Scoli de matematica: istorie si traditie
Raspunsuri - Pagina 9
Olina87 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui AB_AC Cat despre chinezi versus evrei forget it. Terence Tao a fost unul dintre cei care au verificat (incercat sa-ntelega si sa valideze) demonstratiile. Asa ca nu-i vreun complot chinezesc, e numai lipsa de bun simt si etica care apare in momentul in care unii nu pot accepta ca exista genii. |
pe mine ma impresioneaza de pilda virtuozi ai viorii, pianului, compozitiei, care au fost/sunt evrei si de care am auzit macar ceva - unde se vorbeste de evrei matematicieni?? - poftim - intreb si eu ceva la care ma pricep: de ce sunt evreii cei mai buni medici dentisti?
AB_AC spune:
:) nu la mesajul tau ma refeream. Oricum cred ca e o chestie de perceptie si lipsa de onestitate atunci cand incerci intr-un domeniu sa justifici reusita altora prin vreun avantaj obscur la care restul n-ar avea vezi D-ne acces.
Olina87 spune:
Citat: | ||
citat din mesajul lui beren
Era doar problema lui Yau, personala. In timp, a acceptat si el cat de absurda era pozitia lui. De data asta, la premiul Clay, Yau a fost parte din comitetul care a acordat premiul - si a votat pentru. |
beren spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Olina87 pai si cum se poate sa existe un sistem atit de selectiv, care sa dea premiul respectiv, si care sa includa in comitetul de selectie si decernare un individ care nu e in stare sa fie obiectiv? pai sa nu refuze ala premiul? |
Se poate pentru ca Yau este el insusi un matematician foarte bun, ca educatie si rezultate. Doi, luptele gastii lui cu scoala Arnold (de exemplu impotriva lui Sasha Givental) nu ajunsesera niciodata la nivelul ridicol de nedrept ca in cazul Perelman.
Rareori se poate retrage influenta cuiva de statura lui Yau din cauza comportamentului exagerat. Un caz "fericit" este sutul in fund pe care l-a primit Bob Laughlin (Nobel 1998) din pozitia de presedinte al KAIST (Coreea de sud), in 2006.
Olina87 spune:
Citat: | ||
citat din mesajul lui beren
Se poate pentru ca Yau este el insusi un matematician foarte bun, ca educatie si rezultate. Doi, luptele gastii lui cu scoala Arnold (de exemplu impotriva lui Sasha Givental) nu ajunsesera niciodata la nivelul ridicol de nedrept ca in cazul Perelman. Rareori se poate retrage influenta cuiva de statura lui Yau din cauza comportamentului exagerat. Un caz "fericit" este sutul in fund pe care l-a primit Bob Laughlin (Nobel 1998) din pozitia de presedinte al KAIST (Coreea de sud), in 2006. |
pai atunci ce sa mai comentam de Nobelul pentru una alta...
AB_AC spune:
Problemele apar tocmai cand nu e la fel de simplu ca 1+1. Nu iei un matematician si-l pui sa verifice orice si e capabil. Si nici nu experimentezi ceva sa vada "poporul".
In secolele trecute multi din marii matematicieni europeni au sfarsit-o prost sau cu meritele recunoscute prea tarziu. Academia franceza catre care se-ndreptau toti pe atunci nu stiu cate probleme de etica avea dar de neglijenta si superioritate in mod sigur avea.
beren spune:
Citat: | ||
citat din mesajul lui Olina87
pai atunci ce sa mai comentam de Nobelul pentru una alta... |
Nu e asa de simplu. Comunitatea stiintifica nu e una democratica, ci ierarhica. In mare parte, ierarhia este valorica, deci s-ar putea spune corecta intr-un sens. Pe de alta parte, suntem oameni, adesea cu multe imperfectiuni (orgolii, vanitati, ...) si asta face totul mai dificil.
Fiecare scoala mare are cazurile ei de abuz si nedreptate. Galois, un geniu din secolul XIX, care a murit la 21 ani, n-a reusit sa-si publice rezultatele partial din cauza ca (dupa cum spune anecdota), editorul Academiei care le-a primit, Cauchy (un matematician exceptional de asemenea), avea obiceiul sa arunce la cos orice manuscris prezentat...
In scoala rusa, sunt celebre situatiile datorate lui Landau (Nobel 1962): in 1941 l-a "socat" pe Kolmogorov (nu tocmai impresionabil el insusi) care-si prezentase teoria despre turbulenta. Numai dupa 21 de ani a revenit Kolmogorov (premiile Wolf 1980, Lobachevsky 1987) cu o noua versiune a teoriei. Si prima nu era rea, de fapt.
Pe Abrikosov (Nobel 2003), Landau l-a trimis inapoi la facut calcule timp de 5 ani, desi avea o teorie perfecta, a carei publicare a fost intarziata cu aproape 7 ani.
In scoala de la Gottingen, cariera lui Max Born (Nobel 1954) a fost aproape distrusa inainte sa inceapa de catre critica extrem de dura a lui Felix Klein. Numai interventia lui David Hilbert a schimbat atitudinea lui Klein si l-a restabilit pe Born.
In ziua de azi, situatia nu e mult schimbata. Exista nume mari, apoi fostii lor studenti, grupuri intregi, care se intersecteaza in publicatii, conferinte, agentii de finantare. Cineva cu atitudine negativa si care este reviewer al propunerii tale de grant la NSF poate sa impiedice finantarea fara sa fie clar daca e vorba de politica sau nu. La fel in cariera academica, iar dificultatile nu sunt rezervate doar celor "tineri". Acum 3 ani, o persoana foarte influenta, director de grup mare, colaborator cu membri ai academiei de stiinte etc, a fost criticat extrem de dur in articole, pe internet, de catre nume la fel de mari (sau si mai mari). De data asta, critica era valida stiintific si extrem de distructiva pentru reputatia respectivului. Din culise se stie insa ca atitudinea persoanei este ceea ce a determinat o reactie atat de virulenta. Se intampla, si nu rar...
iileana spune:
Am de spus doar:
AC-usooor, welcome back!!!!! Ma bucur mult-mult sa te revad .
Si, daca tot am dat buzna, las, dupa obicei :)), si-un link, catre povestea lui www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=537" target="_blank">Perelman, omul idealului, spusa pentru nespecialisti. De lecturat intr-o duminica ploioasa :).
ladyJ spune:
Citat: |
citat din mesajul lui iileana Am de spus doar: AC-usooor, welcome back!!!!! Ma bucur mult-mult sa te revad . |
AB_AC este acea Acusooor cu rabdare, bun simt si postari interesante?
Bine ai revenit atunci! Nu mi-am dat seama..