Invatatul cititului - unde? acasa sau la scoala?

Sabina spune:

beren, educatia copilului in seamna in primul rand autoeducatia parintelui.

Eu as spune ca e bine sa vina in contact cu:

Natura (in primul rand muntele si marea)
Artele frumoase
Muzica clasica


Oameni buni, veseli, iubitori. Multi copii.

dar asta e filosofia mea de viata.
Altora le plac computerele si masinile.
Etc.






Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

miha81 spune:

Bianca are 3 ani si 3 luni si nu stie nici o litera. Cifrele le recunoaste doar pana la 3 dar nu le si scrie. (Doar pana la 3 a ajuns la gradinita). Sunt foarte mandra de ea!
Eu consider ca educatorii ar trebui sa se ocupe de asta si acasa doar sa ne jucam! Si cand va fi la grupa pregatitoare o sa mai repetam literele si acasa, dar foarte rar! De ce sa fortam copii? Oare programa scolara nu este si asa destul de incarcata? Eu am o colega la servici care povesteste ca fiica ei scria de la 3 ani. Acum are 14 ani si are probleme grave de sanatate cu ochii si cu nervii!
Eu vreau un copil normal care sa se joace acum cat mai poate!

pozeBianca

Elle_seb spune:

Subiectul asta imi aminteste de o discutie pe care am purtat-o cu vreo 2 ani in urma cu o amica si sotul ei. Baiatul lor era la gradinita, gurpa mijlocie sau mare, nu mai retin exact, fi-miu cu aproape 2 ani mai mic decat el. Baiatul lor invata la gradinita literele si cifrele, evident si socoteli simple, iar acasa parintii ii dadeau teme. Au sustinut vehement ideea ca (,) copilul nu trebuie lasat sa se plictiseasca. Mereu trebuie sa-i dai ceva sa faca. Cu jocul mai usor, ca vine in curand vremea sa intre in clasa I, unde concurenta e acerba si doamne-fereste, sa nu fie copilul codasul clasei. Erau foarte chititi si focalizati pe performantele intelectuale ale copilului (un copil inteligent, de altfel). Pentru o secunda m-am simtit ciudat, cand eu le-am spus ca fi-miu o sa se joace predominant la gradinita si ca va invata toate la timpul lor, m-au privit si catalogat ca pe o mama dezinteresata. Mi-a picat prost toata argumentatia lor si concluzia ca al lor va fi doctorand si al meu maturator (ma rog, nu asta a fost exprimarea, ci doar nuanta).

Acum despre fi-miu, are 5 ani si 10 luni. Cum va spuneam, nu l-am pus si nu l-am indemnat catre citit sau catre socotit. Insa am avut surpriza sa descopar ca era foarte interesat de litere (pe la 3 ani si ceva), i-am luat litere magnetice de pus pe frigider si asa a invata singur, prin joc, dupa dorinta lui. Odata cu literele a invatat si cifrele. Apoi a inceput sa manifeste interes spre socoteli, in fiecare zi si in fiecare seara la culcare ma punea sa-i explic cat fac 1 + 1, 5 + 4 s.a.m.d. M-am trezit ca invatase in scurt timp si adunarea... Anul trecut a facut o pasiune catre semnele de circulatie. M-a rugat insistent sa-i iau o carte cu semnele de circulatie si i-am dat cartea dupa care le-am invatat eu pentru permis (nu, nu vrea inca permis de conducere ). Acum le stie pe majoritatea, le deseneaza si stie ce este fiecare. Fac engleza la gradinita, stie ceva cuvinte, nu foarte multe, poeziile si cantecele in engleza le-a invatat mai mult mecanic, insa de cateva ori m-a pus in dificultate: m-a intrebat dintr-o rasuflare: "mama, cat fac 100 + 6 +5 + 10" (exemplific acum, nu mai retin exact). Si tot el, pana sa socotesc eu in minte, mi-a si dat raspunsul intr-o clipa. Acum este pasionat de programul Paint din windows, cu care lucreaza foarte frumos si pe care nu i l-am aratat eu si ma mai bate la cap sa-l invat scaderea...
Cu tatal lui vorbeste des pe messenger... scrie cursiv si aproape corect gramatical (nu stie sa desparta cu cratima, si nici nu i-am explicat treaba asta), cunoaste diacriticile si le foloseste corect.
Ei... intrebarea mea este: ce sa fac? sa-i intezic permanenta lui cautare? Sa-l limitez? Vrea mereu sa invete altele si altele si altele...
Iar eu nu l-am pus sa invete toate astea niciodata... el ma intreaba mereu ce si cum.

Concluzia mea este: trebuie sa ne adaptam copilului. Daca el vrea sa invete ceva, trebuie sa-l indrumam. Daca nu stie literele si cifrele pana ajunge la clasa I si nici mu manifesta dorinta, parerea mea e sa-i lasam sa invete atunci, de invatat oricum le va invata.

Desi poate voi fi off-topic, durerea mea si nedumerirea mea este referitoare la timpul pe care scolarii il au pentru joc. Din cate vad, este aproape inexistent. Vad in jurul meu mame obsedate de teme suplimentare si de performante. Dar copilul ala oare ce vrea? Cat poate el sa duca? Si cu ce riscuri?


Elle



_
www.immunocalromania.blogspot.com/" target="_blank">Pentru un sistem imunitar puternic

beren spune:

Catei, pisici, animale in libertate (macar aparenta).
Jucarii din cele mai simple, care-i stimuleaza imaginatia si role playing.
Carti. Multe si frumoase.
...

buli spune:

pai am zis ca ccc complici nu ca tehnologizezi, ala a fost un exemplu, prima comparatie care mi-a dat prin minte.
asa cam ca Sabina gindesc si eu.
natura
libertate
umor
echilibru
dragoste
frumos





www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Sabina spune:

Lista e imensoida...;))

Elle, ma uit la Sofia, eu sunt o mama super lejera dpdv scoala ei, evtl o trimit la teme daca uita, dar suplimentar tre sa ma pici cu ceara sa o pun sa faca, my GOD.


faptul ca stie niste chestii ii da o relaxare si mai mult timp de joaca. Se joaca imens. Si singura, si cu fratiorul.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ramonapreda spune:

super tare ,buli !!! concluzia,as zice eu, e ca trebuie sa fim mereu cu un pas in urma copilului,iar ordinea a ceea ce ai spus tu ar fi cam asa:dragoste,echilibru,libertate,umor,natura...FRUMOS !!!

buli spune:

hahaha, mi-am amintit ceva: lu' fi-miu ii plac cifrele. operatiilor aritmetice le zice jocuri cu cifre. la drum lung - ca sa nu ne plictisim - imi propune sa jucam jocuri cu cifre. adica eu ii zic 6+5 si el imi da rezultatul. ce sa fac, sa-i spun ca e materie de semestrul 2 la cls I si sa nu ma joc?
desigur ca ma intreaba si el - adica schimbam rolurile. m-a prins cind m-a intrebat citi de 0 are un catralion. a trebuit sa gugalesc

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

beren spune:

OK. Inapoi la joaca! (ea nu stie cat de mult imi place mie) :))

Elle_seb spune:

Sabina, si eu sunt tot asa, desi al meu e inca la gradinita si nu va merge in toamna la clasa I. Nu o sa-l fortez in nici un fel. Pentru mine, cand eram copil, clasa I, II, III au fost ingrozitoare. Maica-mea a avut asteptari foarte mari, era si foarte severa, pagini rupte din caiet in nestire pentru greseli, pedepse pentru pete de cerneala, etc, etc. Iar eu nu voi face asa ceva cu copiii mei. Iar pentru mine, jocul copiilor mei este foarte important, si va fi la fel de important atat cat vor vrea ei.


Elle

_
www.immunocalromania.blogspot.com/" target="_blank">Pentru un sistem imunitar puternic