***LMA - Ghiocei de martie-aprilie 2006***(68)
Raspunsuri - Pagina 3
Delia21 spune:
ADEVARAT A INVIAT!!!!
Noi am ajuns la biserica...apoi ieri la un parc de distractii...de la care am plecat dupa vreo 2 ore....cu maaaare scandal si tam-tam....de se uita lumea la noi ca la urs
....A fost tare fain,vopsiram ouale impreuna,proiect de familie;Rudy...a fost nespus de incantat....de ce se poate face cu carioca pe oua fierte,a venit si iepurasul....cu tot felul de bunatati si surprize.La biserica...a reusit sa se si catere intr-un copac...asa ca sunt tare mandra ca...am parte de copil catarator.Am fugit la ore....Rudy are liber de la gradi si azi si maine,eu din pacate nu am;....sa mai spun ca azi ca in fiecare zi de luni termin cursurile la 10 seara...deci dupa 10 jumate ajung si eu acasa 
Am pus cateva pozici aici http://good-times.webshots.com/photo/2775633880072337911EJbFRb O SAPTAMANA BUNA LA TOATA SUFLAREA!!!!CATRINUTZA ,hai si spune-ne....mai multe....nu ne lasa asa....fara informatii,pliiiiz!
mihaser spune:
Saluti!
Catrinutz you rock girl! 
Zi repede cate sapt?
Delia sunt foarte frumoase pozele...si noi am avut in program pictat de oua...dovada aici!
va pup! 
catrinutza spune:
sal fetelor....[:D Deci se vede cu ochiul liber...
Sunt inca vraiste, nu cred ca e nevoie sa va mai spun de ce...
Nu sutn decat vreo 10-11 saptamani, nici eu nu stiu sigur, astept sa ma duc la controlul ala "pe bune"...sarcina si modul in care bb a ramas cu noi e de domeniul miracolului, zic eu, parca Dumnezeu a batut cu piciorul in pamant si a zis ca tre sa facem si puradelul asta...am zis ca o sa povestesc pentru ca lumea sa stie ca miracolele se mai intampla...
din pacate pana la decizia asta am tras vreo 2-3 saptamani cum nu i-as dori nici celui mai mare dusman, fiind intre ciocan si nicovala, intre a fi doar doi sau a fi trei plozi turbulenti...am mai fost pusa o data in situatia asta in postul Craciunului si atunci am suferit ca un caine batut...faptul ca s-a intamplat atat de repede si cu toate msurile de protectie, mi-a ridicat un semn de intrebare inca de la inceput vis-a-vis de planurile lui doamne-doamne si am simtit ca imi intinde o mana pentru iertare...
Cele care aveti deja doi copii ceva mai maricei si stiti ce inseamna, sunt comvinsa ca ati fi stat si voi pe ganduri incotro s-o apucati....cum ziceam, au fost vreo 2-3 sapt in care oscilam de la iad la rai, eram disperata pt ca imi era teama (si inca imi este pt ca mi-e greu si cu astia doi, Rares nici acum nu doarme toata noaptea, suntem zoombi de nesomn), sotul era glasul ratiunii si a realitatiii, la fel de speriat si el de perspectiva a inca cel putin un an de nesomn, sa o luam de la capat, nu avem spatiu suficient, ajutorul e destul de slabut...in fine...cele 1001 de motive contra si doar un singur motiv pro...intr-un final decizia a fost ca vom ramane tot 4...si de aici incepe iar domeniul fantasticului...
O prietena m-a invatat ca pe langa a-l ruga pe DUmnezeu sa ne lumineze si a-mi cere iertare copilului, sa ii cer copilului sa intervina sa faca asa cum crede ca trebuie sa fie...
A doua zi, in miercurea de dinainte de Bunavestire ne-am dus amandoi la spital pt chiuretaj...nu-i cazul sa va mai zic ce era in sufletul meu....initial au zis ca cei de la garda nu vor sa mai faca in ziua aceea si ca de a doua zi oricum nu aveau sa se mai faca pana duap saptamana luminata....o asistenta, vazand cate eram acolo, a vorbit cu o docotrita de pe sectie...toate femeile alea au urcat, numai la mine durat vreo 2 ore si ceva sa faca fisa...cand intr-un final am urcat pe sectie, tot a mai durat ceva...ajungem in cabinet...dau sa ma urc pe masa...se rupe treapta, scarita care te ajuta...doctora stramba din nas: "semn rau"....ma urc in final pe masa...incep sa cada suportii pt picioare...asistenta dadea sa ii puna, ei cadeau sub picioarele mele, pana au cazut de tot(acum judecand la rece, daca se intampla in timp ce docotra era cu usensilele in mine?!)...doctora a zis asistentelor sa ma dea jos ca eu ii pun capac, eu sunt aia cu perforatia de uter...ca e semn ca io tre sa fac copilul ala...m-a intrebat daca vreau, io i-am zis ca pana la urma gasesc resursele, dar e situatia de asa natura, sotul nu prea e de acord...a zis ca vorbeste ea cu sotul: "domnu' inginer, felicitari o sa mai aveti un copil"...am vorbit pe urma cu el, i-am povestit ce si cum...si n-a ramas insensibil...ba chiar din secunda in care i-am spus ca probabil dumnezeu si copilul au vrut asa, s-a relaxat, s-a calmat si am revenit amandoi la o relatie amiabila, pt ca va inchipuiti ca alea 2 saptamani au fost destul de incordate....
Asta e micul nostru miracol, cu o zi inainte de Bunavestie si o saptamana inainte de Pasti...
Si ca incheiere la poveste...am cautat informatii pe net despre doctora care ar fi trebuit sa faca chiuretajul...si acum ii multumesc lui Dumnezeu ca nu a lasat-o sa se atinga de mine...am gasit putine informatii, dar numai super nasoale....
Fug la plodinu' mic care e in greva somnului...v-am pupta
-------------------------------------------------------------------------------------------
catrinuta-mamicuta de
Mariuci, 
Raresuti si 
Poz(n)e si www.dropshots.com/new.php?userid=122884&cdate=20060801&cimg=0" target="_blank"> filmuletze
www.mariasirares.blogspot.com/" target="_blank">ce mai citim
_
"Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta. Inteligenta are limitele ei, prostia nu."
Qamar spune:
Catrinuuuuutza, felicitari si numai bine! am vazut niste poze cu voi pe webshots, ce mare si frumos e Rares, de Mariuca ce sa spun
sa stii ca si eu vreau sa mai fac 2 puradei, numai sa gasesc cu cineAh, si as prefera sa fie amandoi baieti:-))
va pup de la HD
Your heart is my piñata..
tania2 spune:
Hristos a inviat!
La multi ani, Alyssa! Sa cresti mare sanatoasa si frumoasa!
Roaga pe mami sa ne puna poze!
Catrinutule, pentru ca ne-ai scris pe 1 aprilie am crezut ca-i o pacaleala! Abia asteptam msj tau.
Sa fie intr-un ceas bun, multa putere si nervi de otel va dorim.
Wow, alt bebe mic!
Miha, sa-mi zici pe pm adresa. Sau daca nu uit te sun mai pe seara.
Fetelor , noi am cam tras-o de pastele asta, Bia a mancat duminica sarmale, am fost undeva in vizita, deci, nu erau facute de mine, a facut indigestie iar luni ne-am petrecut-o la spital cu perfuzii si analize. Se deshidratase tare, dar dupa 5 ore era ca noua, au copii astia o putere fantastica de a se reface. Acum e bine, pe regim, dar slava cerului ca nu mai vomita.
Pupci
Delia21 spune:
Catrinuttzule....am plans.....la mesajul tau
...si ma bucur ENORM ca ati luat decizia cea buna....chiar daca cea buna nu inseamna de data asta ....cea mai usoara!NOROC cu carul i doresc lui bebe mic din burtic si voua ...tot ce-i mai bun pe lume ca sa cresteti minunile frumos.Te pup de mii de ori!.Am vazut pozele cu voi,superbe....si ce peisaje...si tineri si frumosi cu copiii la plimbare....minunat!
FIECARE COPIL E O MINUNE,UN DAR DE LA DUMNEZEU!
.Prunci sunt frumosi de tot...are Cri niste ochi....de-mi vine sa-l mananc!!!!Sa nu-l deochi
!Mie vineri...imi vin musafiri....o familie...de prieteni cu fetitele lor...2...si mai adoptara o fetita recent din Romania,ceva de genu...o verisiara de a ei...era mamica singura...si mamica a murit in toamna din cauza unu cancer la piept desi avea doar 34 de ani;micuta are 5 anisori...si a ajuns in martie aici...in noua familie,...s-a adaptat bine...zice prietena mea....si vor veni la noi pentru o saptamana.I astept cu mare drag....o sa am casa plina....cu 4 copilasi....si 3 fetite;fetele au ...5,8 si 10 ani...o sa pun poze binenteles.Of...e viata asta....asa imprevizibila fetelor.....bucurati-va de fiecare zi....si de fiecare minut....pentru ca aveti puisori frumosi si sanatosi.Pup pe toata lumea
philip spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui catrinutza sal fetelor.... [:D Deci se vede cu ochiul liber...Sunt inca vraiste, nu cred ca e nevoie sa va mai spun de ce... Nu sutn decat vreo 10-11 saptamani, nici eu nu stiu sigur, astept sa ma duc la controlul ala "pe bune"...sarcina si modul in care bb a ramas cu noi e de domeniul miracolului, zic eu, parca Dumnezeu a batut cu piciorul in pamant si a zis ca tre sa facem si puradelul asta...am zis ca o sa povestesc pentru ca lumea sa stie ca miracolele se mai intampla... din pacate pana la decizia asta am tras vreo 2-3 saptamani cum nu i-as dori nici celui mai mare dusman, fiind intre ciocan si nicovala, intre a fi doar doi sau a fi trei plozi turbulenti...am mai fost pusa o data in situatia asta in postul Craciunului si atunci am suferit ca un caine batut...faptul ca s-a intamplat atat de repede si cu toate msurile de protectie, mi-a ridicat un semn de intrebare inca de la inceput vis-a-vis de planurile lui doamne-doamne si am simtit ca imi intinde o mana pentru iertare... Cele care aveti deja doi copii ceva mai maricei si stiti ce inseamna, sunt comvinsa ca ati fi stat si voi pe ganduri incotro s-o apucati....cum ziceam, au fost vreo 2-3 sapt in care oscilam de la iad la rai, eram disperata pt ca imi era teama (si inca imi este pt ca mi-e greu si cu astia doi, Rares nici acum nu doarme toata noaptea, suntem zoombi de nesomn), sotul era glasul ratiunii si a realitatiii, la fel de speriat si el de perspectiva a inca cel putin un an de nesomn, sa o luam de la capat, nu avem spatiu suficient, ajutorul e destul de slabut...in fine...cele 1001 de motive contra si doar un singur motiv pro...intr-un final decizia a fost ca vom ramane tot 4...si de aici incepe iar domeniul fantasticului... O prietena m-a invatat ca pe langa a-l ruga pe DUmnezeu sa ne lumineze si a-mi cere iertare copilului, sa ii cer copilului sa intervina sa faca asa cum crede ca trebuie sa fie... A doua zi, in miercurea de dinainte de Bunavestire ne-am dus amandoi la spital pt chiuretaj...nu-i cazul sa va mai zic ce era in sufletul meu....initial au zis ca cei de la garda nu vor sa mai faca in ziua aceea si ca de a doua zi oricum nu aveau sa se mai faca pana duap saptamana luminata....o asistenta, vazand cate eram acolo, a vorbit cu o docotrita de pe sectie...toate femeile alea au urcat, numai la mine durat vreo 2 ore si ceva sa faca fisa...cand intr-un final am urcat pe sectie, tot a mai durat ceva...ajungem in cabinet...dau sa ma urc pe masa...se rupe treapta, scarita care te ajuta...doctora stramba din nas: "semn rau"....ma urc in final pe masa...incep sa cada suportii pt picioare...asistenta dadea sa ii puna, ei cadeau sub picioarele mele, pana au cazut de tot(acum judecand la rece, daca se intampla in timp ce docotra era cu usensilele in mine?!)...doctora a zis asistentelor sa ma dea jos ca eu ii pun capac, eu sunt aia cu perforatia de uter...ca e semn ca io tre sa fac copilul ala...m-a intrebat daca vreau, io i-am zis ca pana la urma gasesc resursele, dar e situatia de asa natura, sotul nu prea e de acord...a zis ca vorbeste ea cu sotul: "domnu' inginer, felicitari o sa mai aveti un copil"...am vorbit pe urma cu el, i-am povestit ce si cum...si n-a ramas insensibil...ba chiar din secunda in care i-am spus ca probabil dumnezeu si copilul au vrut asa, s-a relaxat, s-a calmat si am revenit amandoi la o relatie amiabila, pt ca va inchipuiti ca alea 2 saptamani au fost destul de incordate.... Asta e micul nostru miracol, cu o zi inainte de Bunavestie si o saptamana inainte de Pasti... Si ca incheiere la poveste...am cautat informatii pe net despre doctora care ar fi trebuit sa faca chiuretajul...si acum ii multumesc lui Dumnezeu ca nu a lasat-o sa se atinga de mine...am gasit putine informatii, dar numai super nasoale.... Fug la plodinu' mic care e in greva somnului...v-am pupta ------------------------------------------------------------------------------------------- catrinuta-mamicuta de Mariuci, Raresuti si Poz(n)e si www.dropshots.com/new.php?userid=122884&cdate=20060801&cimg=0" target="_blank"> filmuletze www.mariasirares.blogspot.com/" target="_blank">ce mai citim _ "Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta. Inteligenta are limitele ei, prostia nu." |
nu ne cunoastem, da am dat din intamplare peste mesajul tau si voiam sa te felicit. sarcina usoara, mamica curajoasa
Stefanna spune:
In primul rand felicitari Catrinutza, si curaj mult.iti doresc saa i o sarcina usoara si sa te bucuri de ac perdioada, fara sa iti faci griji prea multe.Cel care a vrut ca tu sa il pastrezi, se va ingriji de micutz si de voi toti.
Fetelor, sint disperata.La noi perioada de criza e cat casa.Nu ne mai intelegem deloc cu Bianca.Fata de Luca arata afectiune, insa rabufneste prin neascultare si extrem de multe fitze.Azi am ajuns la limita, daca nu o lua taica-su jur ca o bateam.Vrea sa mamance cand ii dau sa suga, nu vrea sa o hraneasca altcineva decat eu( trecand peste faptul ca stie sa manance singura de multa vreme).Nu vrea sa se culce, da cu piciorul in bunicu, urla daca indraznesti sa ii spui ca ti-as terminat portia de ducliuri pe ziua respectiva, orice incerci sa ii zici, inveti, etc, raspunde cu un NU oribil. Nu spune buna ziua cand intra in casa , sau la revedere cand pleaca de acasa. Bunicii ma ajuta fff mult la Luca, insa la chestia cu Bianca e imposibil sa ma ajute cumva. Ce sa zic, is intoarsa rau pe dos, este exact genul de copil pe care il detest, si nu stiu cum sa fac sa o aduc la carari de normalitate.Petrec timp cu ea mereu, cand vine ea de la cresa nu mai stau deloc cu Luca, stau doar cu ea, dorm cu ea, nu ii iau nimic din ce a fost al ei, si totusi sintem intr-o situatie ingrozitoare.Noaptea uneori se trezeste din somn si ma intreaba, mami tu de ce il iubesti pe Luca?! Poate gresesc eu pe undeva si nu imi dau seama.Fetele cu 2 pui rogu-va ajutati-ma cu sugestii, sau trageti-ma de maneca daca undeva se vede ca gresec grosolan.Nu ma voi supara deloc, vreau doar sa ies din aceasta etapa, care ma consuma teribil.
Puiul mic e bine, creste, e dulce si scump, dar ma bucur cam cu noduri in gat de partea asta frumoasa a varstei lui.
Pupici la toata lumea
Stefanna mami de 
BIANCA-NICOLA si 
LUCA ALEXANDRU
mihaser spune:
Fetele am citit de curand o poezie...cred ca cea mai trista poezie pe care am citit-o in viata mea:
Micule embrion, ce nu vei avea nume
Care locuiesti in pantecele meu,
Si te porti frumos
Micule embrion ce ai ales o mama
Care iti va spune nu.
Te simt acolo, foarte curajos, agatandu-te de viata
Zguduit de bataile inimii mele care plange
Iar eu, mama ta, as fi vrut sa-ti ofer
Blandete in loc de durere.
Te simt acolo, curajos, agatandu-te de viata
Si simtindu-mi durerea prin tot corpul,
Stiind ca nu vei vedea niciodata lumina zilei.
Si eu, mama ta, care ar fi vrut atat de mult
Sa te legene cu duiosie, sa te adoarma cantand
Nu o sa te las sa vezi lumina zilei, iubirea mea
Pentru ca, in viata mea e noapte acum.
Nu vei vedea lumina,iubirea mea, deoarece
Sunt atatea stele in mine care spun Nu
Si tot atatea planete ce spun Da.
Nu stiu cum as fi putut sa aleg, fara ca tu sa dispari
Dar sa stii, daca as fi putut, mi-ar fi placut mult
Sa te cunosc sis a te vad razand.
In curand, drumurile noastre se despart.
Am mers putin impreuna.
Dar sa stii ca te voi purta mereu in inima mea.
Acum drumurile ni se despart.
E foarte dureros sa spun “la revedere”.
Poate intr-o zi ma vei ierta, pentru ca nu am continuat sa te port.
Poate vei ajunge in regatul bebelusilor ce nu au vazut lumina zilei.
Poate acum voi iubi mai mult viata.
Ia-ti zborul iubirea mea, te asteapta o viata mai buna,
Vei fi primit in lumina universului.
Cea care ti-a fost mama atat de putin timp,
Cea care nu te-a putut naste
Cea care a ales avortul.
Catrinutz nici nu stii cat ma bucur ca ai ales varianta cea mai usoara pentru sufletul tau...Imagineaza-ti cum ai fi putut trai asa...(daca mai traiai!) Eu cred ca acest bebelus ti-a salvat viata...iar ptr mine Bunavestire e cea mai sfanta sarbatoare!!! Nu a fost o intamplare...Doamne doamne chiar va iubeste....sa ii multumiti noapte si zi!
Stefanna o sa ma injuri...dar Bia se comporta normal...Si Cri m-a terorizat o perioada...cea mai buna explicatie a fost urmatoarea ptr a intelege comportamentul lor: imaginati-va ca o ruda X vine la voi in casa si capata toata atentia din partea membrilor familei, atentie care va apartinea exclusiv pana in momentul ala...Cum sa se simta saraca? Face toate fitzele astea de testare...sa vada daca ii mai pasa cuiva de ea...
Si acum ma uit la Cri dupa ce o pup pe Eli si i se citeste in ochi nevoia de a-l pupaci si pe el...si mai si...Un singur sfat am: ai multa rabdare....O sa fie bine!
Stefanna spune:
MIHA, tare muuuuult as vrea sa fie cum spui tu,o etapa si stop.Azi am fost asa suparata din cauza ei, incat nu am avut laptic mai deloc.Pana azi reuseam sa il satur, azi a avut nevoie de supliment la fiecare pranz.
Mi-e groaza ca se intoarce de la gradi si incepe iarasi razboiul.Urasc sa fiu aspra cu ea, insa daca is altfel ni se urca in cap si mai mult.Deja am devenit mama cea rea.Cum ii spun ceva ce nu ii este pe plac urla ca vrea la taica-su, care ma rog in general pastreaza acelasi "pas" cu mine.Da si el cand o da in bara , i-as lega-o pe fica-sa de gat si i-as trimite in lumea larga... probabil ca nu pt mult timp, da un ragaz mi-ar cam trebui.
De maine ma duc la serviciu, va fi part time...Ma duc sa imi caut niste foantze decente care sa ma mai incapa si pe mine, ca urasc sa ies din casa in tipica neglijenta tinuta canadiana.
Pupici
Stefanna mami de BIANCA-NICOLA si LUCA ALEXANDRU