Mamici si viitoare mamici de gemeni & tripleti(46)

IliesClara spune:

Mi se face parul maciuca!

Mai am un an din concediul de crestere copii (desi e impropriu spus concediu ... e mai iute cantonament), dar la gandul ca la anul trebuie sa caut solutii sa le las cu altii .... brrrrr

mai ales cand vad prin ce treceti voi cu cautatul de crese, gradi, integrarea, virozele... bine ca se aude si de progrese...
tare as vrea sa fie timpul mai cu rabdare in al doilea an... ca in Morometii

Si eu cred ca personalul e cel mai important si relatia personalului cu parintele, mai important decat mancarea care se face. Am mai vazut gradinite si scoli (ce-i drept, crese nu) foarte bine dotate, si de stat si private, unde erau jucarii garla.... dar nu era cine sa ii puna pe copii sa le foloseasca, ce sa mai vorbim de activitati in grup cu copiii. Educatoarele erau mai mult la masa lor si mai faceau regula din cand in cand daca era mare zarva printre copii. Era mai mult o munca de supraveghere decat activitate.
Am vazut si vice versa, grupe de copii, la gradinite care abia aveau jucarii, dar copiii erau scosi la aer zilnic (indiferent daca se murdareau si trebuiau schimbati; nu le erau groaza sa descalte o armata de neastamparati), erau dusi in natura (chiar daca era un stop de ploaie), stiau sa se joace impreuna, aveau comportamente de grup. Esenta acolo era activitatea in sine si nu obiectele care intretineau activitatea (se jucau cu rost si cu trei pietre - punandu-le in ordine dupa diverse criterii sau imesandu-le in diverse materiale care erau accesibile).
Cum ne putem da seama despre asta altfel decat incercand? Nu prea. Eventual prin referinte de la alti parinti, cred. (al caror pretentii si stil de viata sa semene cu al nostru)

Lumi, din ce zici tu acolo ...cu 4 adulti la 14 copii e super OK, mai ales adulti care stiu ce au de facut.

Dintre fetele care ati dus copiii la cresa ... ati fi avut posibilitatea sa ii tineti acasa cu bunicii sau cu alti adulti si totusi ati decis sa ii duceti din considerente de socializare ? sau era singura solutie?
Daca se poate alege cum e mai bine pentru ei?

oana_oana26 spune:

Oooooo, cum am asteptat luni de zile sa aflu vesti despre voi, stiam ca ati fost o vreme la bunici, parca asa ne scrisese o matusa, apoi v-am pierdut urma. Ma bucur ca sunteti bine, mari, frumoase si sanataoase.

Numai bine


Mamica fericita de doua buburuze


http://lb2f.lilypie.com/P2KQp2.png

oana_oana26 spune:

Mari, acum am vazut si pozele la subiectul cu tripleti
Sunteti superbe




Mamica fericita de doua buburuze


http://lb2f.lilypie.com/P2KQp2.png

luminita2008 spune:

da, eu. i-am dus din motive de socializare. si in acelasi timp, desi inca stau acasa pana in septembrie, cred ca e singura solutie.
eu cand ma intorc la job, apai ma-ntorc la job, nu ma pot invoi cu una cu doua, decat in cazuri de urgente, cand se vor imbolnavi... si n-as fi vrut sa-i duc direct in septembrie, direct 8 ore pe zi. acomodarea poate fi grea, indelungata, eu vreau s-o iau treptat. vad ca in cazul meu lucrurile sunt chiar ok, se adapteaza bine si f repede, insa n-aveam de unde sa stiu asta inainte si nu ma puteam baza pe noroc, pe o presupunere.
acum ii tin 5 ore/zi acolo, intr-o luna daca merge bine, crestem la 6. apoi la 7 iar, peste inca o luna. si cam atat, mai mult de ora 16 n-as vrea sa stea acolo, o sa-i mai tina bunicii pana cand vin eu sau tati de la job. tati mai degraba, eu o sa ajung destul de tarziu.

aaaa, si in al doilea an, va fi cam ca in a doua parte din Morometii... stii tu, timpul nu mai avea rabdare deloc.....

Luminita si voinicii Edi si Robi - 26.09.2008

"Exista pe lume bucurie mai mare ca un copil: DOI copii!"

Jocurban spune:

Dragele noastre,

Va scriem din „offline”, urmand ca aceste randuri sa le postam pe forum imediat ce avem ocazia...

Va multumim, in primul rand, din tot sufletul pentru urari!... Si va uram, la randul nostru, sa fiti – si voi si copiii - sanatoase si fericite, ocrotite mereu de Dumnezeu.

Multa sanatate si o viata lunga si plina de impliniri celor nascuti in lipsa noastra, precum si celor ce se vor naste in curand, ne gandim la toata lumea cu drag si tinem pumnii tuturor mamicilor pentru o nastere cat mai usoara!

Despre noi sunt multe de povestit, insa momentan voi face un rezumat scurt. Povestea pe larg a nasterii mazarichilor am inceput s-o postez pe blog, cu toate detaliile... impreuna cu primele poze, de dupa nastere.

Nu m-am asteptat sa nasc atat de repede, insa organismul mi-a cedat in saptamana 34, din cauza hipertensiunii. In ziua nasterii se vehicula diagnosticul de preclampsie, insa cred ca am fost totusi norocoasa sa nasc inainte sa apara alte complicatii. Pana la urma, internarea preventiva cu cateva zile inainte a fost spre binele meu, pentru ca intradevar nu ma simteam bine si aparusera mai multe semne de alerta, iar acasa probabil le-as fi neglijat pana in ultimul moment...

Am nascut prin cezariana, operatia a fost foarte usoara, n-am simtit nimic, insa recuperarea a fost cam greoaie... In ziua urmatoare operatiei am avut niste crize respiratorii datorate astmului bronsic de care sufar, motiv pentru care mi s-au administrat o gramada de medicamente, din cauza carora mi-a fost destul de rau. Am stat 3 zile la terapie intensiva, in a patra zi in sfarsit am fost transferata in sectia de lauze, si tot atunci au inceput o serie de probleme ce m-au dus in pragul unei depresii in toata regula, despre care nu mai povestesc acum. Din fericire sper/cred ca am reusit sa-mi revin.

Insa toate au trecut repede, si tot ceea ce a contat si conteaza este sanatatea fetelor, care mi-a dat puteri sa suport orice. Din punctul acesta de vedere, si raportat la ceea ce am vazut si auzit in zilele de spitalizare de la alte paciente, n-am niciun regret in privinta cezarienei si de 10 ori de as naste, as face aceeasi alegere...

Revenind la ceea ce este important, mazarichile, in prezent am ajuns la 2030 gr cu Sofia si 1920 gr cu Natalia... si speram ca in 2 saptamani sa ajungem si noi acasa, la tati...

Dupa o saptamana de spitalizare in maternitate, am fost transferata intr-un Centru special de copii prematuri, apartinand de Spitalul de Copii. Aici viata e o rutina ce pe mine ma macina nervos: copii au o sectie speciala, cu incupatoare si personal medical, iar noi – mamicile – suntem intr-o alta sectie. Avem un orar de muls la fiecare 3 ore, iar in rest suntem complet separate de copii, avand program liber de somn, plimbare, odihna sau orice altceva. Insa totul se leaga de orele de muls, iar eu avand nevoie de dubla cantitate de lapte, petrec 1 ora mulgandu-ma iar restul de doua asteptand mulsul urmator, fara sa am timp sau chef de nimic altceva... Suntem momentan „retinute” in Centru pana la atingerea greutatii de 2500 gr, moment in care vom putea pleca, in sfarsit, acasa...

Mi-am adus laptopul aici si scriu diverse in momentele libere, iar in serile in care ajung sa „fug” acasa pana dimineata, incerc sa postez textele pe blog si forum.

Ma necajeste tare separarea de fete, mi-e greu sa le stiu mereu singurele in acele incubatoare si ma gandesc incontinuu cat de „stirb” se dezvolta ele emotional, daca nu pot simti apropierea si dragostea mamei, daca nu le pot lua in brate decat cateva minute pe zi, daca nu putem relationa asa cum are nevoie fiecare mama si copil sa o faca... :(( Ma darama aceste ganduri, mi-e atat de dor de ele mereu, mi-e atat de greu sa dorm si sa respir si sa traiesc ca si cum ele nici n-ar fi in viata noastra...

Sotului meu ii este la fel de greu, el este un strain pentru fete, le-a vazut doar de la distanta de 3-4 ori si le-a atins o singura data, la 2 zile dupa nastere, cand le-am primit in brate pentru 1 minut, sa le facem poza... :(

In doua-trei nopti am fugit sa dorm acasa si m-am simtit atat de ciudat sa ma intorc acolo, sa vad camera fetelor goala si sa nu le mai am nici in burta, cu mine... E un sentiment atat de urat, m-am simtit ca si cum mi-as fi abandonat copiii, mi-a fost atat de greu sa adorm departe de ele, gandindu-ma ca le-am lasat singure cu totul, la kilometri distanta... Insa, pe de alta parte, mi-a facut mult bine sa pun capul pe perna mea, sa adorm in bratele sotului meu, sa ma simt din nou „acasa”...

Abia asteptam cu totii sa ajungem acasa, sa fim in sfarsit o familie, sa ne cunoastem, sa ne perceapa fetele ca fiindu-le parinti, sa ne simta aproape si sa simta ca viata inseamna mai mult decat singuratatea a 4 pereti de sticla.

Ma opresc aici, va voi tine la curent cu noutatile din viata noastra si sper ca odata intoarse acasa sa am timp sa recuperez ce ati scris si sa fiu din nou activa pe forum...

Va pupam cu drag!




Carla,
Mami atat de fericita a Sofiei Maria si a Nataliei Emilia , nascute pe 25 martie 2010!
E minunat sa fii mama!

Blogul mazarichilor: Sophie & Nathalie

Lumy_Clt spune:

Inainte de toate FELICITARI!!!!
BUN VENIT NATALIA SI SOFIA!! Sunteti gingase ca .

Ma bucur tare mult ca avem vesti de la voi, citeam si la Odisee, si ma rugam sa fie totul bine. Mazarichile au fost ce-i drept grabite, important este ca sunt sanatoase si ca in curand veti fi acasa in formatie completa.

Sunt constienta ca va este greu fara sa le aveti aproape, dar toate vor trece si o sa va puteti bucura de ele.

Sa aveti mare grija de voi si o atitudine cat mai optimista.









29+ cu

luminita2008 spune:

Carla, capul sus, mami, o sa fie bine! e greu, dar mai ai inca putina rabdare - ce poti face?
si eu am nascut prematur, la 35s, la fel copiii imi erau in maternitate si eu in salon si ne vedeam din 3 in 3 ore. ai mei au fost insa mai maricei si in 3 zile am plecat acasa. nu aveau fix 2500gr, aveau 2400gr si 2450gr si ne-au dat drumul. poate fi si la voi la fel, sigur, daca nu exista alte probleme. si sper sa nu existe!

asteptam vesti cand ajungeti acasa, o sa iasa soarele, o sa vezi!

Luminita si voinicii Edi si Robi - 26.09.2008

"Exista pe lume bucurie mai mare ca un copil: DOI copii!"

carmelly spune:

Jocurban, iubita si eu am trecut prin ce treci tu, puii mei au stat la sectia prematuri 9 zile, Mina avea 2200 iar Ioan 1630 g la nastere dupa care au scazut. Numa ca mie dupa 2 zile mi-a dat drumul acasa, asa e politica pe aci daca nu sunt complicatii iar copilasii nostri erau la spital. Si eu tot asa trebuia sa strang laptele la fiecare 3 ore si dus. Si am tot plans vazand camera goala, plangeam cand ma duceam in vizita la sectia prematuri vazandu-mi puii acolo. Daca puii tai erau aici erau deja acasa acum, pentru ca nu sunt foarte mici. Mina mea la externare avea 2050g, iar Ioan 1650 g. Mina e deja plina de falcute si sunculite iar Ioan a inceput sa faca si el. Asa ca fi pozitiva, e mai bine acolo decat acasa pentru ei la momentul asta pentru ca sunt mici si au nevoie de conditii si ingrijiri speciale. Plus ca trebuie sa te refaci dupa operatie tu. Eu una nu puteam sa fac nimik dupa operatie, nici de asezat nici de ridicat de pe scaun/pat. Iar puii tai nu sunt mici deloc. Capul sus! Vezi tu ce repede cresc!

mami de  Mina Anita si  Ara Ioan

Multumesc Doamne!

msemcu spune:

Oana, multumesc din suflet pentru aprecieri! Da, sintem bine, din fericire. Eu am inceput serviciul inca din ianuarie 2009, dar am avut noroc ca mama mea a ramas cu fetele si am gasit si o bona extraordinara, tinerica si draguta, care le iubeste pe fete. Acum mergem la gradi, cu program redus, pana la pranz si totul e in regula.
Carla, nu-ti mai face atatea griji, sa stii ca cei mici te simt atunci cand esti stresata. Si eu am nascut la 35 de saptamani si cele mici au avut 2200 si cate 1800, si am stat in spital 3 saptamani. Nu au asteptat ca toate sa treaca de 2500, ci macar de 2 kg si trendul sa fie pozitiv, sa nu aiba si alte probleme. Am trecut prin acelasi regim ca si tine, cu copii sus, la sectia de prematuri si eu cazata in alta parte, si parea sa nu se mai termine totul. Cel mai greu mi s-a parut sa le dau de manncare celor mici, caci imi parea constant rau ca nu am sase maini: cum sa alegi pe care iei in brate, mai ales daca plangeau toate? Oricum, mai venea si cate o asistenta draguta sa ma ajute si pana la urma important e sa treci cu bine de saptamanile astea si sa ajungi repede acasa! NU-ti fa griji ca nu ai grija de ele, faci tot ceea ce poti si e important sa te refaci si tu, mai ales dac anu te-ai simtit foarte bine dupa operatie! Asadar, fara mustrari de constiinta si o sa vezi ce repede ajungeti acasa! Pupici si felicitari sa fiti sanatoase si norocoase!

larisel spune:

Felicitari mamici! Sa va creasca bb-ii mari si sanatoshi! Ashteptam pozici...


din 09.12.2009 mami de Katya Natalia & Sofia Alena

Albume: L0-3; L4; L5