Copilul captiv

olympia spune:

Conchita, tata ca tata, ca din ce scrisesei deja era clar cum a fost. Dar iubitul, sa se insoare pe furis cu alta chiar in ziua nuntii voastre? Pai nu-i de mirare ca ajungi sa crezi ca toate ti se intampla numai tie...

Iar la faza cu salvatul mamei mi-e foarte cunoscuta, intr-un fel mie mi-a iesit pe jumatate. Reversul e ca acum trebuie sa o franez zilnic cand isi varsa amarul, nervii anapoda in capul meu sau al nepotilor ei conform paternului trecut, facandu-ne noua ce a tras ea odata.
Asta intre reprize de rasfat culinar si nu numai, o alternanta oribila...



Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

conchita spune:

a fost cumplit... toata lumea stia, toti prietenii, iar eu scriam in continuare invitatii la nunta...a fost asa: in '95 moare mama, in '96 moare tata, in '97 se insoara iubitul cu alta. 4 ani dupa aia am fost calugarita, ceva s-a rupt in mine iremediabil.

olympia spune:

Am scris amandoua odata...
Nu stiu cum e cu rufele spalate in public, dar stiu ca un rau din asta ar ajunge sa trimita trei generatii din familie la psiholog, teoretic macar. Practic nu se petrece asta din motive in primul rand financiare si atunci isi duce fiecare partea lui de strans rahatul personal si-al celor dragi.


Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Deus spune:

Conchita si toate doamnele care au fost si mai sunt captive

atatea experiente triste, atatea vise si clipe spulberate...ma doare sufletul dar ma bucur ca avem puterea sa ne ridicam, sa ne strigam durerea si sa luam viata de piept.

Si mie imi face bine sa va citesc, sa vad cum va luptati cu demonii trecutului

am auzit odata pe cineva care a spus ceva de genul asta

"Cat timp spunem aceeasi poveste trecutul ne defineste. Inceteaza sa fi copilul cuiva, fi mama sau tata - spune o noua poveste!"





devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

rrox3 spune:

Daca ai fi salvat-o pe mama, te-ar fi salvat si ea pe tine. Daca esti pe post de Salvator cu toate victimele care-si intind plasa spre tine, se va gasi CINEVA care sa te salveze si pe tine. Probabil astea sunt cateva din liniile scenariului tau de viata, viata asa cum a perceput-o fetita mica care ai fost si care mai esti pe undeva pe acolo, inghesuita intr-un colt, nesigura ca merita macar iubire.
Dar Conchita, nu tu trebuia sa o salvezi pe mama, ea trebuia sa te salveze pe tine.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

As reformula putin mai real si mai empatic: Cat timp trecutul ne defineste spunem si traim aceeasi poveste.

Ambitia asta cu gandirea pozitiva impusa nu e o solutie. Nu-i decat o pacaleala. Adica ce sa faca omul, sa stea la panda sa fie vigilent, sa se autoflageleze comandandu-si sa aiba numai ganduri bune, sa le respinga pe cele rele... Unde sa le respinga? Inapoi sub pres? N-ar fi mai eficient sa le asculte, sa le analizeze, sa vada de unde vin, de ce inca vin, ce le atrage, ce anume din prezent le agata? si sa faca ceva in privinta asta?
Gandirea pozitiva impusa e doar un act constient si rational. Traumele din copilarie sunt ca icebergul, supravietuiesc in subconstient, sunt emotii puternice ascunse sub pres, multe din ele inregistrate neverbal. Nu le poti impune sa dispara fiindca asa ai hotarat de astazi si sa stai de garda, paznicul propriilor ganduri. Un om liber nu se cenzureaza, nu isi impune sa vada viata in mod pozitiv, pur si simplu traieste asa cum simte.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Deus spune:

"Un om liber nu se cenzureaza, nu isi impune sa vada viata in mod pozitiv, pur si simplu traieste asa cum simte."

eu din cate am observat in jurul meu, cei care practica optimismul sunt mai veseli si mai linistiti si sunt alte persoane care practica tristetea si nefericierea si vesnic sunt tristi, trasi la fata si fara chef... cred ca trebuie sa ne educam putin chiar si modul in care privim lucrurile.

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

maru spune:

eu nu pot sa uit bataile si cuvintele urate!
eu nu pot sa iert bataile si cuvintele urate!
am pus distanta fizica mare intre mine si ei...
am pus distanta de suflet intre mine si ei...

de cand s-a nascut Andrei nu mai am cosmaruri!
de cand s-a nascut Andrei nu mai cred in educatia severa
de cand s-a nascut Andrei, inteleg ca e ok sa te copilaresti, sa copilaresti idiferent de varsta!

nu pot sa iert, pentru ca nu inteleg si pace!
nu pot sa uit, pentru ca nu si-au schimbat sub nici o forma gandirea si ei nu pot intelege cum poti creste un copil, adolescent fara bataie, fara suspiciuni, fara cuvinte urate! (au avut un shock cand au fost martori pentru 3 luni la relatia mea cu Andrei) Nu pot sa fac nimic din astea, cand ei ma vad pe mine o mama rea, careia nu ii pasa de copil Asta ca sa va dati seama de contradictiile din mintea lor!

nu le datorez nimic, pentru ca tot ce sunt am platit cu un pret mult prea mare!

bravo voua celor care puteti, eu nu pot!

nici nu pot vorbi coerent despre copilaria mea, nici nu pot sa ii raspund lui Andrei cand intreaba...

rrox3 spune:

Deus majoritatea oamenilor din jurul nostru nu sunt liberi. Societatea romaneasca, cu stilul traditional de educatie "eu te-am facut, eu te omor" nu prea abunda in oameni liberi.

Captiv fiind, mai mult sau mai putin, poti fi optimist si vesel sau pesimist si deprimat. Dar asta nu inseamna ca esti bine. Si eu eram mai mereu vesela. Eram o optimista incurabila. Stii de ce? Fiindca mi-era prea frica sa ma intristez. Fiindca in sufletul meu era un ocean de disperare si cand ma-ntristam ajungeam pe malul lui. Si-mi era pur si simplu groaza ca o sa ma afund in el si nu o sa mai gasesc drumul inapoi.

Acum imi permit sa fiu vesela si sa fiu trista si sa ma bucur si sa ma infurii si sa ma sperii. Imi permit sa-mi traiesc emotiile autentice, sa fiu eu insami. Si stii ceva? Imi este bine.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Happy_in_TO spune:

Eu consider gindirea pozitiva foarte importanta.

Ok, sint copil din flori... ok... so?... bine ca sint aici.

Am fost abandonata de mama mea la citeva saptamini de viata... ok... poate a fost mai bine asa, m-au crescut bunicii.

ok, m-au privit ca pe "greseala fetei lor" si uneori am fost numita "copilul curvei"... dar am avut mereu strictul necesar.

Si asa se insira tot cirnatul de intimplari negative si binecuvintarea lor.