LMA - Albinute & bondari de mar-apr '07 (138)
Raspunsuri - Pagina 19
ddana spune:
Ioana, 
Multumesc pentru raspuns. E linistitor sa stiu ca exista o iesire din crizele astea. Da, incerc si eu sa fiu ferma, desi de multe ori imi vine sa fac toate lucrurile despre care se spune "Asa, nu!" doar ca sa nu mai aud cum urla.
tzuna spune:
DANA- ma pregateam sa-ti scriu tot ce am citit eu in cartea "Totul se intampla inainte de 6 ani" si ma gandeam cum sa rezum mai bine ce va intereseza pe voi si apoi vine EXPERTA de Ioana cu mesajul ei. Ei bine cam asta as fi scris si eu. Diferenta ar fi ca ea chiar a trecut prin asta eu mai putin si mai mult cu copiii de la gradinita decat cu Maria.
Eu am alta problema legata de capitotul educatie. Stiu ce face un copil de 2 ani, ce face unul de 3, de 4, la ce sa maa astept de la fiecare. Cu Maria ma port normal (zic eu) adica e certata cand face ceva, pedepsita 2 minute in camera ei cand se mataie degeaba, si primeste si cate o palma la fund (fff rar si numai cand repeta o greseala mai grava dupa ce i se explicasera in prealabil consecintele bla, bla). Sunt foarte multumita de ea din toate punctele de vedere si o consider un copil perfect normal si educat (atat cat poate fi un copil de 3 ani), imparte jucariile cu altii, nu impinge/bate copiii, e destul de rezonabila in magazine, vizita, deplasari etc. Ei ce sa ma fac cu cei din jurul meu ( prieteni fara copii sau socrii) care au alta parere si care cred ca un copil de 3 ani trebuie sa stea nemiscat in anumite situatii si sa indeplineasca urgent orice sarcina i s-ar da. Nici chestia asta nu m-ar deranja, adica parerea lor daca nu s-ar intoarce tot impotriva Mariei. Adica ea dupa foarte multe predici din partea bunicilor (ca am mai lasat-o cate 2-3 ore cu ei acum cat au stat la noi) nu mai vrea sa auda de ei si nici vorba sa mai stea cu ei. Cu nimeni nu face asa. Cam asta ar fi.
Revin
gabi78 spune:
Eu am mers cateva sedinte cu Tudor la un psihopupu. Am renuntat pentru ca mi s-a spus ca e un copil foarte normal, fara probleme de comportament si inteligent. Problema eram eu.
Ceea ce s-a vazut in urmaa sedintelor este ca s-au rarit foarte mult "istericalele" si de fapt aparr numai atunci cand e obosit.
Pe scurt ideea este ca atunci cand face "figuri" trebuie izolat si lasat fara spectatori. Nu trebuie atunci cand are accesele respective sa il iei si sa incerci sa ii explici, sa il intrebi de ce face asa si nici sa il lovesti sau sa tipi la el.
Eu am inceput sa il duc pe Tudor in camera lui, ii inchid usa si il las acolo. Evident ca nu statea si facea si mai urat, dar cu timpul a inteles ca e pedepsit si sta acolo si plange pana nu mai poate. Mergem la el dupa cateva minute (de obicei 5) si il intrebam "te-ai linistit?" Daca raspunsul este un "da" smiorcait atunci ma duc la el il iau in brate ii sterg lacrimile si ii spun ca ce a facut el nu este frumos si bla-bla. Daca raspunsul este isteric inchid usa si revin dupa alte 5 minute.
La el este si gelozia care il face ca atunci cand considera ca nu ii acordam suficienta atentie sa faca fel de fel de prostii.
Si mai este si curiozitatea de a face ceea ce eu ii spun sa nu faca.
Nu face circ atunci cand mergem la magazin si intotdeauna intelege cand ii spun caa nu ii pot lua un lucru dar ii iau altceva in schimb. Ceva de genul el ia din raft nu stiu ce creioane colorate de cateva zeci de lei eu ii spun ca nu avem bani pentru ele si caa oricum el le va strcia si e pacat sa le cumparam pe alea scumpe dar cumparam unele mai ieftine cu conditia sa aibe grija. Daca are grija de ele data viitoare le luam pe cele mai scumpe. Evident ca odata ajuns acasa le rupe varful sau daca sunt d-alea cerate le rupe pe jumatate. Atunci ii spun ca nu a avut grija de ele si ca nu o sa mai primeascaa altele. Cu prima ocazie cand mergem la magazin si vrea din nou creioane colorate ii amintesc ce a facut si nu ii mai iau de loc. Nu face circ nici in cazul asta.
Totul se rezuma la faptul ca trebuie sa am foarte multa rabdare cu el. Insa si cand eram insarcinata si cateva luni dupa ce am nascut-o pe Bianca am avut razboaie mari soldate cu pocnit in public, luat de o aripa si urcat in masina in urlete de ziceai ca e fript si plecat acasa.
Rabdarea este cheia succesului cu siguranta, insa nu am descoperit nici un remediu alopat sau homeopat care sa o creeze/mentina/amplifice.
diana_jors spune:
Mda, eu iar ma bag singura in gura lupului 
nu sunt de acord nici cu palme care "nu dor", oricat ar fi ele de rare, si nici cu certat copilul in momentul in care urla.
Noi am avut doar 2 reprize de-astea, cea pe care o tin minte cel mai bine a fost intr-o seara, la intoarcerea de la gradinita, am iesit la metrou Unirii, eu aveam in brate haine, poseta mea, o sticla cu apa (ca i-a fost sete copilului) si geanta lui de la gradi (cu cearsaf, haine de schimb etc). Si el s-a oprit in fata scarilor si a zis ca nu poate sa urce si sa il iau in brate, iar eu i-am spus ca pur si simplu nu pot. Eh, s-a pus pe urlat in gura mare, n-a miscat nici un pas de unde era, cobora lumea la ora de varf din metrouri si napadea peste noi ...
L-am lasat sa planga, am reusit sa il trag cumva langa scari, si am inceput sa ii spun sa incerce sa se linisteasca. Nu a reusit decat dupa vreo 10 minute, sa nu va spun cum se oprea toata lumea langa noi si ma intreba daca sa ma ajute cu ceva 
nu, singura problema era ca Alex nu reusea sa se linisteasca. De la un moment dat incepea sa spuna "gata, m-am linistit", dar nu termina fraza ca izbucnea din nou in urlat... am stat langa el, calma, si i-am spus frumos ca astept sa se linisteasca pentru a ne putea intelege. Intr=un final (mie mi s-a parut extrem de mult timp, trecusera deja cateva metrouri ) s-a linistit. I-am explicat frumos ca am mainile pline si efectiv nu am cum sa il iau in brate, si a inteles, a urcat singur scarile. Fara palme, fara sa imi pese de parerile din jur.
A mai avut reprize in care s-a pus pe urlat ca nu s-au intamplat lucrurile cum le-a vrut el - am stat calma langa el de fiecare data, i-am spus ca astept sa se linisteasca pentru a ne putea intelege, ca daca plange eu nu il inteleg si el nu ma aude.
De nu, Dana, n-o sa iti spun niciodata ca i-ai cautat in coarne prea mult (dimpotriva, cred ca acum e momentul sa mai ai rabdare sa ii mai cauti putin ) si nici ca ar fi trebuit batut.
Eu sunt de parere ca e mult mai eficient sa ramai apropiata de copilul tau si sa faca lucrurile pentru ca intelege ce face, decat sa le faca de teama ca ia o palma sau ca e pedepsit. Oricat de multa rabdare ti-ar cere asta. Puteti sa cititi si aici.
Eu ma intreb care erau nevoile lui la respectiva petrecere, ca ma indoiesc ca a aruncat perna pe masa pentru ca asta a fost nevoia lui... eu cred ca a bravat pentru ca s-a simtit prea stingher printer adulti. Sau o fi vrut sa fie bagat in seama de toata lumea, nu doar de tine. Sau pot fi o gramada de motive. Ideea e sa reusesti sa intelegi care e nevoia lui in acel moment. Poate era pur si simplu obosit...
In primul lui an de viata am facut, din cauza influentelor din jur, cateva lucruri pe care acum nu le-as mai face - printre care cateva palme peste fund 
si lasatul sa planga fara sa fiu alaturi de el in acele momente.
Diana 
de 
Alex (23 aprilie 2007)
"If you want to win something, run 100 meters. If you want to experience something, run a marathon." (Emil Zatopek)
ioanaradu spune:
tzuna eu in perioada respectiva mi-am cumparat cartea lui supernanny. am cautat-o pe cea de care spui tu si n-am gasit-o, asa ca am luat-o pe cealalta. mie mi-a placut si m-a si ajutat in unele cazuri.
o faza haioasa legata de carte: intr-o seara matei era pedepsit, eu citeam in cartea respectiva si sotul lucra ceva la calculator. matei: ce face mami? tati: citeste manualul cu instructiuni de utilizare a copiilor. 
eu trebuie sa-i multumesc andrei pt ca in perioada respectiva m-am "plans" ei si mi-a explicat ca e normal si ai ei au avut/mai au faze din astea. 
recunosc ca si eu vroiam sa-l duc la psihopupu ...
educatia celor din jur eu o fac destul de transant. le spun clar ca ce spun eu e lege si cu asta basta. s-au mai invatat in 3 ani dar si daca mai comenteaza eu fac tot ca mine.
problema este ca matei speculeaza f tare. noi avem pb la spalatul pe cap si taiat unghiile la picioare. sambata seara il instiintasem ca urmeaza operatiunile respective. l-am bagat la spalat. a venit mama: vrei sa te ajut? matei a inceput instant sa urle cat il tinea gura: aoleuuuu ... ma spala pe caaaaap! inca nu apucasem sa ma ating de el. a iesit mama, l-am spalat fara multe comentarii. l-am scos din baie, l-am imbracat in pijama. ma pregateam de operatiunea unghiile. apare tata in peisaj. de fapt el cauta ceva, nu avea treaba cu noi. cum l-a vazut a inceput: aoleeeeuuuuu ... ma dor unghiiileee ... auuuuu! nici de data asta nu ma atinsesem inca de el, doar ma pregateam. 
deci ... smecheri nevoie mare.
eu cam tin la convingerile mele.
diana_jors spune:
Ah, legat de violenta - nu ii poti feri, cred ca e mai important sa il convingi de consecinte decat sa il pedepsesti.
Alex nu auzise de batai si alte chestii violente inainte de gradinita. Ei bine, l-au invatat colegii mai mari. M-am socat cand a venit acasa si a inceput cu "te bat cu ciocanul" sau "te tai cu cutitul". Pana la urma a inteles ca dupa oricare din cele 2 actiuni ne doare, si nu ne place cand ne doare...
Saptamana trecuta grupa lui Alex a avut ora deschisa si am fost chemati si noi parintii. La masa, unul din colegii de grupa a miscat masa, iar o fetita a sarit imediat cu o replica de genul: "Ma omoooori!! Daca era un cutit pe masa, imi taiati gatul si muream! Vrei sa ma omori??" - mi-am facut o idee despre ce aude fetita acasa si de unde vine Alex cu aceste idei... nu, nu o sa il pedepsesc pe el ca repeta papagaliceste ce aude de la altii, cred ca e mai important sa ii explic ce inseamna ceea ce spune el si ce consecinte are...
Diana de Alex (23 aprilie 2007)
"If you want to win something, run 100 meters. If you want to experience something, run a marathon." (Emil Zatopek)
gabi78 spune:
Cu spalatul pe cap si la Tudor e maaare problema. Si intr-o seara cand el plangea de nu mai putea i-am spus in fel si chip "uite ca si pe Bianca am spalat-o pe cap si nu a zis nimic si tu esti mai mare si bla-bla" "tudor nu ti se intampla nimic, nu te ustura nici ochi si nici nu iti intra apa in ochi pentru ca o sa am grija" si tot ii spuneam eu acolo si el tot plangea si dadea in urlete (asta in timp ce Bianca se uita crucis la el si nu intelegea ce are). Asa ca i-am spus daca mai plangi o sa te scot din cada asa plin sapun si sampon. El nimic. Am repetat si i-am spus e a doua oara cand iti spun a treia oara nu zic nimic si te-am dat afara din baie. El nimic. Asa ca l-am luat de maini si l-am scos din cada si l-am dat afara din baie plin de sapun si de sampon asa cum era. S-a potoloit instant si de cate ori a mai incercat sa maraie la spalt i-am amintit ce s-a intamplat si gata.
ioanaradu spune:
diana tu ai o rabdare fantastica!! ar fi bine sa ne putem controla asa. eu recunosc ca rabdarea pt mine este ceva aproape necunoscut. si matei are aceeasi problema. uneori nu reuseste sa spuna ceva pt ca i se aglomereaza cuvintele in gura. aici ma recunosc pe mine. 
diana_jors spune:
Ioana, In urma cu vreo 3 ani ziceam si eu ca nu stiu ce e aia rabdare... intre timp am constatat ca am doar foarte multa vointa, si e suficienta asta pentru a avea orice altceva ps: maratonul m-a ajutat extrem de mult in domeniul asta...
Diana de Alex (23 aprilie 2007)
"If you want to win something, run 100 meters. If you want to experience something, run a marathon." (Emil Zatopek)
ioanaradu spune:
diana adica ce vrei sa zici? sa ma duc la maraton??? hm ...