Ati emigra in alta tara? (2)

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns balerrina spune:

Asta cu cele mai fericite natiuni sunt cele mai sarace nu e chiar adevarata.
Anul trecut a avut The Economist o serie despre cele mai fericite natii, si nici una
nu era saraca (venitul pe cap de locuitor era foarte sanatos). In top erau tarile nordice si vestice ...

Chestia asta cu fericirea este relativa. Este destul de greu sa fi fericita ca mama de exemplu, daca esti foarte stresata de calitatea sistemului medical relativ la copiii tai, daca vezi ca parintii tai nu sunt tratati cum trebuie, si asa mai departe. Am crescut sub comunism si numai maica-mea stie ce stres era sa ai ce sa pui pe masa ...

Parerea mea este ca ai nevoie de un anumit nivel de bunastare ca sa ai timp sa ai discutiile astea despre fericire .

Lucrurile in Romania s-au imbunatatit si se vor imbunatati in continuare. Insa poate nu atat de repede pentru toti.

Venitul la studii este emigrarare, mai ales in America. Diferenta culturala si distanta fizica fac 'mersul la studii' in America diferit de cel in Europa. Si asta este si bine si rau.
Eu personal simt ca am beneficiat din aceasta distanta. Asta pentru ca de la natura sunt foarte independenta. Nu functioneaza insa pentru toata lumea.

Si inca ceva despre emigrare ... Pune oamenii in situatii limita. Si oamenii nu reactioneaza la fel in situatii limita pentru ca nu sunt egali: unii vad in probleme oportunitati, iar altii vad obstacole.


asta ca sa mai arunc si eu un pic de gaz pe foc,

-- C.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui Ramona J

Dar ce se intimpla oare cu copiii astia crescuti sub un glob de sticla atunci cind le dai drumul in societate? Ca pina la urma trebuie sa le dai drumul. Ma intreb si eu.

Lume multa, oameni putini


care e globul de sticla? CIVILIZATIA? pai eu nu-mi cresc copilul pentru jungla, ci tot pentru civilizatie. n-ar mai fi glob de sticla daca as striga-o si eu cum am tot auzit prin romanika mea, crescand, tot felul de injurii si daca as invata-o sa dea cu pumnul sa-si faca loc in fata si sa dea mita?

idealizam jungla umana si nu e bine. inteleg dilemele, ca si eu le am, dar haideti sa fim realisti. idealul uman nu e sa ne impingem in coasta prin tramvaiul 5 si sa ridicam "tineretu'" de pe scaun (neaparat cu circ si injuraturi) ca sa stea "batranetul" respectabil doar cu forta. idealul uman nu e sa te duci la birocrat si sa-i indesi kentanu pe sub tejghea ca sa rezolve ceva pentru care oricum il platesti prin taxe. idealul uman nu e sa te scuipe vanzatoarea in ochi ca o deranjezi cu o intrebare, nici sa parcheze bastanu' pe trotuar ca e smecher, nici sa pierzi un proces ca justitia e corupta, nici sa mori cu zile ca n-ai bani de medic, nici sa nu intri la liceu ca n-ai dat spaga si ti-au luat-o inainte ailalti care au dat.

despre ce vorbim aici? boala unei societati nu e deloc umana. esenta omului e buna, deci faptul ca ne educam copiii in mod civilizat nu inseamna ca le luam, de fapt, armele de supravietuire. pai foarte bine daca va stii sa negocieze un conflict cu un bully in stil civilizat, nu in stil tipic romanesc, si anume cine urla mai tare.

Carmenbr, nu stiu ce sa-ti raspund, pentru ca eu nu am afirmat ce spui tu acolo, deci vorbim in paralel. daca reformulezi, raspund. eu nu datorez nimic sistemului. ce am eu bun e de la Dumnezeu si de la mama. ce am rau e de la sistem, na poftim.

dar nici in jungla nu ne-am descurca noi astia romanii descurcareti doar cu alti romani, pentru ca in jungla supravietuieste ala cu sange rece si cu skills deosebite, calm, sportiv, hranit sanatos, activ, agil, cu mintea educata (nu la scoala romaneasca!), nu ala invatat sa se bazeze toata viata pe mita si coruptie si pumn si hai ca merge si-asa. cam asta. faptul ca critic boala patriei mele nu ma face nici nepatrioata, nici anti-romaneasca, nici vai, stai ca am uitat de unde am plecat. tocmai asta e, ca n-am uitat si nici nu-mi e indiferent.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balerrina spune:

Am avut ocazia sa cunosc copii de 18-19 ani care au fost home school-ed pana la acea varsta. Academic erau foarte buni. Nu am avut suficienta interactie incat sa ii pot observa in interactiile cu altii de varsta lor.

Relativ la globul de sticla ...
Unul din lucrurile care mi se par importante in viata pentru un copil si adult mai tarziu este cum interactioneza cu ceilalalti. Academic achievements nu prezic foarte precis succesul. Capacitatea de a comunica si interactiona cu ceilalti, de a citi reactiile celor din jur, sunt la fel de importante, Exista un nou concept acum, se numeste Emotional Intelligence care descrie acest tip de intelegenta care nu este academic. Nu stiu cum se pot invata si practica interactiile cu altii, daca un copil este home school-ed. Cred ca parintii ii pot inscrie la tot felul de activitati, dar nu stiu daca este suficient.

Si inca ceva. Pana la urma ceea ce am observat ca ii face pe multi oameni fericiti este increderea in sine: personal, profesional, in relatiile cu ceilalti, increderea ca sunt buni la slujba lor, ca sunt mame/tati bune/buni, ca au prieteni buni/sunt populari, etc. Increderea in sine pentru un copil se construieste dupa parerea mea intr-un mod complex in care home schooling trebuie completat cu ... altceva ... un alt sir de experiente ...

-- C.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui balerrina
Nu stiu cum se pot invata si practica interactiile cu altii, daca un copil este home school-ed. Cred ca parintii ii pot inscrie la tot felul de activitati, dar nu stiu daca este suficient.


ar trebui sa fie suficient, pentru ca in sistem, copiii interactioneaza unii cu altii doar in recreatii, iar activitatile alea presupun mai multa interactie decat scoala traditionala. apoi, homeschoolingul de azi se organizeaza pe grupuri de mame (majoritar), in clase supervizate de mame, deci homescooling devine parentschooling mai degraba. copiii se scolesc in colectiv, nu neaparat acasa singuri cu parintii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramona J spune:

Conchita, este cam cum spune Balerrina.
Nu este inventia mea, discutia asta chiar a avut loc pe forumul local de mamici. Multe dintre cele HS sau care au fost la scoli private cu numar redus de elevi povesteau din experienta lor si da, a fost o schimbare socanta pentru ele atunci cind au dat de "real world".

Edit ca am vazut si raspunsul de mai sus. Aici mamicile se intilnesc doar ocazional cu copiii, nu tin clase zilnice impreuna. Ii mai vad de obicei la biblioteca, sint mamele si copiii lor sau se intilnesc cu vreun tutor acolo. Poate ca exista si varianta descrisa de tine, dar ar fi exceptie - nu regula.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Ramona, nu fac homeschooling si nici nu am de gand, pentru ca nu-s capabila. dar sunt in clubul ala de Mommy and me si doamnele astea se intalnesc in grupuri si-si scolesc copiii. una e buna la mate, alta la geografie, fac cu randul ca profesoare. si de la ele stiu ca varianta asta e in mare voga acuma, in felul asta rezolvandu-se si problema socializarii. totusi, copiii nu-s de aceeasi varsta, ci doar apropiate. eu ma intreb daca e ok asa?

legat de jungla si cupole, eu cred ca atata vreme cat copilul creste in pace si armonie, iubeste pacea si armonia si asta va cauta si va instaura in viata. si va evita situatiile si persoanele violente si agresive. mie-mi suna bine, chiar nu ma sperie. iar daca asta se poate atinge prin homeschooling, ok, cinste parintilor care pot. ideal ar fi totusi sa se poata aplica in sistem, ca nu ne permitem toti sa facem homeschooling.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramona J spune:

Am decis cam tot asa in privinta HS.
Pe forumul de care ziceam se discuta varianta asta destul de mult, ca-i populara in zona asta. Alex are un coleg al carei mamici a decis sa homeschool anul asta (in premiera pentru ea) si am mai intrebat-o una-alta. Aici problema e cu distantele mari. De exemplu daca iti cauti un grup secular se aduna de pe o raza de vreo 50 mi. probabil si nu merge sa faci asta zilnic.
Am vazut la biblioteca o mamica, avea trei copii si diferenta de virsta era destul de mare intre ei. Le citea din aceeasi carte deodata si ei pareau cam plictisiti. Mi s-a parut o pierdere de timp ce faceau ei acolo.
Eu cred ca se poate sa ai succes cu varianta asta (multumesc pentru link Beren), dar nu-i pentru oricine si la un moment dat ai nevoie de cursuri extra cu cineva care stie ce face. Eu nu sint Renaissance Woman, nu vad cum i-as putea invata pe copii toate alea!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui Ramona J
Eu nu sint Renaissance Woman, nu vad cum i-as putea invata pe copii toate alea!


hahaha, si eu cam tot asa. plus ca de la mine ar invata cum sa sara de la una la alta fara noima in asa fel incat sa uite de unde a plecat si ce trebuia sa invete si sa nu inteleaga nimic din informatia la care a ajuns. :-)) si, sincer, m-as plictisi ingrozitor (ce exemplu i-as da?!), no offence parintilor care adopta stilul asta. ii admir pe cei care pot, mi se par incredibili.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB_AC spune:

Ramona are dreptate cu globul de sticla si nu vorbesc de HS ci de scoala privata. Noi ne-am evaluat optiunile si desi districtul scolar e foarte bun si-ntr-un orasel universitar. Totusi am optat pentru scoala privata din cauza de interactie prea mare. Acelasi comentariu si legat de bus-urile scolare. Sincer la cum e fiica-mea imi convine ca recreatia sa se faca cu cei din clasa ei si nu toata scoala. Violenta, libertatea de alegere la 5-6 ani si leadership-ul prost inteles al copiilor populari sunt tare greu de controlat si aici. Asta ca sa nu discut de faptul ca pot controla mai bine ce mananca si am de muncit mai putin dpdv academic acasa.

De sub globul de sticla iesi incetisor ce poti face... asa ca la alt nivel dar problemele de confruntare cu majoritatea exista pe peste tot. Mie in .ro mi s-a parut ca erau mult mai multe si destul de greu conturnabile fara un venit peste medie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lai spune:

Io avusei doi boyfrienzi care fusesera HS-ed, unu' doar vreo doi ani, intr-o situatie mai speciala, divort urat de tot intre parinti cu traume pt. copii, el un mic geniu, cu mult inaintea colegilor de clasa, probleme de comportament la scoala, asa ca tatal lui l-a retras si l-a HS doi ani, si a fost foarte bine, s-a reintegrat usor cand a reintrat in sistem. Celalalt, care de fapt n-a ajuns sa fie tocmai boyfriend, mai degraba pretendent, fusese HS-ed toata viata pana la facultate, era ff bine pregatit academic si un om foarte bun, dar socially awkward si de fapt de-asta nici n-a trecut de la stadiul de pretendent la cel de boyfriend.
Acum cre' ca depinde si cum faci HS, tipul asta din urma provenea dintr-o familie de americani care "au fugit" de lume si si-au crescut si HS cei cinci copii la o ferma izolata in mijlocul Australiei, unde, in afara de fratii lui, nu prea avusesera posibilitatea sa interactioneze f mult cu alti copii. Da' asta-i o situatie mai extrema asa. De curand vb. cu o mamica de aici din oras care isi HS fetita - de fapt tatal o HS, mamica lucreaza - si asa cum imi povestea ea activitatile copilei si cum in fiecare zi are cel putin o activitate in afara casei, ba la muzeu, ba la zoo, ba la acvariu, ba la teatru pt. copii, si mereu cu alti copii, suna chiar misto. Da' io am ramas marcata de experienta cu pretendentu', asa ca nu cred ca m-as gandi vreodata serios sa-mi HS copiii.

Lai

Mergi la inceput