Invatatul cititului - unde? acasa sau la scoala?
Raspunsuri - Pagina 8
ramonapreda spune:
Mik,tu nu ai inteles la ce ma refer eu...ma refer la faptul ca se iau masuri si sunt anuntati parintii imediat ce absenteaza copilul.La noi,din pacate,eu nu stiu sa se procedeze asa...
Unicorn42 spune:
Buna :) Sper sa nu va suparati pe mine ca intervin asa in discutie, pentru ca eu nu sunt mamica.. si planurile mele pe urmatorii doi-trei ani cel putin nu includ inca un bebe :) Urmaresc insa forumul de multa vreme si mi-e tare drag sa citesc ce spuneti voi.. asa ca m-am hotarat sa imi spun si eu opinia (my two cents, really) apropo de subiectul asta, pentru ca eu sunt unul din copiii care citeste intr-adevar de la 3 ani :)
Nimeni nu stie cum s-a intamplat, eu n-am constientizat niciodata ce se intampla, iar la vremea la care aveam eu 3 ani (la foarte inceputul anilor '90) nu erau litere magnetice, carticele frumos colorate si chestii de-astea frumoase care exista acum :) Nici mama n-a putut vreodata sa ma edifice, stie doar ca o mai intrebam de cate o litera, si s-a trezit la un moment dat ca citeam. E adevarat ca mi-a citit inca de cand m-am nascut si ca aveam o groaza de carti pentru copii prin casa, dar stiti si voi ca la vremea aia se invata cititul in clasa 1, nici vorba la gradinita unde se faceau cu totul alte chestii (de exemplu, bucurat cand doamna educatoare ma punea pereche la dansuri pe Cotton Eye Joe cu baiatul cu care ma intelegeam eu bine). Insist pe context ca sa subliniez ca atunci parintii nici nu-si puneau intrebari de genul celor din topic :)
Ce voiam de fapt sa spun mai important: argumentul cu "plictisitul la scoala", cu "ce-o sa faca copilul in clasa 1" e asa de slab.. eu in clasa 1, am invatat in mari chinuri sa scriu de mana: citeam absolut orice fluent si luam 6 la caligrafie la M mare de mana 
(drept dovada, si in ziua de azi scriu _aproape_ lizibil..). E adevarat ca la inceput nu pricepeam de ce aveam colegi care in clasa a doua nu reusesc sa citeasca decat silabisind si cu degetul sub text in timp ce eu citeam Ciresarii (cadou de la ai mei la 8 ani, cel mai frumos cadou din viata mea), dar m-a lamurit repede mama ca depinde de copii, ca unii citesc mai repede si unii mai incet, si am inteles.
Si la asta voiam sa ajung. Ganditi-va ca daca nu incurajati copiii sa invete sa citeasca daca ei chiar dau semne ca vor mai mult s-ar putea sa ii privati de cea mai faina chestie din lume dupa parerea mea, si anume cititul.. de la 3 ani, stau in permanenta cu nasul in carti, am citit mult, dezorganizat si nesupravegheat, dar nu mi-a facut niciodata rau chestia asta. Am avut mereu acces liber la biblioteca alor mei, dupa care am descoperit ca la filiala bibliotecii de cartier nu-mi trebuie buletin ca sa intru la sectia de adulti si am citit cam tot ce mi-a picat in mana. Intr-adevar, unele carti nu le-am inteles si le-am abandonat pur si simplu, pe altele le citeam pentru forma, iar fondul l-am inteles mult mai tarziu (de exemplu facusem o pasiune rara pentru Minulescu pe la patru ani, probabil pentru muzicalitatea deosebita a poeziilor lui, desi mereu trebuia sa ma duc la dex sa mai vad ce inseamna cate un cuvant si evident ca nu prindeam sensul intreg, metaforele etc.. l-am redescoperit in liceu si am ramas uimita ca inca mai stiam poezii intregi pe dinafara). Toata argumentatia asta este pentru ca stiu ca exista parinti care considera unele lecturi nepotrivite pentru copii (ma rog, nu vorbesc aici de literatura erotica si alte nebunii, pur si simplu de carti care ar putea fi peste nivelul de intelegere al copilului in viziunea parintelui), si tot ce vreau sa spun este ca n-are nici un sens sa va faceti griji din cauza asta, pentru ca un copil isi va selecta mereu singur ce intelege si ce nu. Ma rog, si eu am inceput Cei trei muschetari de vreo trei ori pana sa reusesc sa termin cartea (si sa ma indragostesc definitiv de romanele de capa si spada).. In al doilea rand, n-am probleme cu ochii din cauza cititului. Si am citit mult, uneori cu lumina proasta, uneori cu lanterna sub patura (din cauza orei de culcare), am intr-adevar o problema cu ochiul stang, dar este vorba de un defect necorectabil, din nastere.. nici o legatura.
Uf, m-am intins mai mult decat voiam, dar m-am gandit ca nimeni n-a facut pana acum apologia rezultatului faptului ca un copil stie sa citeasca dincolo de plictiseala din clasa 1 si note..