cum gestionam banii in familie?tu/eu sau noi?

diadaniela spune:

asta e conform sfatului babesc: barbatul sa te stie , maica, de la brau in jos!
cool!

CarmenAlbu spune:

Raspuns la subiect, cules din Batrani! Mai mama barbatul este capul familiei iar femeia gatul, ea roteste capul sa stea unde trebuie!
Unul singur ar trebui sa administreze, cel mai putin egoist, altfel e jale, si nu prea conteaza cine cat castiga, ci ce ramane si ce fel se economiseste in binele famliei! Daca sunteti iubiti de multi ani si inca va separati sosetele, atunci faceti-va cadouri

Letizia
Doamne Ajuta-ne!!!
26+ cu

maria58 spune:

cred ca o relatie adevarata si bine sudata n-ar trebui sa se confrunte cu intrebari de genul acesta!apropo cind faceti amor cind unul are chef si altul nu are cel care are plateste celui ce nu are?! sau cind stati cu copii calculati ce si cit a stat fiecare ?ori atunci cind spalati calcati si pentru partener va plateste pentru munca depusa?o relatie se bazeaza pe LA BINE SI LA GREU=IMPREUNA.Pentru cele necasatorite este ok,dar pentru cele casatorite nu mi se pare o solutie corecta.

conchita spune:

o relatie adevarata si bine sudata ar trebui sa se bazeze exact pe aceste intrebari. rolul traditional e cu femeia la cratita, sau la job si la cratita, iar gestionarea banilor revine barbatului, pentru ca femeia nu stie, femeii ii e rusine, e sub demnitatea ei sa se asigure ca e partener egal in casatorie. discutiile despre bani ar trebui sa fie mature, intelepte, in cunostinta de cauza si...curajoase. dar probabil vorbesc limbi straine, femeia e inca sub papuc, imaginandu-si ca e gatul care intoarce capul. oh well...

Delia21 spune:

Dragilor....eu sunt de acord....cu formula de diviziune a "munci",adica:barbatul sa ...mearga la munca...sa faca bani...doar de aia e barbat....si eu sa-i cheltui;NU PE TOTI...si nu pe nebunii....nefolositoare...dar cineva...trebuie sa asigure circulatia banilor....in economie....un exemplu fain de tot de bun pe care se cheltuie banii sunt studiile.Cineva....trebuie sa fie intelectual si destept si educat...si cineva...trebuie sa plateasca.Oamenii apreciaza....ceea ce i costa timp,bani...si altele.Nu prea punem pret....pe ceea ce ne vine fara efort....si asta nu am spus-o eu...ci alti mai destepti ca mine.Sper sa nu fi suparat pe nimeni pragmatismul meu.Iar cand ajung eu la bani....se stie...banii mei sunt doar ai mei....ai lui...sunt "ai nostri".sunt 100%...pentru ca fiecare sa aiba si ceva pus deoparte in conturi separate....in cazul in care....celalalt....isi pierde mintile....nu conteaza motivul......celalalt...sa nu ramana cu buza in soare.....si copiii....de izbeliste.Nu cred in formula....de a avea incredere de 100% in nimeni....nici in mama,...nici in consort...nici chiar in proprii copii.Am vazut prea multe situatii.....cu tradari....la toate nivelele astea....si aleg...sa invat ceva din ele....nu sa fac pe naiva...care spera....ca ei nu i se poate intampla...asa ceva.

ruxij spune:

In principiu eu cred ca banii ar trebui pusi la comun. E OK sa aiba si fiecare ceva deoparte, ceva mic, dc. e de unde. Si aici problema e complexa. Dc. tii asa un cont comun si doua separate, se poate daca sunt bani multi. In general pt o acumulare de bani si o "crestere economica", nu mi se pare solutia ideala. Pe de alta parte, dc. banii sunt putini, ajung doar de la luna la luna, ce sa mai pui in conturile separate?
Sunt si cupluri care au conturi separate si merge asa.

Eu insa cred ca dc. se ajunge la absurditati de astea cu tu iti cumperi doar de la second hand si alalaltu' de la magazine de lux, e bine sa mergi la un consilier marital ca e o problema in relatie, chiar dc. nu vrei sa o recunosti. Si nu spun asta pt ca eu as fi avut cont comun cu barbatul, ba chiar dimpotriva, nu mai avem cont comun de 10 ani (suntem impreuna de 20 de ani), la dorinta lui de a "vedea ce poate face el prin puterea lui". Asta fiind o manifestare a independentei. Nu am fost niciodata OK cu varianta asta. Cum faceam, pai aveamm conturi separate si aveam o carte de credit comuna pe care cumparam absolut tot si la sfarsit de luna plateam jumi juma. Asta pt ca castigam exact la fel. Mai tarziu, cand eu am inceput sa castig mai mult, eu plateam mai mult si el mai putin. El platea jumate din "intretinere", curentul, apa etc. si mare parte din mesele in oras. Eu plateam rata la casa, gradinita, mancarea facuta in casa si jumate din intretinere.

Nu mi se pare o solutie buna si sunt de parere ca ascunde o problema in relatie in unele cazuri (nu in toate ) La mine sigur a ascuns o problema de "lupta pt. putere".

ca sa nu sariti sa ziceti ca la voi nu, desi eu sincer cred ca in toate, ca altfel ce ai de ascuns si de ce vrei sa fii separat, ori esti impreuna, ori separat).

ruxij spune:

Ah si da, in majoritatea cazurilor (sunt si exceptii, si chiar cred ca exista suficiente exceptii de barbati suficient de siguri pe ei si de implicati in familie dincolo de orgoliul personal) e o problema dc. nevasta castiga mai mult. Dc. castga el mai mult si ea mult mai putin sau deloc, e paradisu' din povestea lu' Guestus. Singura problema fiind aceea ca e destul de riscant pt. femeie, dar dc. barba'su e absolut familist si OK si nu se gaseste sa moara fara asigurare babana, e cea mai de succes varianta.

vikinga spune:

In zilele noastre femeile tre sa cistige si bani multi, putini citi or fi. Dar sa fie.Ca io o fac acum pe nevasta traditionala e asa de fitza de moment ca-mi cresc bebelusa dar fetelor nu e vreo reclama ori incurajare!Lumea in care traim a inceput sa fie mai buna de cind femeile au iesit in fata, de cind muncesc si sunt independente.In germania o femeie munceste fara sa mai aiba nevoie de acordul scris si cu semnatura al barbatului(!!!) din anii 70, nah ca uitai ori 68 ori 72, pe acolo oricum, o aruncatura de bat in urma ca sa zic asa.Pina de curind fusese o lege ca barbatul sa-si intretina nevasta casnica inca 7 ani dupa divort dar legea se schimba in ultimii ani. Vazusem o emisiune de curind cu nevestele de meserie adica doar mame si neveste o viata intreaga, ajunse cum e mai bine asa pe la 45 de ani in divort. Cazuri clasice el in criza aia de 40-45 de ani cu una mai tinara. Pffffuuuiii.... in ce situatie erau nevestele alea. Si mentalitatea nemtoaicelor din vest de pe vremea RFG-ului cam asta era, insa de cind cu amestecul asta si unirea cu RDG-ul ale carui femei au fost educate sa fie neaparat independente si sa aiba un job, s-a schimbat si mentalitatea per total. Si numai bine ca si legea in cazul unui divort.In politica is constrinsi sa aiba nush cite procente si femei, dintre care unele chiar ies in fata dar cind ma uitai pe perioada crizei la interviuri date de bosii de la nush ce firme mari aici de ex mercedes, pai la conferinta aia numai purtatori de cohoane stateau in fata microfoanelor, ca nah pe astia privati nu-i obliga nimeni sa aiba in pozitii inalte femei.Pe urma nasa Nadjei mele e studenta la medicina in Bonn si zicea ca iar sansele ei sunt mai mici decit ale unui barbat pt un post bun si ca probabil va munci intr-un spital universitar mult si bine pt experienta si pe la 40 de ani cu banii familiei ajutor se va baga sa ia un cabinet, dar si aici e complicat.Daca se poate ca o femeie sa-si creasca copilul nou nascut macar primul an e minunat, mie-mi prieste statul asta cu ea, imi umple inima nu alta, im da asa o energie pozitiva de cind oi intra in job in forta imi trimit barbatul la jucat golf.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo www.youtube.com/watch?v=ULmPKIoDDDA&feature=related" target="_blank">pe tarimul nostru de vis.

conchita spune:

chiar si femeile care stau acasa sa-si creasca copiii ar trebui sa discute cu sotii lor despre o suma saptamanala sau lunara care sa le fie la discretie. din banii astia, o parte ar trebui sa mearga intr-un cont de economii in nume propriu, nota bene, nu la comun, in nume propriu. la fel, fiecare femeie ar trebui sa economiseasca tot in cont individual pentru pensie sau situatii de urgenta. nu conteaza ca sta acasa sau munceste, ar trebui sa aiba aceste conturi strict private, diferite de conturile comune. principalul motiv este asta: nu stii ce va fi in ziua de maine. economiile si conturile private te salveaza de la compromisul de a ramane intr-o relatie in care nu mai vrei sa ramai, dar nu ai banii sa te restabilesti daca vrei sa iesi din relatie.

mama care sta acasa are rusinea asta ca nu produce nici un ban, devalorizand munca enorma pe care o depune sa tina casa, sa aiba grija de copii, eventual sa gestioneze finantele aduse de sot - toate astea, daca ar fi sa angajezi pe cineva, costa bani. femeia le face pe gratis, considerand ca e sub demnitatea ei sa discute cu sotul despre o alocatie lunara, dedusa direct din contul comun si transferabila in contul pe numele ei (si-atat) pe care s-o gestioneze cum doreste - cheltuieli feminine, economii, etc. cand tu devalorizezi munca si contributia in familie, chiar daca nu ai un job platit, ceilalti te vor devaloriza ca persoana.

nu conteaza daca esti casatorita, intr-o relatie, singura cu perspectiva unei relatii, trebuie, TREBUIE, sa ai cel putin un cont separat si cel putin o carte de credit strict in numele tau. asta nu inseamna nici tradare de familie, nici egoism, ci inseamna ca ai control asupra persoanei tale si asupra viitorului.

ideal si intelept ar fi asa, in cupluri, unde ambii muncesc: un cont comun de debit din care se platesc cheltuielile casei, etc echitabil, un cont comun de economii (in care se participa egal), iar ce ramane din cele doua salarii revin in conturi individuale separate celor doi soti, deci si barbatul ar trebui sa aiba un cont privat de economii si o carte de credit in nume personal. de ce? pentru ca nu stii ce iti aduce ziua de maine si trebuie sa fii pregatit. de ce? pentru ca unul poate fi mai cheltuitor ca altul. de ce? pentru ca, da, unul poate castiga mai mult ca altul, iar din asta pot rezulta atitudini inechitabile care pot distruge insasi balanta relatiei emotionale dintre cei doi.

atitudinea asta feminino-gingasa ca pe noi nu ne intereseaza bugetul, banii, ca asta e treaba de barbat, ca e prea mare deranjul, prea multe de invatat, prea mari dureri de cap - poate fi si chiar este catastrofala pe termen lung.

de-aia am zis, discutiile mature despre bani si planificarea, cu includerea echitabila a celor doi in cheltuieli si fonduri individuale, astea sunt dovada ca relatia e stabila si bazata pe dragoste, nu pe relatii de subordonare sau control, nu pe devalorizarea unuia dintre parteneri.

eu asa am procedat, casatorita fiind. asa ca am fost capabila sa nu stau o zi in plus intr-o casnicie din cauza ca nu am avut bani sa plec. aveam cont separat de economii si carte de credit separata, diferite de contul comun la care contribuiam. sa ai bani si sa vorbesti despre bani nu este rusinos. rusinos este sa nu stii ce sa faci cu ei si sa ai o relatie de denial sau de slabiciune cu banii si, automat, cu partenerul de viata cand vine vorba despre bani.

banii se gestioneaza si impreuna, si separat, ca sa concluzionez intrebarea din titlu.

conchita spune:

Vikinga, asta cu plecatul sotului la una mai tanara e doar una dintre posibilitati, aia fatalista, dar e posibila! e de datoria femeii sa aiba grija de ea si sa nu transfere (i)responsabilitatea asta asupra altcuiva, absolut niciodata.

caci mai este urmatorul scenariu: el si ea muncesc, el are o firma, firma falimenteaza sau merge prost, el acumuleaza datorii care pot cere 20 de ani sa fie platite. caz ipotetic. daca femeia nu are un cont personal in care, ca o femeie si mama responsabila, economiseste 15% din venitul ei, in schimb trage la greu de caruta cu platitul birurilor pe care nu ea le-a facut, ce vom avea dupa 20 de ani? intreaga familie falimentata, iar copiii fara niciun viitor asigurat, nici un fond de economii, nici un cont pentru situatii de urgenta reale (platirea datoriilor la o firma falimentata este o responsabilitate individuala daca datoriile au fost facute individual, oricat de dur ar suna). dar daca-si pierde sotul jobul? sau chiar sotia? dar daca se imbolnaveste unul dintre ei? dar daca se lasa cu vaduvie? intelegi? adulterul, da, e posibil, laolalta cu divortul. de fapt, divortul e super posibil, statistic vorbind, aprox 50%. deci stiind ca exista atatea variante de esec temporar sau definitiv in fata ta, ca femeie, este logic oare, este intelept, este responsabil sa NU vrei sa stii nimic despre domeniul banilor si sa lasi gestionarea lor la mana altuia, fie acest altuia sufletul tau pereche (temporar sau definitiv)? nu. logic si intelept este sa ne dezbaram de mentalitatea traditionala ca femeile care vorbesc, se intereseaza despre, lupta pentru parteneriat in relatia cu banul sunt niste feministe masculinizate si mercantile care si-au pierdut orice urma din rolul traditional de caretaker. cand adevarul e altul - nu poti sa ai grija de altii daca nu ai grija de tine. tocmai ca sa poti avea grija de altii, trebuie in primul rand sa ai grija de tine.

cat despre quota la angajari, e inca minima si, da, e discriminare pozitiva. adevarata problema aici e inca diferenta salariala pe posturi identice. in america e intre 14-28%, ceea ce este absolut inechitabil. si totusi femeile nu se duc sa-si reclame drepturile nici la joburi (femeile nu negociaza, e sub demnitatea lor), perpetuand modelul din cuplu, unde femeia se simte prost sa ceara ceva, cand normalitatea ar fi sa nu se milogeasca pentru ceva la care are dreptul.