Semne ale autismului

aasorescu spune:

Bine v-am (re)gasit!
Nu am mai intrat de mult pe acest site, foarte probabil de acum 3 ani cand baiatul meu a fost diagnosticat cu autism. In acel moment am incetat sa mai citesc reviste sau site-uri despre copii, pentru ca nu il mai regaseam pe Tomi si nici mai puteam sa citesc despre cum ar fi trebuit sa fie Tomi la varsta lui. Si am inceput sa citesc carti de psihologie, de terapie, comportament, autism etc etc.
Iata insa ca revin acum pe aceste forum, ca mama de copil cu autism (si intre timp si de al doilea copil, cu o dezvoltare tipica) si totodata ca reprezentant a unei organzatii care lupta pentru drepturile persoanelor cu autism: Invingem Autismul.
Si va rog, cum zice si inozza.blogspot.com, sa faceti o fapta buna de 5 minute, pana vineri, 30 septembrie, ora 14 si sa votati pentru ca proiectul nostru sa castige finantarea: https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi/
Ne mai trebuie cca 500 de voturi. Acum avem 1200.
"Cu 5 minute din timpul vostru, la anul pe vremea asta, 16 copii vor putea intra pe portile unei scoli. Si poate n-o sa devina niciunul savant, artist sau om de stat, dar se vor bucura de o copilarie si de o adolescenta normala. Si asta e de fapt, tot ce conteaza..."
Va multumim foarte mult! Andreea

columbiana spune:

ce rau imi pare ca n-am vazut mai devreme postarea, acum s-au incheiat votarile; macar ati cistiga? bafta multa

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

asteryaro spune:

Eu am primit pe mail si am votat.
Ati castigat finantarea?
aasorescu, cred ca am auzit despre voi de la dl. dr. Naghiu.

AITA spune:

Toamna se numara bobocii
Drumul de la autism catre gradinita

Carmen Hotar, psiholog clinician

L-am intalnit acum un an si jumatate, cand tot ce stia sa faca era sa ma impresioneze cu lacrimile lui mari si cu tipete pe care le auzea toata strada. Era un pitic de 2 anisori jumatate care plangea de cand il lasau parintii la terapie, pana cand acestia se intorceau.

Pentru inceput, copilul a venit 1 ora pe zi la centrul nostru, timp de 1 saptamana. Apoi in saptamanile ce au urmat am mai adaugat cate o ora, pana am ajuns sa lucram cate 4 ore pe zi. Timp de 2 saptamani am reusit sa-l tin 1-2 minute pe scaunel. Baiatul protesta si era agresiv chiar si atunci cand ii propuneam sa ne jucam cu jucariile lui preferate. De asemenea, era concentrat sa inchida si sa deschida usile tot timpul.

Cu fiecare zi care trecea, construiam “relatia noastra”. Timpul era foarte important pentru el, iar eu stiam foarte bine ca acesti ani nu se mai intorc niciodata. In fiecare zi ii predam cu pasi marunti abilitatile de a interactiona cu copiii, de a comunica, de a imita, de a sta frumos la masa, de a manca adecvat, de a sta pe olita. Protestele au fost uriase, mai ales atunci cand il asezam pe olita, insa copilul a invatat prima regula: numar pana la 10 si apoi poti sa te ridici! Dupa un timp scotea si el cateva sunete care imitau numaratul meu, pentru a se ridica mai repede. Eram bucuroasa ca nu mai este inconjurat de tacere. A invatat apoi nu doar sa stea pe olita ci si sa faca pipi, si apoi sa ceara.

Programul cu olita a fost anevoios, insa pe zi ce trecea, baietelul facea progrese. Maream timpul de stat pe olita, pana cand s-a intamplat intr-o zi sa faca! Am strigat un bravoooo puternic, iar colegele din cabinetele alaturate au venit si ele sa vada minunea si sa aplaude! Alex facuse la olita!

Ii placeau jucariile cu sunet si cel mai mult ii placea sa ii cant. Cantam mereu aceleasi melodii, pana la un moment dat cand am facut o pauza si el a spus: “mama” si eu am continuat “la placinte face, bunicuta lana toarce…”. Atunci am simtit o bucurie imensa si am strigat din nou: bravooooo!!!

Progresele au inceput sa apara din ce in ce mai mult. Incercam in cele 4 ore pe zi sa il invat totul despre lumea din jur.

Dupa 6 luni, baiatul raspundea la nume, facea incastru, puzzle, dansa de mana cu ceilalti copii, facea intrecere, se juca adecvat cu mingea, statea pe olita, se spala pe manute, cerea apa si bea din cana, deschidea si inchidea usile adecvat, spunea numele celor din jur, identifica receptiv obiectele din jur, potrivea obiecte si incepuse sa vorbeasca.

O alta mare bucurie a fost atunci cand am reusit sa schimbam ghetutele care ii ramasesera deja mici,insa el refuza sa fie schimbate. Ne jucam de-a incaltatul - el incalta si descalta papusica, apoi era randul meu sa ma descalt si apoi al lui. De asemenea protesta atunci cand era schimbat de hainute.

Parintii au intensificat orele de terapie si Alex, facea 4 ore de terapie la AITA, si 2 ore acasa dupa-amiaza, in total 6 ore de terapie intensiva zilnic.

Dupa 1 an, copilul imi cerea sa il ajut sa se imbrace, isi diversificase alimentatia (cand a venit manca doar pate de ficat si iaurt doar o anumita marca), facea propozitii simple, cerea ce avea nevoie, incepuse sa salute, identifica actiunile din carti, culorile, formele geometrice.

Acum are 4 ani si dupa 1 an si jumatate, Alex se descurca foarte bine la activitatile de lucru manual (decupeaza, lipeste, modeleaza cu plastilina, insira margele, pune pioneze, picteaza), spune poezii, povesti (fara suport vizual), initiaza comunicare si raspunde celor din jur, se bucura atunci cand vede o persoana draga, recunoaste emotiile, initiaza jocuri, raspunde la nume, raspunde la intrebari sociale si de cultura generala, se joaca adecvat cu copiii, se imbraca / dezbraca, mananca, foloseste toaleta independent.

Perioada in care am lucrat cu el a fost o lupta neintrerupta pentru Alex. In fiecare zi mai adaugam cate o caramida la constructia temeliei, pe care apoi am asezat noi si noi cunostinte si abilitati. Speranta ca Alex sa reuseasca sa fie integrat intr-o gradinita normala nu a incetat niciodata pentru mine si pentru familia lui.

Acum dupa 1 an si exact 9 luni, a venit timpul pentru schimbarea atat asteptata de toata lumea, terapeuti si parinti. Alex a fost inscris la gradinita normala si pentru inceput va fi insotit de shadow.

’’Alex lupta aceasta nu a fost numai a mea si a colegilor mei, ci si a ta! Sunt mandra ca maine e prima ta zi in care mergi la gradinita ! Ai reusit sa demonstrezi ca locul tau este langa copiii tipici, intr-o gradinita normala! Acum viitorul nu mai este incert! Si tine minte! Cand simti ca ti-e greu, numara pana la 10 si apoi poti sa te ridici!! ’’

Cu drag,

Carmen


http://autismro.wordpress.com/2011/10/04/toamna-se-numara-bobocii/

alinuk spune:

Carmen te felicit din suflet


pentru ce faci, pentru rabdare, pentru faptul ca ai impartasit si cu noi povestea aceasta atat de emotionant asternuta





Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (2 ani) si Teo voinik (4 ani)

www.meseriademama.blogspot.com/" target="_blank">timpul vacantei...



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

marina.s spune:

Ati folosit PUR_DHA la copilasi?va rog sa mi spuneti daca ati oservat ceva rezultate.

asteryaro spune:

---

Citind mesajul tau, am facut un search, sa vad despre ce-i vorba.
L-am cumparat si de 2 zile ii administrez cate 6 gelule/zi. Cred ca rezultatele se pot observa in timp.
Anyway, eu il voi arata si medicului, sa vedem ce spune. Substanta activa principala este Omega3, si Razvan a inghitit litri de Omega3, dar sub alta forma.
Si da, in per. aceea a avut un boom intelectual, e foarte adevarat.
O sa mai revin peste ceva timp cu pareri si observatii.

claudytza spune:

Cu durere mare in suflet,cred ca ma voi alatura si eu...mamica de puiut cu probleme.Avem 1 an si 8 luni,mi se parea ciudat ca are asa zisele stereotipuri,isi flutura manutele cand se bucura,se juca f mult cu tot ce e rotund si se poate invartii,non stop televizor,desene(greseala este a mea),linistit ,f cuminte,tipicar,nu raspunde la numele lui,nu vorbeste,pana acum 2,3 luni mai zicea ,tata,nu arata cu degetul...Am fost la un neuropsihiatru care mi-a confirmat banuiala,am crezut ca innebunesc,ca nu copilul meu..Am fost in aceeasi zi la un psihoterapeut care mi-a zis ca nu e chiar asa,dar ar fi tulburare pervaziva de dezv.,aceeasi Marie cu alta palarie....Astept o evaluare acasa cu un psiholog de la un centru pe data de 30,nu va pot spune ce e in sufletul meu,nu mai pot.Ii dau tonotil si pure aha.De cand am aflat sa spun asa am inceput sa mai lucrez cu el si in 2 saptamani a mai progresat..imi aduce sa-i fac balonase,ma ia de mana ma duce unde are nevoie,e mult mai afectuos ,am mai asezat si cuburi impreuna,ascultam muzica pt copii,ii place sa-i cant...poate putin lucruri,dar nu mai stiu cum sa-l conving,se plictiseste repede sau nu vrea.Mi-e cumplit de greu,sotul meu e cam rece si nu se prea implica,iar eu simt ca ma bat cu morile de vant.Va multumsc pt rabdarea de a citii si pt sfaturile si parerile voastre.Munta sanatate puiutilor..

blackgirl0 spune:

Claudytza, iti raspund repede. Ocupa-te de el, ocupati-va de el, constant, mereu!!! Inchide teveul sau scoate-l din camera copilului si ocupati-va permanent de copil! Noi speram ca daca un copil sta cuminte in fata desenelor va invata ce noi, parintii, tb sa il invatam! Gresit! Dragos la 1.10 ani nu stia unde sunt ochii, gura, nasul si asta pt ca nu ne-am ocupat de el. . Dupa 4 zile de ocupat intens, stia copilul. Nu stia ca era batut in cap, ci ca avea parinti puturosi, care credeau ca educatia se face cu desenele animate.
Incearca sa-i dai si sirop de B complex cu magneziu, sa-i cumperi jucarii concrete (adica legume, fructe, animale, jucarii cu sonor gen ferma animalelor, catelul de la FP care vb) si nu abstracte, individualiste, care-l inchid in lumea lui (cuburi de construit, unelte gen micul tamplar).

bird70 spune:

Orice copil, indiferent daca este sau nu pe spectru autist are nevoie de stimulare corespunzatoare ca sa evolueze. Nu te poti astepta sa pui un copil la tv si sa invete de acolo sa vorbeasca, sa se poarte sau sa relationeze cu cei din jur. La fel, orice copil de care se ocupa cineva, il invata, il stimuleaza va evolua si va progresa indiferent daca este autist sau nu.

Sa nu cadeti insa in extrema cealalta si stati pe capul copilului non-stop si sa nu il lasati la tv sau calculator.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper