departe de tot...

cred ca este primul meu mesaj virtual dat vreodata. va citesc de mult, am simtit aici relatii de suflet intre oameni care probabil nu se stiu in realitate si cred ca am inceput sa tinjesc. sunt multe nopti deja pe care le am pierdut citindu va, desi stiam ca dimineata ma asteapta cam 12 ore in care voi alerga dupa puiul meu nazdravan. cred ca stiti cum este un copilas de 18 luni... copilul meu m a schimbat. am plecat din ro cu gindul sa i ofer ce i mai bun, dar acum cred ca m am inhamat la un drum greu, teribil, unde e luminita de la capat? ptr ca acum cred ca am plecat cu omul nepotrivit. am crezut ca ma cunosc, am crezut ca am sa pot duce tot greul asta, daca ma gindesc bine tb sa reusesc, doar e puiul meu, nu? sunt zile intregi in care nu vb cu nimeni, mi e dor de oameni pe care i am crezut prieteni, dar m am rupt asa usor de ei. uneori cred ca ei s au instrainat, dar stiu ca eu am ales sa traiesc asa. dar nu vad viitorul, prezentul asta rutinier ma deruteaza.
nici nu stiu cu ce sa incep, ptr ca imi dau seama ca veau sa fiu coerenta, dar mi e greu sa tin un fir al povestirii. asta ptr ca sunt atit de multe de povestit...
sunt departe de tot ce stiam. asta o simt uneori ca si cum as fi departe de mine. sunt intr o tara a carei limba n o cunosc. sigur, superficial ma descurc, pot sa fac cumparaturi bine merci, doar ca nu mi place sa fac cumparaturi. nu mi placea nici cind aveam bani, cu atit mai mult acum cind mi se termina rezervele si perspectivele sunt rele.cind imi permiteam cumparaturile nu aveam timp ptr ca munceam cite 14 16 ore pe zi. cred ca problema financiara este in topul problemelor mele. e greu sa pici de sus, e tare greu. as vrea sa cred ca pot sa mi permit sa ma pling ( de obicei mi o retez singura, nu mi place sa fac pe victima ).

sincer, am ajuns cam la finalul puterilor. eu nu mi pling de mila, trag ca un bou la jug, n am alta sansa. simt ca n am pe nimeni sa ma ajute. daca era simplu cind nu aveam copilasul, desi ma stimuleaza, in acelasi timp simt ca sunt legata de miini si de picioare.

cind partenerul meu - tatal copilului meu, fara a fi casatoriti - mi a spus ca el n o sa renunte asa usor la mine, m am simtit magulita, imi doream sa stiu ca cineva va fi acolo mereu ptr mine. dar acum vad atit de clar ca duc doi copii in spate, pe copilasul meu si pe partenerul meu, intr adevar, nu renunta la mine ! vreau sa mi cresc copilul in liniste, i am spus asta de cind era puiul meu in casuta lui, in burtica si ma minteam ca nu aude tot zgomotul. in acelasi timp stiu ca e si puiul lui, stiu ca l iubeste, stiu ca vom fi mereu parintii lui. nu vreau mahala, eu asa am crescut. ptr ca vb unor oameni care nu ma cunosc, pot sa spun sincer ca mi e sila de parintii mei, mama s a complacut intr o casnicie de batjocura, tatal meu a profitat la maximum. asta e alta discutie. ii numesc generic parinti, in particular as trai linistita fara ei.ce ma supara este ca mi au oferit un model de rahat de interrelationare umana. am ajuns cam ca mama, o victima, doar ma pling, nu??? doar ca am crezut ca am trecut de faza asta, pe dracu, il am in singe, pot sa le multumesc pe viata.

cred ca sunt destul de treaza sa i ofer copilului meu altceva.

mi e dor de mine. you don t know what you got till it s gone... si eu sunt departe...

Mindy spune:

bun venit pe forum!
mi se pare ca esti tare deprimata si treci printr-o criza de indentitate... am trecut prin asemnea stari la aceeasi varsta a copilului tau.

18 luni e o varsta ff solicitanta, mai esti si la inceput intr-o tara straina, deci treci si prin socul emigrarii. Te inteleg ca ti-e tare greu. Daca ai avea un pic de ajutor cu copilul si ai avea un partener intelegator ti-ar fi mult mai usor.
O sa iti faci prietene aici. unde esti, in ce tara?
nu te considera o victima, ai dreptul sa te plangi si sa iti strigi oful. Partenerul tau e si el roman?

Nu prea stiu ce sfaturi sa dau, am vrut doar sa stii ca sunt cu tine si ca te inteleg.

Mindy spune:

da, ti-e dor de tine, de cum erai candva in vremurile fara griji.
sentimente din trecut negate, ai intrat intr-o relatie in care simti ca te-ai pierdut pe tine.
trebuie sa faci pace cu trecutul, undeva in inconstient inca auzi vocea mamei, si mesajele ei inca iti rasuna din memorie.
citeam intr-o carte despre cat de mult ne afecteaza cand devenim mame faptul ca relatia cu mama nostra nu a fost una puternica/constructiva iar mama la randul ei a avut probleme emotionale si jobul de parinte a fost prea greu de dus pt ea.
e un bagaj emotional pe care ni l-a transmis involuntar si noua, il caram in spate si de care trebuie sa ne descotorism ca sa putem deveni mame puternice si confidente.

Deus spune:

ai niste suferinte din trecut care-ti ingreuneaza tare starea din prezent...nu esti singura, multi dintre noi am trecut prin asta
Nu-i usor sa te desprinzi din zona asta de gri si cenusiu in care ai intrat dar se poate.
"nu vreau mahala, eu asa am crescut. ptr ca vb unor oameni care nu ma cunosc, pot sa spun sincer ca mi e sila de parintii mei, mama s a complacut intr o casnicie de batjocura, tatal meu a profitat la maximum. asta e alta discutie. ii numesc generic parinti, in particular as trai linistita fara ei.ce ma supara este ca mi au oferit un model de rahat de interrelationare umana. am ajuns cam ca mama, o victima, doar ma pling, nu??? doar ca am crezut ca am trecut de faza asta, pe dracu, il am in singe, pot sa le multumesc pe viata. "

Incerca un mic exercitiu de sinceritate, fa o lista cu ce anume ai urat sau urasti la parintii tai (de exemplu: egoisti si spune in cateva cuvinte de ce, agresivi, etc) si dupa analizeaza cat esti din ce anume urasti la ei. Si daca te recunosti si nu-ti place ce vezi,atunci decide sa schimbi ce nu-ti place.
Alta sugestie:-)Scrie pe o hartie toate amintirile tale triste care te urmaresc, scrie-le detaliat , trage un plans sanatos si da-i foc la hartie.

Daca exista nefericire in tine intai trebuie sa o identifici, sa ii recunosti prezenta. Nu spune "sunt nefericita". Nefericirea nu are nimic de-a face cu ceea ce esti tu. Spune : "exista nefericire in mine!". Apoi cerceteaza. Cauza poate sa fie o situatie in care te afli in PREZENT, poate trebuie sa faci ceva sa schimbi situatia. Daca nu, si crezi ca este de vina trecutul , TRECUTUL ESTE ASA CUM ESTE NIMIC NU SE POATE SCHIMBA!. Priveste lucrurile in fata si spune: "Ei bine, asa stau lucrurile, acum in Prezent. Am de ales intre a accepta situatia sau sa ma simt in continuare profund nefericita. Cauza principala a nefericirii nu o reprezinta niciodata situatia ci GANDURILE referitoare la ea. Fii constienta cum GANDURILE te macina si sacaie. Prezentul este asa cum este! esti mama, ai un prunc minunt, probabil realizata - dar nefericita din cauza gandurilor!

"Parintii mei ar fi trebuit, ar fi fost bine, as fi vrut"....Chiar asa? Si de ce ar fi trebuit? Realitatea este ca nu au facut-o fiindca nu au putut-stiut. Nu au fost constienti si pregatiti. Au gresit fata de tine, poate le pare rau , poate nu si poate nici nu stiu ca au gresit. Dar, incerca sa-ti fie mila de ei , incearca sa nu-i mai privesti cu ura si poate o sa-ti fie mai usor.

In legatura cu partenerul tau...probabil ca asociezi situatia de la voi de acasa cu ce anume ai urat sa vezi/simti in casa parintilor tai.

m-am intins ca o zi de post...si fratele meu este la fel, legat de trecut si suparat pe parinti si din cauza asta isi face praf prezentul. Efectiv am senzatia ca alege nefericirea ca pe un drog.
Devii ceea ce practici!

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

AVoogt spune:

Daca vrei poti sa-ti activezi si tu pm-ul

de

AVoogt

iulix spune:

Eu cred ca ai nevoie de un timp al tau, un timp in care sa te regasesti. Cel mai bine ar fi sa incerci sa te desprinzi de trecut, sa incerci sa te gandesti la frumosul viitor ce te asteapta alaturi de puiutul tau si sa iti gasesti o activitate care sa te stimuleze, sa iti faca placere si care sa te ajute sa mai uiti de probleme.
Orice ai hotara iti doresc multa putere si sa nu uiti ca aici vei gasi oricand oameni gata sa te ajute. pt. tine si bebe!

ninet_marcu spune:

multumesc din suflet. mai intii am tras o portie de lacrimi, apoi am citit din nou. sunt in toate mesajele voastre. of, nu vreau sa exagerez, acum cind am vazut ca a decedat Carmen, problemele mele mi se par minore. SA TE ODIHNESTI IN PACE, CARMEN ! parca mi e si rusine de mine. ca ar tb sa fiu fericita cu ce am, dar as vrea sa fiu fericita cu ce sunt si ceea ce fac, mai mult decit posesiuni materiale. le am dus pe toate mai usor cind nu aveam copilul, acum simt o responsabilitate mult mai mare ptr el. eram eu fanatica si inainte cu lucrul bine facut, acum planific deja ptr anii viitori, iar faptul ca tb sa stau acasa, ca nu mai pot sa lucrez o perioada ma ingrijoreaza. in Bucuresti cistigam f bine, pusesem pe picioare o afacere de capul meu, am muncit ca un sclav, merita, era ptr mine. nici n aveam timp sa cheltui banii. si asa s au gasit binevoitorii. in principal din familie, apoi partenerul meu, sunt deja 3,5 ani de atunci. co dependenta a functionat de minune. el a venit cu un bagaj greu, dar nu i nimic ca l am luat eu rapid. doar sunt generoasa, saritoare, mama ranitilor. bine, eram eu patita deja, fripta mai exact. toate au mers mirific cit au fost bani. ca eu nu cer nimic, sunt femeia ideala cred in sensul asta, doar ofer. ati ghicit, toleranta. de unde oi fi invatat o? doar ca situatia s a schimbat. a aparut puiul nostru. si vreau tot ce e mai bun ptr el. cum mi a spus si partenarul meu, parca sunt o leoaica ptr el. avem certuri destul de des, frustrarea mea razbate, apar reprosuri la greu, 'aha, dai ca sa scoti ochii?!' si nu vreau sa aud nimic de genul asta, mai ales copilul nostru.

cum se separa doi adulti parinti de minuni? cum unul il lipseste pe celalalt de clipe minunate, secunde de neimaginat din viata puiului lui?sincer e un mare esec ptr mine. copiii tb creati ca sa creasca alaturi de ambii parinti, dar tb sa creasca in liniste, in calm, in caldura umana, in iubire neconditionata.

cu tatal meu nu mai vb cam de cind s a nascut copilul. consider ca m a inselat financiar. si mi a raspuns ca lasa ca si eu ti am carat lazi de pepsi cind erai copil. unde e iubirea aia neconditionata? omul asta m a cumparat cu hrana pe care mi a dat o, iar acum, datoare fiind trebuia sa i platesc. pe mama o sustin financiar deja de ani de zile care se vor prelungi pe toata viata ei. dupa 23 ani de casnicie a lasat o pe strazi, macar ca am putut sa i iau o casuta si sa i dau nuste banuti lunar.

deja ma intind cu povestea asta. am fugit din ro cred, de tot trecutul. ma bintuie. probabil ptr ca mama e in vizita si uneori o privesc si mi e mila de ea. de trupul ei jucat in picioare, de sufletul ei. culmea ca uneori mi se pare senina. ma bucur ptr ea, ca a uitat. eu cum o sa uit?

va pup tare, tare si va imbratisez dulce, dulce. sau invers
numai bine tuturor !

herra spune:

numai bine si tie, iti doresc putere sa ai grija de minunea ta!
ai adunat multe, din cate ai scris, si in ultimul timp nesiguranta financiara.
trebuie sa incerci sa iesi din starea asta, iti tin pumnii!

---

Eu
stau pe tarm si-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cararuire-n nesfârsit si nu-si gaseste
drumul înapoi. (Lucian Blaga, „La Mare”, 1919)

---