor.Atunci le-am urat sa pastreze banii sanatosi si sa-si cumpere biscuiti si eugenii de ei.
Ai mei m-au avertizat ca ma tin pana va fi sa nasc si apoi ma descurc cum stiu cu copilul dar sa nu le aduc acasa bastardul.Prietenii mei de pana atunci au disparut in ceata cu diverse motive.Eram studenta in anul 2 de facultate.
Am nascut o fetita minunata,de 3 100grame cu nota 10,roza ca un trandafir si blonduta ca tatal ei.O minune pe care o priveam si nu-mi venea sa cred ca eu o facusem.Am stat in maternitate 2 luni de zile nu pentru ca am fi avut vre-una din noi probleme de sanatate ci pentru ca nu aveam unde sa ma duc.Mi se promisese un loc intr-un centru maternal dar era epidemie de pojar acolo si s-a anulat.
Am stat cu chirie intr-o camera mizerabila dar pe bani putini,mi-am intrerupt studiile si m-am angajat .In tot acest timp mi-am alaptat copilul si am facut pana cand fata mea a implinit 1an jumate.Am lucrat ca profesor suplinitot,imi duceam copilul la cresa si in pauze fugeam s-o alaptez.Am terminat facultatea,am lucrat pe unde am putut.
Copilul meu a avut dunga pe certificat la numele tatalui,toti ma considerau ori nebuna ori proasta ori o curva pentru ca , stiind ca am un copil si ca nu sunt casatorita au crezut ca o facusem umbland din barbat in barbat.
Cand l-am cunoscut pe fostul meu sotul meu avea fetita mea 4 ani.A fost dragoste ,n-a fost,nu stiu ...la prima vedere si relatia dintre copilul meu si el era mai buna decat ar fi fost intre ea si tatal natural la care , cand ma gandesc , imi lasa in gura un gust amar.Nu-l mai urasc.Nu mai merita nici macar ura mea dar mi-e sila de el.O mare sila fata de omul care,desi o putea vedea foarte des (parintii lui locuiesc pe aceeasi strada cu ai mei) se facea ca nu o observa dar se uita lung la ea pe furis.Nepoata mea,nepoata lui si fiica mea au fost foarte bune prietene ani indelungati.
Acum fetita mea poarta numele meu .


Cand eram in maternitate eram sunata de tatal meu nu ca sa intrebe ce face nepotica lui nou-nascuta ci ca sa-mi aminteasca ca nu am ce cauta acasa cu "prepeleacul", ca el nu vrea sa ajunga de rasul lumii.Mama mea,care ar fi trebuit sa-mi fie alaturi indiferent de ce as fi facut,venea sa-mi vada fetita dar ma facea in toate felurile.In timp ce-mi alaptam copila,cand celelalte mamici abia asteptau sa plece acasa,eu plangeam si ma intrebam ce voi face in continuare.
Gravida in 6 luni ai mei m-au luat de mana si m-au dat pe usa afara sa ma duc unde oi sti .
Stiti femeile acelea de diverse religii care umbla din casa in casa ca sa vanda diverse carti?Ei bine,pe cand stateam pe o banca pe unul din peroanele Garii de Sud,doua astfel de Doamne,au venit si la mine si m-au intrebat daca nu doresc sa cumpar o carte.LKe-am raspuns ca nu am bani de carti dar ca mi-ar fi placut sa iau o carte pentru durerea din suflet.Au ramas uimite de o astfel de cerere venita din partea unei tinere de doar 23 de ani si,usor usopr,m-au facut sa le spun ce s-a intamplat.M-au intrebat unde voi dormi in noaptea aceea ."Aici,nu am unde" le-am raspuns si una dintre ele m-a privit lung,s-a inteles parca din priviri cu cealalta si au decis:"Mergi cu noi!".Doua femei care ma vazusera pentru prima data in viata lor , m-au luat la ele acasa,m-au hranit,m-au spalat ca pe un copil,m-au lasat sa plang pe umerii lor si m-au gazduit timp de doua luni.Erau adventiste,ma luau cu ele sambata la slujba dar nu sa-mi impuna sa adept la religia lor ci doar pentru a ma mai scoate din casa.Erau 4 prietene,fiecare cu familia ei si faceau cu randul sa ma gazduiasca,asta pana cand unul din membrii importanti ai "congregatiei" sau cum se numeste,le-au spus ca ar trebui sa ma lase sa plec,sa fiu pe picioarele mele.
Atunci am gasit,tot cu ajutorul lor,gazda la o femeie batrana si m-am mutat acolo.Fetita mea avea deja 4 luni .Mi-am reluat facultatea,mi-am inscris copilul la cresa , m-am angajat ca profesor suplinitor si am incercat sa traiesc.
Cand fetita mea avea cam 9 luni,m-am trezit cu maica-mea ca vine si-mi spune ca a vorbit cu tata si ca sa treaca copilul pe numele lor ca sa-mi fie mie mai usor.Aiurea!Faza era ca,cu un copil mai mult in intretinere (eu fiind la facultate de zi eram inca vezi Doamne in intretinerea lui) era scutit de nu stiu ce impozit si cum casa in care locuiau ,care fusese cumparata de bunicii mei dar luata cu forta de stat pe timpul lui Ceausescu,putea fi obtinuta mai usor daca locuiasu mai multi membrii ai familiei.Pentru binele copilului am fost de acord sa tin copilul la ei dar nu am fost de acord cu adoptia din partea lor.Nu-mi dadeau voie nici macar sa-mi vad fata,nu ma primeau sa intru pe poarta.Ma duceam seara,pe furis(noroc ca ma cunostea cainele) si ma uitam pe geam in casa si plangeam.Sanii imi erau din ce in ce mai durerosi pentru ca nu o mai puteam alapta dar mai dureros imi era sufletul.Asta a durat 2 saptamani de chin cand n-am mai putut rezista si mi-am luat copilul langa mine.La cateva zile m-am trezit cu doua cucoane si un individ ca au venit sa-mi ia fata pentru ca,vezi Doamne,primisera reclamatie ca nu o ingrijeam cum trebuie .Mi-au dus-o in Casa Austria Concordia sustinand ca o pot vedea cand vreau si ca acolo e ca intr-o cresa saptamanala.Aiurea.M-au bagat in proces ca nu voiam sa le dau certificatul de nastere al fetei si m-au acuzat ca mi-am abandonat copilul.Jur pe ce am mai sfant ca nu imi abandonasem nici o clipa copilul ba,din contra,gasind acolo la Centru o fosta colega de scoala , aranjasem cu ea sa-mi pot vedea fata in fiecare zi iar de vineri pana luni o tineam la mine.Am mai avut noroc si ca directorul acelui centru ma indragise pentru ca eu imi iubeam si alintam nu numai copilul meu ci pe toti copiii de acolo care veneau la mine si mi-a spus ca,daca ar fi putut,m-ar fi oprit acolo.Mai tarziu am aflat ca totul fusese aranjament pentru a-mi da fata spre adoptie deoarece era copil de intelectuali si valora mult.Nici acum nu stiu sigur de unde stiau ca era copil de intelectuali si de la cine primisera reclamatia,ca n-au vrut sa-mi spuna , dar banuiesc pentru ca,mai tarziu,cd m-am intalnit cu X pe strada si cu maica-sa,asta a ramas uimita ca e copilul cu mine.
Cu ajutorul fostei mele colege si al directorului,mi-am furat copilul din Centru si am fugit.Am fost nevoita sa-mi fur propiul meu copil!La o noua chemare in instanta de catre nemernicii de la Protectia Copilului a venit si fosta mea colega dar si directorul si au spus ca si-ar dori ca toti copiii de acolo sa fie iubiti si ingrijiti cum o faceam eu cu Alexa iar o doamna din comisie s-a ridicat in picioare si a strigat la ceilalti efectiv :"Nu vedeti ca asta e copil crescut in familie?Nu vedeti cum isi priveste copilul?Cum puteti sa spuneti ca nu o ingrijeste?' si mi-au dat-o inapoi si legal.
M-am mutat cu serviciul in alta localitate,am stat in gazda la niste oameni minunati care m-au tratat ca propia lor fiica cat am stat si am predat acolo.

Cand Alexa mea avea in jur de 2 ani , am intalnit un om care se purta minunat cu noi si care imi tot spunea cat de mult isi doreste o familie alaturi de noi.Stiam ca e divortat si ca are o fetita dar nu imi inchipuiam care ar putea fi adevaratul motiv pentru care divortase sotia lui si pentru care nu i se mai ingaduia nici macar sa-si vada fiica pe care , ca un facut,tot Alexandra o chema.Eram impreuna de cateva luni si am crezut ca este un om bun si ca merita sa incerc sa formez o familie cu el dar...avea sa-si arate adevarata fata mai tarziu.Fosta lui sotie auzise de mine si auzise cat de calm si bun devenise V asa ca sio-a calcat pe inima si i-a dat voie fetitei,care implinise 12 ani,sa ne viziteze intr-o zi.Mi-a placut mult micuta si cred ca si ea pe mine pentru ca,de atunci,venea la noi in fiecare WE.Intr-o zi am indraznit s-o intreb daca stie de ce mamica ei n-a mai vrut sa stea cu V si de ce plecasera amandoua.Raspunsul a fost simplu:pentru ca o batea.Venea nervos de la munca si nimic din ce facea sotia lui n-o multumea asa ca efectiv o tara prin toata casa in pumni si picioare.N-am crezut.Aveam impresia ca totul e nascocit de ele ca sa bage strambe intre mine si V.Toate matusile si fratele lui V ma placeau mult si ma laudau prin tot satul ce gospodina sunt , cum ca la mine in casa covorul e atat de curat incat poti manca pe el,ca mereu sunt rufe proaspat spalate pe sarma,mereu mancare gatita in frigider si incercau sa ne ajute cat de mult puteau.Trecusera aproape 7 luni de cand eram impreuna si,intr-o seara,tarziu,vine omul meu pe 7 carari si-mi gaeste copilul pe olita.Copil de nici 3 ani!Incepe sa injure ca la usa cortului siimi apuca copilul de-o manuta ca sa o bata ca vezi Doamne prea statea mult pe oala.Eu tocmai pusesem niste lemne in soba si le impingeam cu vatraiul.Cand mi-am vazut copilul amenintat m-am intors si cu ura i-am zis ca daca nu-mi lasa copilul jos acolo ii vor ramane creierii.M-a crezut.Mi-am luat imediat copilul din mainile lui,am luat geaca pe mine si am infasurat fata in ea si am plecat spunandu-i ca voi veni sa-mi iau lucrurile cand voi putea.Am plecat la matusa lui lasandu-l chiaun in mijlocul casei.
Mai incercase sa dea in mine si alta data,chiar imi izbise o palma dar se rugase in genunchi sa-l iert , asta dupa ce i-am dat si eu una de l-am daramat si l-am dat cu capul de soba.Eu am 156cm si aveam 50 de kg , el avea 180cm si 98 de kg.A doua zi i-a zis matusa-sii ca sunt mica si a dracu si ca nu intalnise niciodata o femeie care sa se apere cu pumnii si picioarele cum o facuse piticania de mine.Si l-am iertat crezand ca fusese doar o intamplare dar cand a indraznit sa-mi ameninte copilul am vazut negru in fata ochilor.Am sunat pe sora mai mare a Laurei,prietena mea,si am rugat-o sa ma gazduiasca la ea cateva zile pana imi gasesc ceva cu chirie sau gazda.Era 12 noaptea iar ea era in Ploiesti si eu in Filipesti de Padure.Dobitocul a alergat si-a tras de mine tot drumul sa ma intorc acasa dar n-am vrut si am avut noroc ca un domn a vazut scena,a oprit masina in dreptul meu,m-a tras cu tot cu fata in masina si a incuiat portiera automat si-a pornit masina.Dupa ce m-am linistit din plans atunci m-a intrebat si el unde ma poate duce.I-am spus ca vorbisem cu sora prietenei mele sa ajung la ea dar ca era tocmai in Ploiesti.Mi-a cerut adresa si,fara nici o vorba,m-a dus direct acolo.Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe omul ala!
La prietena mea am stat doua saptamani,timp in care am dat iar examen ca profesor suplinitor si m-am mutat in Urlati,unde am gasit iar o gazda minunata.Imi duceam fetita la cresa si mergeam la ore , apoi seara imi luam fetita si tot asa.Nu stiam decat cresa-serviciu-cresa-acasa.De dobitocul din Filipesti n-am mai auzit decat o sungura data cand m-am intalnit cu matusa lui care mi-a spus ca de cand l-am lasat eu nimeni din familie nu mai vrea sa-l vada.

Cu el nu locuisem decat maxim 3 luni dar de ajuns sa aflu ce fel de om era cu adevarat.

Din cand in cand trebuia sa merg la Ploiesti,la inspectorat cu diverse treburi.
In ultimul an de facultate,la sfarsitul celui de al doilea semestru , mi s-a adus la cunostinta ca mi se marise taxa de studii de la 100$ (atunci inca nu incepuse nebunia cu euro) la 450$,bani pe care imi era imposibil sa-i fac rost asa ca am fost exmatriculata exact inainte de examenele finale.Nu-mi e jena sa spun asta pentru ca nu am fost exmatriculata din cauza absentelor sau a rezultatelor proaste.
M-am angajat la o fabrica de biscuiti care a dat faliment dupa cateva luni,am lucrat ca agent de asigurari si asta pana cand am gasit in ziar un anunt :"Cautam tinere cunoscatoare de limba engleza".Atat si nimic mai mult.Am dat telefon,am fost chemata la interviu,l-am luat si mi s-a spus ca de a doua zi ma pot prezenta la munca,la ora 18.Mi s-a parut ciudata ora dar,cum imi spusesera ca ei lucreaza mai mult cu America,am crezut ca e din cauza fusului orar.


Si sunt atat de multe care accepta totul doar pentru a avea unde sa stea si ce sa manance!Fetelor,viata e prea scurta ca sa o traim in chinuri!
Mi-a fost extrem de greu atatia ani dar m-am intarit,am invatat multe si acum sunt fericita.


In total am fost 5 ani profesoara.Imi iubeam copiii si ii numeam pe toti copiii mei.Mi se intampla si acum sa ma trezesc in fata vre-unui tanar/tanara si sa ma aud strigata:"Doamna profesoara!Ce mai faceti?".Mi se umple inima de bucurie ca am putut fi si eu o mica frantura din viata lor!La orele mele de romana incercam sa transform lectiile in niste povesti pline de aventuri si nu in niste momente plictisitoare in care elevii sa se gandeasca cat mai e pana se suna.La o clasa numita de ceilalti profesori "clasa D de dementi" am reusit ca dintr-o prezenta de aproximativ 50% la ore sa ajung la 100% de am avut scandal cu directorul ca vezi Doamne nu le puneam absente.Eram ascultata pe la usi de catre alti profesori "cu experienta"care nu aveau nici in clin nici in maneca cu materiile mele.Dintr-o clasa slaba am reusit sa trimit la Olimpiada de romana 4 elevi si doi mi-au luat 9 iar doi au luat 8 si tot eu am fost certata in cancelarie ca atunci cand elevii altor profesori ma opreau pe hol sa le explic cate ceva eu aveam nesimtirea sa le ofer explicatiile necesare "in defavoarea profesorilor mai experimentati decat mine".Fiind cea mai tanara eram trimisa la toate cercurile profesorale desi nu mi se deconta cheltuiala drumului si putea fi la tranta cu piedici iar eu trebuia sa ma duc acolo desi poate imi cheltuiam ultimii bani pe transport.Mi s-a facut observatie ca sunt o femeie usoara pentru ca am iesit cu elevii mei de liceu la o cafea dar nimeni n-a stat sa ne asculte si sa afle ca de fapt discutam subiectele de BAC.Am fost pusa diriginta la o clasa de a6a si dupa o luna de zile mi-a fost luata clasa resoectiva si data unei domnisorici care preda franceza desi terminase doar liceul de chimie dar...de!Nu toata lumea se culca cu directorul!M-a durut mai mult ca i-au mintit pe copii ca eu am renuntat la dirigentie pentru ca nu faceam fata!Le-am spus copiilor adevarul si parintilor care ma opreau sa ma intrebe la fel si tot la mine veneau cand aveau probleme.
In clasa a 5a aveam un baietel care timp de un semestru nu isi facea nici o tema,nu invata nici o lectie si venea mereu cu acelasi pulover fie vara fie iarna si cu aceeasi pereche de pantalon.Ma saturasem sa-l tot scot la lectie si el sa taca ca mutu!Intr-o zi n-am mai rabdat si ,dupa ora,l-am retinut intr-un loc mai retras si l-am intrebat pe sleau ce are de gand si ce vrea.A inceput sa planga si mi-a spus ca efectiv nu are timp sa invete pentru ca maica-sa il pune sa aiba grija de cei mici cat se duce ea sa spele rufele la lume.Copilul ala abia daca manca zilnic paine cu ceai si mai avea 8 frati acasa,el fiind cel mai mare.Si cum puteam eu sa-i cer sa invete cand burta lui era goala iar el efectiv pica de somn?M-am sfatuit cu dirigintele lui,cu fosta lui invatatoare care mi-a zis din start "Lasa-l,Laura,ca ala e tampit,nu-l duce capul!".Dar nu l-am lasat.Impreuna cu Ovidiu,dirigintele,am pus la cale o strategie.Stiam ca sunt parinti cu situatie materiala destul de buna si,la sedinta,i-am oprit pe acestia si le-am cerut ajutorul.Ma asteptam sa gaseasca diverse motive pentru a ma refuza.N-au facut-o!In fiecare zi o alta familie il lua pe Marian sa manance la ei,i-au dat hainute atat lui cat si celor mici,tatalui i-a fost oferit un loc de munca stabil (pana atunci lucra cu ziua ce gasea),i-au cumparat o masina de spalat mamei si putea spala rufe acasa si iata ca Marianu meu s-a schimbat si daca pe primul trimestru ii incheiasem media 4,pe al doilea a avut 9 si pe al 3 lea 10.Am avut inspectie de 3 ori,l-au chemat la cancelarie sa-l asculte din lectii si nu le venea sa creada celorlalti cat de mult se schimbase.
Au trecut ani de atunci si Marianu mic si necajit cum il timeam eu minte l-am intalnit intr-o zi,pe strada,cand iesisem sa ma plimb cu Alexa mea.Trecusera ani si nu-i mai tineam minte chipul.M-a strigat "Doamna profesoara!" si ma uitam intrigata la tanarul ala care ma privea lung si putin dezamagit ca nu-l recunosc."Sunt Marian Neagu.V-am fost elev.Eu sunt cel care a plans cand ati plecat din scoala noastra!".Era atat de inalt,de frumos si de elegant!Nu-mi venea sa cred.Era student in anul 4 la Bucuresti,la drept si isi gasise un loc de munca la o firma de automobile unde seful lui il ajutase de asemenea mult.Avea bursa de merit si era student la zi!Copilul ala despre care invatatoarea lui afirmase ca e tampit si ca n-are nimic in cap!

Am avut zile in care daca deschideam frigiderul nu gaseam decat laptele copilului,doua iaurtele si diverse chestiute mici pentru fata.Am avut zile in care mancam o felie de paine si beam apa fiarta in loc de ceai.Aveam 46 de kilograme ,parul mi se indreptase in doua luni si din cret si stralucitor ajunsese drept,pisicos si imi pica cu nemiluita.Am avut zile in care fierbeam orez fara condimente pentru ca nu nmi le puteam permite si il mancam asa,doar cu sare.Acum nu mai suport pilaful si fac cam o data pe an.Am avut zile in care adunam stevie de pe camp sau urzici ca sa-mi fac o mancare iar cand aveam o bucatica de carne de pui era sarbatoare.Copilul meu insa n-a dus lipsa de nimic.Aveam salariul 600 de lei dintre care 300 plateam cresa,100 laptele pe care mi-l aducea o batrana de 2 ori pe saptamana si cu 100 plateam facturile si mai luam ce apucam.Aveam nopti in care adormeam nemancata si plangand de udam perna.Nopti in care imi priveam copilul cum doarme si ma simteam atat de singura,de nesemnificativa si ma intrebam ce-i mai dau maine de mancare.Am avut zile in care nu stiam unde voi mai fi in zilele urmatoare si ma tineam sa traiesc doar ca sa nu-mi las copilul singur.Lumea se mira ca eram mereu cu zambetul pe buze,cu o vorba buna,cu o gluma dar nimeni nu stia cat de mult plangeam cand eram singura.
Unde erau atunci rudele mele,prietenii mei pe care-i avusesem inainte sa se nasca Alexa?Cu ce m-au ajutat ei in afara de vorbele grele si "sfaturile binevoitoare"?
Cand eram bolnava ma duceam totusi la munca pentru ca stiam ca altfel va muri si copilul meu.Nu mi-a fost rusine sa muncesc!Am fost o simpla angajata la o fabrica de biscuiti,am fost menajera la doua familii,am avut grija de un baietel ,ma duceam la cules de vie,tot ce puteam face cu mainile mele o faceam.
Din disperare am incercat chiar sa-mi vand trupul.Nu ma judecati.N-am facut-o.Nu am putut.Mi-a fost sila sa ma las atinsa de aia si am plecat desi am fost amenintata.Imi zisesem ca daca tot ma considera "lumea" o curva baremi s-o fac.Se pare ca totusi educatia data de bunicii mei si simtul meu au fost mai puternice.
Acum cativa ani ,asa cum va scriam mai inainte,am gasit un anunt in ziar in care se cautau tinere cunoscatoare de limba engleza.Am sunat,am luat interviul si am fost chemata sa vin a doua zi,la ora 6 seara.
A doua seara m-am dus crezand ca voi fi secretara,translator sau ceva de genul asta.Fericita ca-mi gasisem un loc de munca nici macar nu intrebasem ce post voi avea.Sefa mea m-a intampinat si s-a oferit sa-mi prezinte "firma'.Mi-a tot aratat diverse incaperi cu canapelute mici asezate in fata unor birouri pe care tronau cate doua calculatoare.Invatasem sa lucrez pe calculator cand eram inca la Agentia de Asigurari , furand de la ceilalti si jucandu-ma dar nu stiam mare lucru.Mi s-a parut ciudat ca la fiecare birou era cate o canapea si nu un scaun cum ar fi fost normal dar,naiva de mine,am crezut ca poate asa erau ei interesati de confortul angajatilor.Dupa "turul de onoare" Alina,sefa,m-a lasat intr-una din acele incaperi si mi-a zis sa-mi astept colegele ca-mi vor spune ele ce trebuie sa fac.
Am asteptat pana cand au venit doua fete sporovaind si razand."Tu esti cea noua?"m-au intrebat."Eu.""Stii ce trebuie sa faci?Stii despre ce e vorba?Ai mai facut videochat?"
Videochat?Era prima data cand auzeam cuvantul ala.Cum era sa stiu ce inseamna?Si mi-au spus.

Iau o pauza.Sunt obosita .Poate continuu maine.Nu stiu .Imi cer scuze daca v-am plictisit .
Sunt sigura ca sunt momente in care ceea ce am scris nu e logic .Si pentru asta imi cer scuze !



----------------------------------------------
Povestile Alexei: http://forum.desprecopii.com/forum/log.asp?log_id=148914

O palma nu inseamna educatie!O palma inseamna ABUZ emotional si fizic asupra copilului !ZERO TOLERANTA PENTRU CEI/CELE CARE-SI LOVESC COPILUL FIZIC SAU PSIHIC !

rrox3 spune:

Sybille infiorator ce povestesti
Iarta-ma, am gresit aseara cand am scris ca ai reusit foarte mult... tu ai reusit inimaginabil de mult!

Olympia ai avut noroc cu bunicii

Deus e groaznic ce scrii... Esti sigura ca erau psihoterapeuti cu drept de practica? Mie imi suna mai mult a psihologi clinicieni prost pregatiti si de toata rusinea. Imi pare rau ca ai dat peste asa "specialisti". Incep sa-mi explic de ce sunteti asa reticente sa apelati la terapeuti...

Gina aici dupa licenta (p-asta o iei in 3 ani), incepi formarea intr-una din metodele de psihoterapie, formare care dureaza cam 5 ani pana ajungi sa profesezi singur, nesupervizat. Continua cu asa numita formare continua. In total insa, poti sa incepi sa practici psihoterapia sub supervizare cam dupa 5 ani de studii.

Giulia mama ta stie ca are de recuperat, e formidabil ce a reusit si merita sa fii mandra de ea.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Delia21 spune:

Laura...of prin cate trecusi si tu.Eu cand am ajuns in USA...si i vedeam pe cei din jur...care erau parinti...ca-si lauda puiutii la fiecare 2 secunde.....ma prapadeam de ras...pe la spate...mi se parea ca le lipseste o doaga,zau.Acum...rad de ignoranta mea de atunci...si ma bucur ...ca m-am inteleptit...si am preluat modelul...binenteles ca am inteles de ce e mai bine asa...decat sa continui...cu mostenirea....luata de acasa

rrox3 spune:

Adina tu iti dai seama cat minimizezi suferintele celor care au scris aici? Poti sa admiti ca NU STII ce simt si cat de greu le-a fost si le mai este? Cine esti tu de-ti permiti sa le sugerezi ca suferinta lor nu e atat de importanta?
Cauzele, mecanismele pot fi intelese, dar nu sunt scuze. Intr-o relatie parinte-copil, parintele e responsabil, nu copilul. De ce trebuie invinuit copilul, pentru confortul parintilor?
Te-am mai intrebat odata, nu ai raspuns: De ce simti nevoia sa le iei apararea parintilor abuzatori?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)