Ati emigra in alta tara?

gabrieladum spune:

eu cred ca din 100 de oameni intrebati , 90 ar zice da. Dar nu stiu daca 10 sunt cei care chiar fac chestia asta! eu as pleca in australia sau in anglia. in anglia am mai multe sanse....dar am inteles ca e demential in australia. eu nu zic nici da nici nu. Poate!

Daria_Ioana spune:

Eu eram genul de om care nu as fi emigrat niciodata,insa m-am indragostit si dupa multi ani de asteptare am putut sa ne reintregim familia in Statele Unite.
Primele luni aici au fost pentru mine foarte grele din punct de vedere emotional, simteam ca nu vreau sa ma rup de viata mea pe care o aveam in Romania...percepeam Romania atat de departe si imi era dor de ea in fiecare secunda.

In acelasi timp, stand aici am inceput sa cunosc si societatea de aici mai bine si vrand -nevrand am facut comparatii intre Romania si Statele Unite...sunt lucruri bune si rele in fiecare tara...insa cel mai mult mi-a placut mentalitatea oamenilor de aici ,faptul ca e totul organizat si mult mai civilizat, mai mult respect si mai putin stres .

In acelsi timp imi era dor de Constanta,de plaja ,de faleza ,de patul meu si casa mea..de curtea mea...si inca imi e dor de ele...
Nu am mai rezistat si dupa 6 luni m-am reintors in Romania ...voiam sa stam acolo o perioada...eram indecisa unde e mai bine...si unde apartinem...si culmea e ca am plecat inapoi in 10 zile.

Simteam ,numai dupa 6 luni ..ca Romania parca nu mai era cum o idealizasem eu in fiecare seara cand eram in Statele Unite...si am realizat ca pentru copiii mei mai bine e sa traiasca in Statele Unite si sa vina in vacante in Romania...de aceea vom reveni in august la plaja si sa ne revedem familia din tara.

Asta nu inseamna ca simt ca eu apartin tarii unde am imigrat..dar am realizat ca Romania nu e asa de departe..in 10 ore de zbor ai ajuns in Bucuresti...deci cand imi este mult prea dor ma urc in avion si sunt acasa...parca e mult mai usor sa iubesti Romania cand esti la distanta de ea.

Odata ce ai grad de comparatie si alternativa reala de a imigra..se intampla ceva in tine... nu mai esti cum erai...incepe un proces ireversibil de instrainare, din pacate si incepi sa nu te mai simti la fel in tara ta atunci cand te reintorci.

Asta nu inseamna ca trece o ora pe zi si eu sa nu ma gandesc la Romania...insa stiu ca ,pe undeva, o si idealizez..si poate e mai bine asa.

simali spune:

Eu n-as emigra. Fie si numai pentru faptul ca ar emigra toata lumea. Pare destula inghesuiala peste tot pe unde se poate emigra ca sa mai fie o mare chestie sa ma duc si eu acolo. Emigrarea a fost o chestie cool acum 30-40 de ani iar acum a devenit o idee kitsch.

Sigur, nu se numeste emigrare sa te trimita firma sa lucrezi la Paris sau la Londra sau sa studiezi oriunde aiurea si apoi sa-ti gasesti acolo un job fain. Dar sa vand tot si sa plec in alta tara unde s-o iau cu cariera de la zero, printre straini, mi se pare o totala aiureala si un consum inutil de... viata.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Luna1 spune:

Eu ca Panteruta emotional ma simt acasa oriunde pe pamantul asta, atat timp cat am copiii sanatosi cu mine si sotul la fel nu ma intereseaza unde locuiesc.

E adevarat ca eu aici am emigrat la chemarea inimii si nu am infruntat tot greul, insa inaite de asta am locuit 6 luni in Germania singurica si tot nu m-am simtit legata de Romania.

Cu rudele: fratele meu s-a mutat aici acum 3 ani iar mama sta cand cu el cand cu mine (acum locuieste la el) si cand se "satura" de noi se duce in Romania. Asa ca ai mei copii nu pierd mai nimic, Romania e la 3 ore de zbor si sincer dupa 5 ani n-am simtit nevoia sa merg acolo, prietenele m-au vizitat aici, iar concediul mi l-am facut in alte tari.

Cum spuneati mai in urma emigrarea trebuie sa tina de fiinta ta, eu iubesc Romania insa n-am fost niciodata PATRIOATA in sensul intalnit in anume cazuri in care nu te poti desparti de tara. Iubesc si Anglia atat cat am vazut din ea si ma simt acasa.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

ruxij spune:

Dar de ce sa nu se numeasca emigrare? Sunt diferite cai de emigrare, unele mai usoare, altele mai grele. Astea cu job+ramas acolo sau scoala+ramas acolo e emigrare toata ziua. Nu doar impachetat bocceluta si trecut inot raul inseamna emigrare, aia e doar cea mai nebuneasca cc cale si nici eu n-as fi destul de tare sa emigrez asa la "nimic aranjat". Dar si celelalte cai sunt tot cai de emigrare.

Alexia27 spune:

Eu am plecat. Si nu m-am mai uitat inapoi. SIngurul meu regret acum, sau hai sa spun singurul motriv pentru care nu sunt 100% fericita este ca inca nu am rezidenta. Si pana nu o am nu pot sa fiu ok total.
Cine spunea ca emigrare fara copii. Uite ca se poate. Dupa un an de stat in Thailanda am venit aici singura, cu copilul. Si invat. Nu am masina, am doar o bicicleta (bine, sper sa-mi iau masina cat de curand).
Dar imi place de mor aici. daca va trebui vreodata sa ma intorc in Ro, as consideara asta cel mai mare si dureros esec din viata mea. Aici e acasa. E greu, da, dar se merita!
Am familia in Ro, am discutat cu ai mei sa vina aici dupa ce iau rezidenta. Nu vor. Asta e, si-au luat decizia lor, eu am luat-o pe a mea. Pentru mine si mai ales pentru viitorul fetitei mele.
Emigrarea nu se face cu atitudinea poseta pe umar, hai la aeroport. Numai cine nu a emigrat ar putea crede asa ceva.






I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

Glicina spune:

Daca as fi in locul tau as completa primul paragraf, specificand clar, frumos si cu eleganta ca emigrarea este o idee kitsch pentru mine si numai pentru mine.
Dar eu nu sunt in locul tau :) Si te asigur ca nici idei kitsch nu prea am :)

bulinuta27 spune:

am plecat dupa facultate si am stat un an in america...dar nu am avut cu cine sa imi construiesc viata acolo asa ca m-am intors, am divortat si am luat-o de la capat aici...
trebuia sa plec iar in europa de data asta cu sotul si cu bebele care era in burta dar nu a fost sa fie...ideea e ca eu as pleca oricand in primul rand ptentru copilul meu: pentru a ii putea oferi o educatie, o viata mai buna...nu material...nu...alt fel de viata cu alte oportunitati

bulinuta mamica de bulinel dragutel

Poze noi


www.onetruemedia.com/shared?p=1ad6bcc6cb70cbb27cf08c&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">minune mica

Poze

buflea spune:

Senzatia mea este ca pentru a oferi ceva copilului tau nu este suficient sa emigrezi. Adica nu stiu de Europa, dar in America, daca nu ai bani sa stai intr-o zona buna, sa il trimiti la o scoala buna, sa ii platesti college bun ...etc, etc, etc ...degeaba ai emigrat pentru copilul tau. Si ca sa poti face toate astea, trebuie ca mai intai tu ca parinte sa scoti capul.

Asa sa emigrezi ca sa stai cu mexicanii si sa-l trimiti la scoli indoielnice, sa se invarta in cercuri de copii lasati de capul lor in timp ce parintii stau cate 10 ore la serviciu ... nu stiu zau ce serviciu i-ai facut.

Am vazut ca a scris cineva (nu mai stiu cine, scuze) ca se poate sui oricand in avion sa se duca in Romania. Mie zau nu mi se pare deloc atat de usor - in primul rand ca nu te lasa serviciul sa te sui cand iti vine dorul in avion, de regula sunt cam 10 zile de concediu si pot fi probleme in a le lua pe toate odata. Apoi costa - nu stiu cum vi se pare voua, dar pe noi, 4 persoane, ne costa $4000 numai avionul - plus banii cheltuiti in Romania - se ajunge asa dintr-o suflare la $6000-$7000 cel putin. Ori de $6000 iti faci 3 (TREI) concedii super decente pe aici - si ajungi sa te gandesti daca chiar merita sa sari asa in avion de 3 ori pe an, sau e mai convenabil o data la 5 ani.

Guestus spune:

ce spui e discutabil...probabil ca pt unii scoala cu mexicanii e cu mult mai buna decit scoala din cartierul Z unde wc este in curte si profesorul vine beat.
e greu sa faci o analiza corecta....fiecare are o alta referinta.