Parintii laudarosi ...

dinubebe spune:

Cand am nascut primul copil, am avut in jurul meu o multime de "binevoitori" care m-au "ajutat" sa ma simt cea mai gresita mama, cu cel mai defect copil. Fie ca era vorba ca nu o tineam legata in scutece, fie ca nu ii puneam batista pe fata cand ieseam la plimbare, ba ca am scos-o din casa inainte de botez, ba ca era prea slaba si "vanata" (asta mi-a zis-o o colega de serviciu la botez, dupa ce o scosese din scaldatoare, cu o expresie in priviri care te facea sa uiti imediat ca te afli intr-o biserica), ba ca avea colici prea multe, ba ca nu dormea ca la carte si ne tintuia langa patut nopti in sir, si multe multe altele.
Un timp m-am chinuit cu adevarat facand comparatie cu exemplele si modelele de succes pe care mi le povesteau alte persoane. Pentru ca un timp pana si familia mea a fost in aceasta gashca a "chibitilor" si interventiile acelea mi-au facut tare mult rau. A durat ceva pana cand am inceput sa ma invat cu copilul meu si sa-l inteleg ca pe o fiinta individuala, care se dezvolta si evolueaza in ritmul propriu, si de atunci s-au mai inseninat si crisparile mele. Bineinteles ca nu am scapat de tentatia comparatiilor, inevitabil se intampla asta de cand am nascut al doilea copil, dar, tocmai pentru ca am doi copii cu personalitati atat de diferite, cu evolutii atat de diferite, acum imi vine mai usor.
Caci baiatul meu a fost precum bebelusii din filme. Zambea, manca la 3 ore si apoi dormea linistit, nu plangea decat ca sa ceara biberon, statea cumintel in patut si se juca cu caruselul de deasupra, nu a avut colici, i-au iesit dintii cate 4 in acelasi timp, nu facea febra de la vaccin, ce mai...era o inspiratie pentru toti viitorii parinti. Cand a mai crescut, a inceput sa recupereze si de atunci ma tot tine in alerta, pentru ca e un spirit destul de rebel si destul de greu de stapanit.
Acum, fetita mea este cea care uimeste, in primul rand prin maturitatea si intelepciunea comportamentului ei, si se gasesc alti binevoitori care o dau pe ea drept model altor parinti, facandu-i sa se simta vinovati si nespus de apasati de "greselile" copiilor lor.
In schimb, despre baiat primesc aproape zilnic reclamatii de la gradinita. Pentru ca e un copil la care nu functioneaza metoda tipica de "dresaj", aplicata mai peste tot in invatamantul romanesc, si care doreste sa-si exprime punctul de vedere, e un copil care vrea sa afle, care pune multe intrebari si care mai e si dezarmant de sincer si de lipsit de diplomatie.
Ca sa intelegeti cam cum vine treaba cu el, amintiti-va de bancurile cu Bula, in care se povestea ca nu avea voie sa vina la scoala in zilele de inspectie pentru ca spunea tot felul de nastrusnicii.
Ei, bine, cam astia sunt copiii mei.
Nu as putea sa spun ca sunt mai buni sau mai putin buni decat altii, mai frumosi sau mai destepti sau mai cu stea in frunte, dar sunt copiii mei, singurii pe care mi i-as fi putut dori vreodata, si cu ale caror reusite nu voi putea sa nu ma mandresc.

http://loredanadinu.wordpress.com/2010/02/15/lasa-ti-semnatura-pe-o-fapta-buna/

gabriella1 spune:

nu,cum sa fiu suparata tocmai pe tine cand ai cel mai frumos si bun copil din lume?!
am eu ceva cu altcineva, si nu ca n-ar intelege dar e prea mandra de ceva ce au toti parintii-copii superbi !
Uite ca pe mine nu ma roade nici invidia si nici faptul ca al vecinei e mai si mai decat a ceea nu am eu, ci faptul ca face diferente intre copii ca si cum ar spune ca rochia ei e mai frumoasa decat capotul vecinei.Na, e vb intr-un cuvant de cei 7 ani de acasa. Pe astia ii ai sau nu .Tine de bunul simt cu care te nasti si pe care nu-l cumperi din piata.PUNCT.

Si apropos de copii bolnaviori,am o colega ce are un copilas de 8 anisor nascut bolnavior- retard. Aflati ca e cel mai minunat "elev" pe care-l am. Are fratiorul in clasa a 4-a si vine la mine la ora, si canta si scrie de pe tabla ce predau eu , si vine sa-i pun si lui calificativ. Uimirea nu mi-a fost mica, atunci cand dupa cateva minute de repetat cuvintele noi cu copiii, el a inceput sa mi le spuna cap -coada ,mai bine decat unii dintre elevi. Si nu e prea usor in lb.franceza.
Ceea ce imi demonstreaza a infinita oara ca toti copiii sunt egali si sunt minunanti ,fie ei si putin bolnaviori. Ca important e ce faci tu ca parinte pentru ei, si mult mai important e cum ii faci pe cei din jur sa-ti "trateze" copilul. Pentru ca in mintisoara aia mica a lui a inteles ca el este egalul elevilor , ca nimic nu-l deosebeste de fratiorul lui , dincolo de asta , se pare ca are inclinatie spre limbi straine.
Si nu e meritul meu nici pe departe, ci al parintilor lui ,care din 2 in 2 zile fac drumuri la logoped, si ca nu se plang niciodata nimanui de nimic. Uite , vedeti, e un copil NORMAL SI SUPERB !

Gabriela


"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"